“Bucurii” de femeie însărcinată

femeie însărcinată

Nu știu unde a fugit atât de repede timpul ăsta că deja mă uit în oglindă, mă uit în calendar, îmi dau seama că am ajuns deja la 6 luni de purtat o nouă viață în mine și… nu mai e mult. Da, nu mai e mult… mai e FOARTE mult!!!

Cu Sebi am avut o sarcina foarte light, am fost toată o floricică, burtica micuță, vreo 8 kg luate în total, mobilă și veselă, activă și plimbăreață, shining și țanțoșă foc. Mi-a plăcut la nebunie să fiu însărcinată și, după ce am născut, îmi era tare dor de burta mea atât de mângâiată și drăgălită. Abia o așteptam pe următoarea!

După câțiva ani, iată că a apărut și a doua sarcină. Fericire mare, emoții cât casa, așteptări… pe măsură. Știu că teoretic nu ar trebui să compar, dar nu am cum să nu o fac. Nu au semănat deloc cele două sarcini!

femeie însărcinată

Oh, de unde să încep…

Cu o lună înainte de a vedea liniuțele pozitive pe test m-a pocnit varicela – urâtă și cu suferință grea, slăbindu-mi sistemul imunitar atât de rău încât am rămas marcată multe luni după aceea. După varicelă am dat în sinuzită urâtă, pe care am dus-o pe picioare, știind că aș putea fi însărcinată.

Când am avut testul fericirii în brațe (mă rog, testele, că am făcut vreo trei :D) am și simțit că-mi crește burta. Așa, rapid, în câteva zile! Bineînțeles că nu era bebelușul, erau doar gaze – multe, dese și enervante.

Măcar am scăpat destul de ușor cu grețurile. Dacă la Sebi nu am vărsat deloc, acum mi-a fost o idee mai ușor. Am avut o sensibilitate crescută la alimente și mirosuri, dar am trecut repejor peste asta. (Măcar atât!)

La serviciu, am vrut să aștept până la trei luni înainte de a-mi anunța colegii. Dacă la Sebi am anunțat undeva pe la 5 luni (și mai puteam aștepta), acum nu mai știam cu ce să mă mai îmbrac să nu se cunoască atât de tare burta care deja începea să crească (și acum nu mai era balonarea)!

După prima morfologie, când am văzut că totul este în regulă, m-am și dus cu hârtia în dinți, să am motiv de refuzat deplasările și stat mai mult pe la birou.

Bebe acesta mic se pare că e cam grăbit (sper să nu se grăbească și cu nașterea). De la 10 săptămâni am început să simt fluturașii în burtică! (Am știut de la început ce sunt – am experiența de la Sebi.) Iar de atunci… mișcări, lovituri, tumbe şi flic-flacuri la nivel acrobatic!

Atât de activ e bebe încât nici până la vârsta asta nu i s-a putut ”vedea” fața la ecograf (nu i-a putut măsura deloc nasul…). Nici între picioare nu a putut vedea bine ce este, că nu a stat – așadar, mai așteptăm puțin până primim o confirmare ceva mai promițătoare de 60-70%.

Cumva, sarcina aceasta s-a poziționat destul de jos, resimțind asta prin desele deplasări la baie (de care la Sebi nu am suferit nici spre final…). În plus, destul de devreme am simțit disconfortul statului la 90 de grade (pe scaun – la birou, la masă sau la volan). Dacă la birou mă mai scurg așa ușor pe spate iar la masă mai mănânc într-o parte, la volan nu prea am variante… și nici să renunț la condus nu e o opțiune pentru că nu am alternative. (Bine, m-aș putea plânge suficient de tare încât soțul ”să se ofere” să-mi fie șofer, dar nu-s eu așa.)

Să mai zic de ”strălucirea” femeii însărcinate, glow-ul pe care l-am simțit din plin la sarcina cu Sebi. Abia așteptam să mă bucur de un ten curat și luminos, de un păr bogat care să nu se îngrașe la două zile după spălare, de unghii strong și lungi. Mda…

Tenul e mai gras ca înainte. Bonus, s-a umplut de pete – unele mai mici, ca pistruii, altele mai mari, ca… o pată pe jumătate de frunte! Suficient de maronii încât să nu se acopere chiar bine de fondul de ten… Părul cade în continuare și se îngrașă la două zile, fix ca înainte – în limite normale, nimic strălucitor aici… La unghii nu mi s-a mai întâmplat de mult să mi se rupă pe verticală! (Am toate analizele la zi, bune și în parametri. Iau și vitamine, nu am carențe…) So… no glow…

Să mai zic și de hormoni. Tropăie, dar nu în direcția aia bună… Îmi vine să plâng aiurea, fără motiv (pur și simplu, din senin – minunat când mă pocnește la serviciu). Mă abțin să răspund clienților certăreți cu primele expresii ce-mi trec prin gură sau prin degete… trag aer în piept și de multe ori cer confirmarea colegilor, să mă asigur că nu e prea agresiv răspunsul pregătit. Nu mă uit la filme prea dramatice, nu citesc cărți prea cutremurătoare – nu le-aș face față. De libido, mai bine nu zic… aștept cu drag revenirea lui după naștere, cândva…

Pe fond hormonal și cu sistemul meu imunitar praf, m-au năpădit ciupercile! Ah, și ce nasol mai este… La vederea testului pozitiv s-a și instalat candida. Atât de mult îi place la mine că nu se lasă dusă cu nimic! Cel mult trece într-o stare mai puțin agresivă, dar e acolo!

Buze atât de mari și senzuale nu am avut niciodată! Dar nu, nu-i de bine… Pe la trei luni mi-a apărut o ciupercă pe buze. Se umflă, se înroșesc, sunt uscate și usturăăăăă. Ferească să nu le țin tot timpul hidratate cum trebuie – le țin sub control cu cremă de gălbenele și un anumit balsam de buze, că altfel se întinde roșeața pe lângă. (După ce că mă trezesc noaptea de 7 ori să merg la baie, mă trezesc și să îmi ung buzele!)

Iar cea mai cea ciupercă a fost una răsărită în… ureche! Care nu s-a mulțumit să stea acolo și atât… mi-a dat o otită groaznică, ce m-a chinuit aproape o săptămână… Eu sunt destul de rezistentă, nu plâng des, dar atât am putut mușca din pernă în zilele acelea crunte… atât m-am putut văicări… Nu cred că la naștere o să sufăr atât de tare, sincer! A durat ceva până au ieșit analizele, până am nimerit medicamentele potrivite (luate cu degetele încrucișate sperând că își fac efectul, că de fapt substanțele la care era sensibilă parșiva nu erau recomandate în sarcină).

De fapt, ce m-a pornit să scriu astăzi toate astea – kilogramele! M-a mâncat azi dimineață să mă urc pe cântar. La Sebi am luat cu totul cam 8 kg, pe care le-am lăsat în maternitate. La sarcina asta, cântarul l-am cam făcut pierdut, ultima dată verificând kilogramele acum 1,5 luni – luasem vreo 3 kg (decent, ziceam eu).

Fizic, am văzut și eu că am burta mai mare, că am mai pus câte ceva pe picioare, pe coapse, pe brațe… Să zic, mă simt (psihic) cam cu 5-6 kg în plus… Văd la verighetă că încep să rețin mai multă apă – mă resimt mai ales noaptea, dar în limite normal (bănuiesc).

Șocul meu de dimineață = +15 kg!!! La naiba! Și totuși… unde sunt? Că doar nu mi s-au îngreunat oasele… de la alimentație SIGUR nu sunt… Nu e de mirare că mi-e atât de greu să mă deplasez, să mă mișc mai vioaie sau că am început să mă dezechilibrez aiurea… (Dar totuși, cu psihicul stau bine, mulțumită soțului meu, în cea mai mare parte.)

femeie însărcinată

Ziceam că am burta mare… Acum e așa, cam cum era la Sebi înainte să nasc. Recent m-am întâlnit cu o altă femeie însărcinată și, în mintea mea, comparam burțile. În sfârșit găsisem pe cineva care avea burta cam ca a mea, așa, mai mare. Mă simțeam mai bine. A doua zi femeia a născut – era la termen! Nu mă mai simțeam atât de bine…

Concluzia – o să mă fac cât balena! Cică vreau să fac ședință foto să am amintiri și cu burtica asta – cred că o să rog fotograful să apeleze la Photoshop…

Zilele trecute cred că s-a întors bebe, dar cumva e pe diagonală – aseară am avut momente când nu am putut respira bine, simțind presiune mare sub coaste, spre omoplat… Iar jos, lovește din plin – nu doar în vezică (senzația e ciudată tare, nu neapărat cea mai plăcută).

Tot de pe la începutul sarcinii au apărut insomniile. Când eram epuizată de somn cu Sebi mic, când m-aș fi odihnit atââââât de bine dacă puteam închide ochii pentru 15-20 de minute, mă gândeam că cei care se plâng că suferă de insomnii sunt niște alintați care de fapt nu sunt suficient de obosiți!

Acum, iată alintata de mine – obosită ruptă după o zi plină la birou + seara petrecută cu Sebi energic + alte activități și nu puteam dormi! Mă trezeam pe la 3-4 dimineața și mă uitam aiurea-n tavan… Când bebe a mai crescut în burtă, somnul nu a fost odihnitor pentru că trebuie să fac multe drumuri la baie. Aștept cu interes următorul motiv de nesomn – arsurile gastrice (una din puținele neplăceri care m-au chinuit la Sebi).

Nu am terminat… dureri de ligamente! Astea-s durerile alea între picioare care la Sebi au apărut spre finalul sarcinii de-mi era dificil să mă întorc în pat de pe o parte pe alta. Au apărut și acum – de la 12 săptămâni!!! Și nu oricum, ci dureri crunte!

Dureri la stat în pat, dureri la ridicat din pat, dureri la ridicat de pe scaun, dureri la mers… merg ca rața/pinguinul (că le-am auzit pe amândouă) de pe la patru luni… Iar la întoarcerea de pe o parte pe alta în pat – tortură! Strâng din dinți și nu de puține ori rămân blocată că mi-e teamă să mai mișc un centimetru…

Însărcinată cu Sebi am făcut vreo patru vacanțe până pe la șapte luni (iar noi în vacanțe tocim încălțările), am jucat volei până la trei luni și tenis până la cinci luni etc. Înțelegeți voi ce tonus am avut. Acum… sunt praf! Obosită, fără vlagă, gâfâind când văd 10 scări pe care urmează să le urc… Sebi e muuuult mai rapid decât mine oriunde am merge, la cumpărături rămân mereu cu trei metri în urmă. Nu sunt în stare să merg într-o vacanță (ce presupune altceva în afară de lenevit și dormit)!

Contracții? Sunt prezente! De pe la 17 săptămâni! Uneori mai multe, alteori mai dese… cele mai multe când sunt la serviciu și nu am unde să mă întind pentru a le calma…

Acum, la final de articol, nu sunt sigură că le-am înșirat pe toate… Și nu știu de ce, dar bănuiesc că ultimele trei luni îmi rezervă și alte ”bucurii” noi…

Sigur că mă gândesc și la lucrurile frumoase – mă bucur că bebe e sănătos și că nu am avut parte de grețuri la începutul sarcinii.

În rest… să vină toamna mai repede!!!

 

 

P.S. – Nu vă lăsați păcăliți de fotografii – în burtă era Sebi. Magda, pregătește Photoshop-ul!

Photo Credit – Magda Constantin

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

20 comments to “Bucurii” de femeie însărcinată

  • Maria Magdalena Rîpeanu Drăghici  says:

    Hai ca nu esti singura. Eu i-am spus sotului sa avem grija la mare sa nu ma confunde astia cu vreo balena si sa ma salveze din gresala :)) acu’ o luna descopar 12 kg luate..la T au fost 13 cu totul :)) dureri..mii…neputinta cat cuprinde…nedormit..ohooo :)) eu sunt totusi mai norocoasa..mai am maxim 5 saptamani 😛

    • SebaBaby  says:

      Tu unde ai pus kilogramele alea, ca nu pot intra toate in burta? (Adica, te-am vazut, nu ti se vad…)
      Cand ma gandesc ca mai am trei luni de crescut… o sa mai scot cantarul inainte sa nasc, sa imi notez pe undeva recordul…

  • Luciana Munteanu  says:

    Cu cat umor ai povestit, Elena! Iti doresc sa treaca toate neplacerile astea cat mai repede.

    • SebaBaby  says:

      Umor mai gri, asa 😀

  • Adriana Zamfirescu  says:

    Asa am dus toata sarcina…plus faptul ca aveam hemoglobina 8, tratament de mentinere pana pe la 7 luni si senzatia ca scap mereu copilul printre picioare!
    Cu toate astea, odata cu nasterea au trecut toate.
    Mai putin kg, dar….eu aveam acumulate multe din anii de tratamente…
    Te imbratisez cu drag si…sarcina usoara pe mai departe!

    • SebaBaby  says:

      Stiu ca nu v-a fost usor… Insa sunteti minunati!
      Ma bucur ca suntem sanatosi, ca in rest trec toate si… sa vina toamna! 😀

  • Corina Mihaela  says:

    Eu nu am trecut prin asa multe aventuri ca tine, dar tot am simțit ca a doua sarcina pur si simplu m-a terminat fizic, dar partea buna e ca nu dureaza asa mult perioada cu burta si acum cu un bebe mic cu toate nevoile lui si cu inca un toddler energic tot mi se pare mult mai bine si mai ușor decat cu burta! O vara cat de poate de usoara sa ai!

  • Maria Manta  says:

    Off, Elena, cu câte te-ai confruntat și o faci încă! Și sarcinile mele au fost diferite. M-am regăsit în oboseala ta la a doua sarcina. Mie mi s-a părut că au trecut foarte repede cele noua luni de sarcina la a doua fetița, că parcă nu am avut timp să mă bucur de burtica ca prima dată; Am luat cu vreo 10 kg mai puțin la a doua sarcina si înainte de nastere aveam o burtica cam ca la 6 luni în prima sarcina. Îți doresc multă sănătate și să reușești să te odihnesti.

  • Unicornul albastru  says:

    Oh….eu nu am decat experienta primei sarcini – in care am luat peste 20 de kg (de care am reusit sa scap cam intr-un an cu alaptat la cerere, purtat bebe in sistem cu orele si alte activitati tipice unei proaspete mamici). In rest, m-am mai chinuit doar cu arsuri si spre final cu dificultati in schimbat pozitia de somn. Sarcina usoara, bebe sanatos si la termen 🙂

  • Dana Daniela  says:

    Nici la mine nu au semanat. Prima a fost grea si a doua si mai grea. 🙂 Pe langa faptul ca mi-era rau aproape tot timpul, ajunsesem sa stau numai in casa ca ma lua ameteala si daca mergeam pana la magazin, mai aveam si un pici de un an si jumatate foarte activ si curios care inca nu era intarcat si in ultimele luni statea noaptea aproape tot somnul la san. In conditiile in care aveam insomnii, amorteli si dureri peste tot si minunatul reflux care ma obliga sa dorm aproape ridicata. A fost tare greu si pentru mine si pentru toddler. Eram foarte activi inainte, ieseam de doua ori pe zi, in casa joaca, activitati. Inca de la inceputul sarcinii s-au terminat iesirile, imi era frica sa ies cu el singura sa nu lesin si nu doream decat sa dorm toata ziua.

    • SebaBaby  says:

      Valeu, sa stau si toata ziua acasa cu o ghiulea de energie dupa mine, care mai si suzeteaza… greu tare!

  • Anca  says:

    Sarcina usoara! Si un bebe sanatos!

    • Elena Munteanu  says:

      Multumesc, Anca!
      Usoara clar nu este… Dar e bebe sanatos si asta conteaza cel mai mult. 🙂

  • e-minu.ro  says:

    Uau, am rămas în urma cu noutățile. Felicitări pt sarcina! Citind articolul, am retrăit perioada celei de-a doua sarcini… De la faza cu testul am început. Eu am făcut 3 negative, dupa care am mers la farmacie sa cer în “test care iese pozitiv”.

    • Elena Munteanu  says:

      Multumesc!
      Pe mine nici nu m-a intrebat farmacista – mi-a zis direct ca imi da unul pozitiv :)) (de parca-mi scria in frunte ca din ala voiam)

  • Jurnalul unui Tată  says:

    Sarcină ușoară!

    • Elena Munteanu  says:

      Multumesc!
      Nu stiu de ce, dar cred ca va urma o continuare a acestui articol, cu “bucuriile” din ultimele trei luni de sarcina 😛

  • Iulia  says:

    Ceva similar am trait si eu. Prima sarcina relativ usoara, am luat 12 kg din care am ramas cu 5 dupa nastere. Burta mica, la 8 luni eram intrebata daca sunt cumva insarcinata😂. Activa mai toata sarcina, ultimul concediu la 7 luni, drum lung cu masina, cam 13 ore. A doua insa, de la inceput a dat semne “bune”😆 Mers de 7 ori la baie noapte de noapte, de la 5 luni nu am mai stiut cum e sa respiri normal, gafaiam la cel mai mic efort. 16 kg in total puse peste cele 5 rămase de la prima…..Burta relativ mică , eram cu totul rotundă. Am mers la serviciu 36 sapt, ca si prima data, insa muuuult mai solicitant a fost la a doua, plus ca piciul care avea 3 ani si 5 luni cand am nascut, venea odihnit de la grădinița si ma lua de bună 😂. Ultimul concediu la 7 luni si ceva, dar la distanta de 5 ore cu masina si chiar si asa cu emotii. Contractii aveam si la 5 min, chuar daca nu erau dureroase si periculoase, dar neplăcute sigur erau. Au trecut 7 luni de cand am nascut, si chiar daca bebe a dormit destul de bine, tot am uneori nevoie acute de somn. Dar clar, dorm mult mai bine decat in ultimile luni de sarcina☺.
    Sarcina usoara in continuare, o sa fie mai bine dupa ce vine bebe😏

    • Elena Munteanu  says:

      Wowwww, serviciu pana la 36 de saptamani… Eu nu mai rezist!! Nu mai pot sta la birou! Abia astept saptamana viitoare…
      Iar vacanta… 5 ore cu masina e maximul maximului pe care l-as putea indura, cu tot cu popasuri (si asta mers cu scaunul dat la maxim pe spate). 🙂

Leave a Reply