Naștere

Am născut la privat. Am născut și la stat. Unde aș mai naște din nou?

09/02/2018
la stat sau la privat

Ah, acasă aș mai naște, zău! În confortul casei mele, în liniștea și în ritmul meu. Dar știu că nu aș putea… Având o cezariană și o naștere naturală cu diverse complicații după, aș avea nevoie de supraveghere medicală. Așadar… maternitate.

Am experimentat atât nașterea într-o maternitate privată cât și în una de stat. Cu toate că sunt în București și am avut opțiuni din care să aleg, tot nu mi s-a părut a fi ușor.

 

Maternitatea privată – Regina Maria (cezariana)

La prima naștere am zis de la început că voi merge la o maternitate privată. Am vrut confort, am vrut curățenie, am vrut intimitate, am vrut să nu stau cu grija ‘atențiilor’, am vrut să nu îmi fac griji de comportamentul asistentelor, am vrut soțul aproape oricând.

Știam că cei de la Regina Maria sunt bine pregătiți chiar și în cazul unor complicații – nu se punea problema unui transfer la spital de stat.

Am zis că merg la specialiști cu multă experiență și voi reveni acasă cu toate câte aveam nevoie să știu pentru îngrijirea puiului proaspăt de om.

Că mă pregătisem psihic pentru o naștere naturală ca în final să ajung la o cezariană la cald, e altă poveste. Despre nașterea lui Sebastian am scris AICI.

Despre operație în sine nu am ce comenta decât că totul a fost impecabil – sala, personalul, medicii, anestezia, tot. Cred că nu a durat mult peste o jumătate de oră.

În salonul de recuperare am stat cu un săculeț pe burtă pentru a mi se retrage uterul. Am primit și niște colanți speciali care taaaaare bine mi-au mai prins după ce începusem să mă umflu…

La o jumătate de oră după ce am ieșit din operație am primit puiul pentru primul contact la sân (a venit împreună cu tati, echipat corespunzător).

la stat sau la privat

Asistenta ce mi l-a adus mi-a evaluat din ochi sânul micuț și a decretat că oricum nu am lapte acum. “Știți, sânii îmi curg de pe la 4 luni…” A pus mâna (prea rapid să pot reacționa cumva) și au ieșit câteva picături gălbui. “A, da… Dar oricum nu o să se sature.”

Încurajator deci. L-am așezat pe micuț la sân, s-a atașat el cumva și a supt ușurel. Asistenta nu a simțit nevoia să mă ghideze în vreun fel, după scurt timp fiind grăbită să plece. M-a întrebat dacă e ok să îi dea lapte praf. Eu, nefiind informată cu nimic înainte am zis că prefer să îl alăptez și să îi dea LP doar dacă e musai. Adică am fost de acord și asta era tot ce conta. (Cât și când nu mai erau importante.)

Am avut o rezervă single, foarte drăguță și curată, cu toate câte aveam nevoie (ca la un hotel). Eu am plecat de acasă cu burta, actele și cardul bancar. De altceva nici nu am mai avut nevoie în cele trei nopți de stat acolo.

Din cameră, cel mai mult mi-au plăcut butoanele – unul pentru asistentele ce îngrijeau de mine, altul pentru neonatologie. Le-am folosit des și au fost foarte prompte de fiecare dată. Așa cum mi-am dorit, nu am avut parte de figuri încruntate sau nepoliticoase (a contat foarte mult pentru psihicul meu!). De sfaturi proaste, da, am avut parte! Dar cu zâmbetul pe buze.

În fiecare zi venea cineva să verifice operația și o toaleta cu grijă. Am primit calmante ori de câte ori am simțit nevoia. Am avut parte chiar și de un masaj de care tare s-a mai bucurat spatele meu. (Toate s-au regăsit detaliate pe factura de la externare.)

Sfaturile proaste au fost legate de alăptare, din cauza acestora având un start cu stângul din acest punct de vedere. Fiecare asistentă venea cu ideile sale – să nu îl țin mai mult de 20 de minute la un sân, să aștept 3 ore până la următoarea alăptare, să folosesc protecții de silicon că nu am mamelonul format, să îi ofer supliment cu biberonul, să îl las peste noapte la neonatologie să mă odihnesc etc. Nu mi-a arătat nimeni cum trebuie să urmăresc o atașare corecta. Nu cred că știa careva…

Am fost revoltată după ce am ajuns acasă, când am aflat adevărul (documentându-mă singură) și m-am chinuit trei luni să ne fie mai bine… Mi-a trecut.

Soțul a putut intra oricând la mine și a putut sta oricât a dorit. La fel și vizitatorii.

Mâncarea a fost grozavă! Delicioasă, variată, suficientă cantitativ. Mi-a plăcut mult. Mi se aducea tot timpul carafa cu apă și carafa cu ceai pentru lactație.

La externare a mers soțul și a achitat factura generoasă (cred că a fost în jur de 7.000 de lei).

 

Maternitatea de stat – Filantropia (naștere naturală)

La a doua naștere am fost muuuuult mai informată decât prima dată. Aflasem despre posibilitatea de a naște natural după cezariană și mi-am dorit să încerc. Chiar dacă suntem în București și se găsesc câțiva medici ce susțin NVDC, tot îi număram pe degete.

Ca maternități, aveam fix două opțiuni – una la privat, care oferea un pachet special pentru NVDC (la un preț ‘special’ bineînțeles), alta la stat, despre care citeam lucruri suficient de bune încât să o aleg aceasta. Implicit, am căutat și un medic de la Filantropia care să îmi urmărească sarcina (după 28 de săptămâni cred că am mers prima dată la el).

Despre nașterea Anastasiei, naturală după cezariană, am povestit AICI. Din păcate nu am putut duce travaliul într-un salon dedicat, alături de soțul meu, așa cum mi-am dorit. Mi-am strigat durerile într-un salon obișnuit, singură (mă rog, lângă celelalte femei internate) după ce s-a terminat programul de vizitare.

Asta s-a întâmplat pentru că sunt doar patru săli de naștere și… foarte multe nașteri. Foarte multe! Sau oi fi nimerit eu o noapte mai aglomerată din punctul ăsta de vedere, nu știu.

Personalul a fost foarte drăguț, fără să mă simt condiționată cumva de vreo ‘atenție’. După ce am fost dusă în rezervă și mi-am luat copilul de la neonatologie (că nu voia nimeni să mi-l aducă) am avut contacte minime cu asistentele. Le-am zis că mă descurc și nu am nevoie de niciun ajutor – m-au lăsat în pace și nu m-au bârâit cu nimic.

Au respectat tot ce le-am zis legat de vaccinuri, suplimentarea cu lapte praf și (ne)spălatul bebelușului.

la stat sau la privat

În toiul nopții/dimineții după naștere mi-au zis că nu mai au rezerve single (contra cost) disponibile și m-au băgat într-o rezervă dublă. Atât de mică era cămăruța aceea că nici nu era loc să bag suportul acela al bebelușului (sau cum s-o numi) lângă pat. 🙂 L-am lăsat lângă ușă și mi-am luat puiul în pat, cu mine. (Doar nu era să îl las acolo!) Dacă ar fi vrut și colega de salon bebelușul alături de ea nu mai încăpea încă un cărucior din acela. 🙂

După vizita matinală a medicului cu care am născut și m-a găsit în acea rezervă (știind că voiam o cameră single) a vorbit cu asistentele și totul s-a rezolvat în mai puțin de 5 minute. (Compania fost foarte plăcută în camera dublă, dar îmi doream să stau singură cu puiul meu proaspăt.) Pentru 400 de lei/noapte (adică o singură noapte) am primit o cameră la fel de mare precum cea dublă, dar mult mai drăguță și mai dotată (avea inclusiv hârtie igienică la baie! 🙂 ).

Cel mai mult mi-a plăcut patul – avea telecomandă și îl puteam rabata după cum simțeam nevoia. Erau și pe acolo niște butoane, dar nu am simțit nevoia să le folosesc – nu am idee dacă funcționau, dacă răspundea cineva sau dacă venea cineva.

Mâncarea nu mi-a plăcut. Deloc. Nu sunt eu prea sclifosită la mâncare, nu mă așteptam la vreun meniu extraordinar, dar chiar nu am putut mânca nimic din ce am primit. Ori erau treburi pe care nu le consum de obicei ori erau reci. (Într-o dimineață, cât eram la baie, am găsit în cameră un ou fiert într-un pahar de plastic. Atât. Ăsta era micul dejun. Oul era rece și nu mi-a plăcut cum arăta, așa că i-am zis pas.) Practic am stat internată o zi și jumătate – m-am descurcat fără probleme cu mâncarea adusă de soț (adusă doar în timpul programului de vizitare sau transmisă prin asistente).

Am cam suferit de sete. Pentru că lucrurile mi-au fost transferate în rezervă de o asistentă, nu a știut să îmi aducă și apa rămasă în frigider. Când i-am spus și a răspuns că o aduce imediat, dusă a fost… M-am dus singură să mi-o aduc, când m-am putut mobiliza și nu am avut brațele ocupate cu bebe. Oricum era puțină și dimineață mi-a adus soțul câteva bidoane – le-a trimis printr-o asistentă (că nu avea voie să urce) care a ajuns la mine după mai bine de o jumătate de oră.

întrebări despre naștere

Acum, unde aș mai alege să nasc dacă ar fi să o mai fac din nou?

Păi… Zic că aș alege la privat dacă ar fi cazul de probleme cunoscute din timp ce impun o cezariană. La stat personalul mi s-a părut a fi mult sub necesar… Țin minte că atunci când aveam dureri după operație și ceream un calmant veneau imediat.. Când aveam nevoie ca cineva să îmi dea bebelușul în brațe că eu aveam dureri, imediat venea cineva. Pentru că avea cine! Nu vreau să știu cât ar fi trebuit să aștept cu dureri în maternitatea de stat…

Dacă ar fi să nasc natural nu zic neapărat ”nu” unui spital de stat. Dar nici ”da”… Aș vrea să am parte de soț aproape și de ”oră magică” și de respectat un plan de naștere (care e fix nimic în acest moment). Înainte de a naște am discutat cu medicul despre procedurile pe care le doresc sau nu și am primit niște răspunsuri care nu au coincis cu realitatea mea (fără ca ele să țină de el în vreun fel). Am scris AICI despre asta.

Dacă ar evolua lucrurile din acest punct de vedere, aș mai merge să nasc într-o maternitate de stat. Dacă s-ar îmbunătăți lucrurile și în ceea ce privește dotările ar fi și mai grozav (am coborât în sala de nașteri pe picioarele mele, crăcănată de dureri, că nu aveau niciun cărucior la dispoziție…). Dacă nu, atunci m-aș îndrepta către o maternitate privată, mai ales că acum nu aș mai fi încadrată la NVDC cu tratament specific și supra-atenție ci ca o candidată pentru o naștere naturală cât se poate de normală. (Deci, și prețul m-aș aștepta să fie pe măsură – mai mic.)

 

Foto articol: Magda Constantin

Foto cover: pixabay.com

 


 

 Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply Nicoleta Avram 09/02/2018 at 13:56

    Aceleasi sfaturi total eronate despre alaptare, le-am primit si eu…din pacate. Norocul meu si al fetitei mele a fost, ca am intalnit la timp, un consultant in alaptare si am reusit cu mari eforturi, sa renunt la biberon si lapte praf. Dupa 3 luni de chin… Asta pentru ca in maternitati sunt oameni care dau sfaturi intr-un domeniu despre care nu au habar!

    • Reply Elena Munteanu 09/02/2018 at 14:41

      Dap, dupa 3 luni a fost mai bine si la noi.
      Dar cate mame nu gasesc ajutorul de care au nevoie, continua cu bineronul si ajung sa renunte la alaptare…?

  • Reply Corina 09/02/2018 at 14:48

    Elena, despre ce suma e vorba in cazul unei NVDC? Ma calific, si vreau sa stiu.

  • Reply Florina Badea 09/02/2018 at 17:30

    Si eu la fel. La stat si la privat. Inca o data nu se mai pune problema la mine, dar privatul cu medicul meu a fost the best!

  • Reply Alina Maria 09/02/2018 at 21:12

    Cu ce dr ai nascut la Filantropia?

  • Leave a Reply