Bucuria unui copil de a dărui – campania 2016

cadouri copii saraci

De câțiva ani, împreună cu soțul meu (și, de mai puțini ani, și cu Sebi), am început o campanie de a oferi cadouri spre final de an, încercând astfel să mulțumim și să dăm puțin înapoi din toate câte am primit și ni s-au împlinit de-a lungul anului. Am ales să oferim cadouri în special copiilor, căutăm familii care chiar au nevoie de ajutoare și încercăm să le aducem un zâmbet pe buze și o mică bucurie în suflet. (Gândiți-vă cum vă simțiți voi atunci când primiți un cadou… Apoi gândiți-vă la un copil care nu este obișnuit să primească ceva…)

Ne bucurăm nespus că în fiecare an tot mai multe persoane au ales să ni se alăture și să contribuie, astfel încât să putem pregăti cadouri pentru cât mai multe suflete. În fiecare an am mers în altă locație și am încercat să ajungem la cât mai mulți copii care nu au avut norocul unui trai prea bun, care rar au primit vreo jucărie, care rar au primit ceva dulce.

Chiar dacă acțiunea de stabilire a destinatarilor, de strângere a fondurilor și de cumpărare a cadourilor începe pe la finalul anului, în ultimii ani am reușit să ajungem efectiv la copii ulterior – fie am mers în zone înzăpezite, fie programul nostru ne-a tot amânat planurile etc. Însă important este că ajungem (și surpriza este și mai mare când cei mici nu se așteaptă).

Weekendul trecut am reușit să ajungem și să oferim cadouri copiilor, chiar dacă de fapt este vorba despre campania din anul 2016. Asta e mai puțin important.

Destinațiile au fost satele Piersica și Orezu din județul Ialomița – înzăpezite și greu accesibile până a venit căldura primăverii. Am luat din timp legătura cu oameni pe care îi cunoșteam pe acolo și cu preotul din zonă (cine cunoaște mai bine cazurile cu nevoie de ajutor mai bine decât preotul?), am luat listă cu copiii (de fapt ne-a interesat sexul și vârsta) și am pornit la cumpărături. Anul acesta am ales să pregătim și câte un pachet de familie, mai ales că urmează în curând sărbătorile de Paște (niște ulei, făină, orez etc.).

Iar pe Sebi l-am implicat în această campanie încă de la început. I-am spus tot timpul ce urmează să facem, a mers cu noi la cumpărături, ne-a ajutat cu împărțirea bunătăților în pungi și, bineînțeles, a fost cel care a oferit cadourile. Toate acestea, fără a insista – doar i-am povestit că pregătim surprize pentru copii care au mult mai puține decât avem noi și că se vor bucura nespus de ele. Iar micuțul a acceptat cu mare drag (ba chiar mă întreba când mai pregătim ”cadoui pentu copii”).

Chiar dacă are experiență de anul trecut, sunt sigură că amintirile sunt mult mai vii în memoria noastră, a părinților, decât în mintea lui. Ne-a topit inimile cu implicarea lui la doi ani. Acum, la peste trei ani, am știut că va fi altfel și că va înțelege mai multe (nu știu cât va ține minte până la anul, oricum).

Pentru cumpărături am mers de vreo patru ori prin magazine. Am încercat să le pregătim copiilor pachete cât mai consistente, cu dulciuri pe care nu le primesc (da, nu sunt adepta dulciurilor, însă pentru acești copii o ciocolată înseamnă atât de mult…), cu produse de igienă minimă, cu materiale pentru școală și cu jucării cât mai potrivite vârstei fiecăruia (la ultima categorie organizarea mi s-a părut cea mai dificilă).

cadouri copii saraci cadouri copii saraci

Micuțul deja se obișnuise să stea cocoțat în căruciorul de cumpărături, înconjurat de cutii și baxuri și plușuri. 🙂 Iar când nu a mai avut loc, a coborât și a ajutat la împins, la casă a fost cel care a plătit și a fost foarte grijuliu cu bonurile.

Acasă, am înșirat pungile, pregătindu-le să împărțim bunătățile. Sebi a acceptat imediat să mă ajute, având maaaaaare grijă să nu bage două treburi la fel în aceeași pungă. Atât de mult i-a plăcut această activitate… Îmi mai spunea uneori – ”Mami, aiți este siocoiată. Eu nu mănâc siocoiată. Este pentru alsi copii.”

cadouri copii saracicadouri copii saraci

Sâmbătă am burdușit bine mașina și am pornit la drum, cu un mic nerăbdător în spate. Nu i-a tăcut gurița tooooot drumul (care nu a fost chiar scurt). 🙂 I-am spus că dacă va dori, va împărți el cadourilor copiilor – a acceptat imediat.

Dacă până de curând era un băiețel foaaaaarte timid și emoționat și reținut când întâlnea persoane noi, de vreo două luni s-a schimbat complet. Este mult mai sociabil și încrezător, vorbește cu copii și cu alți oameni noi fără să se ascundă după picioarele mele, fără să pună mâinile la ochi.

În cele două sate vizitate am mers la fiecare familie în parte, acasă – am rămas în curte, copiii erau oricum pe afară, fiind un soare prea frumos pe cer. Și a fost mai bine așa… Eu i-am dat lui Sebi punga pregătită pentru fiecare copilaș, iar el a scos de acolo câte o jucărie și a oferit-o în mână. După care a luat toată punga (destul de mare și nu chiar ușoară pentru cele 13 kilograme ale lui) și a înmânat-o mândru, revenind după următoarea.

cadouri copii saraci cadouri copii saraci

Da, unii copii păreau răciți și da, toți erau murdari… Dar nu am avut nicio emoție și nicio reținere în a-l lăsa pe Sebi să se apropie de ei, să îi atingă sau să socializeze atât cât a dorit el. În ochii lui (și ai noștri) nu erau decât niște copii, nimic mai mult, nimic mai puțin.

Am discutat mai apoi despre cât de mult s-au bucurat copilașii când au primit jucăriile din mâna lui, despre zâmbetele când au băgat capul în pungă și au văzut câte dulciuri au acolo, numai pentru ei. L-am întrebat dacă el este fericit atunci când primește un cadou și i-am spus că la fel de fericiți au fost și acei copii, doar că ei primesc mult mai rar cadouri. (După ce am terminat cu împărțitul cadourilor nu mai era nici un copil prin curți sau pe drum – probabil toți erau în case cu nasul prin pungi. 🙂 )

cadouri copii saraci cadouri copii saraci

A fost o zi obositoare pentru toți (fără să punem la socoteală toate pregătirile). Sebi a dormit tot drumul de întoarcere și tot nu i-a ajuns. 🙂

Ne-am bucurat mult că i-am putut surprinde pe acești copii cu bunătăți, că le-am bucurat ziua și că Sebi a avut din nou ocazia și deschiderea să participe activ la această campanie.

O așteptăm cu drag pe următoarea, știind de pe acum ca provocarea va fi puțin mai mare. Dar sunt sigură că ne vom descurca – facem acest efort pentru copiii cărora le vom aduce un zâmbet, măcar pentru o perioadă.


Albume foto din campaniile anterioare (în 2013 am fost puțin prea ocupați cu un proaspăt pui de om, venit chiar la mijlocul lui decembrie 😛 ):

2015 – https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10206755379896367.1073741880.1030976835&type=1&l=408c0c2435

2014 – https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10204411601743378.1073741860.1030976835&type=1&l=bace3c6981

2012 – https://www.facebook.com/media/set/?set=a.4602634417148.2164845.1030976835&type=1&l=2f087f7ef7

2011 – https://www.facebook.com/media/set/?set=a.2688059393969.2124543.1030976835&type=1&l=8f9ef66828


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

Leave a Reply