”Călătorie în jurul lumii” – o serbare în stil Montessori

Steag Capul Verde

O indiancă mică și drăguță, un turc cu un costum impresionant (și original), un mexican cu un poncho și pălărie cu boruri maaaari – diversitate, culoare și distracție cât vezi cu ochii.

Săptămâna trecută, Sebi a avut parte de serbarea sfârșitului de an la grădiniță. Care, din experiența celei de iarnă, nu a avut vreo legătură cu multe dintre serbările tradiționale, cu copiii stresați (bine, părinții stresați care își stresează la rândul lor copiii), cu poezii și cântecele pe scenă ș.a.m.d..

Pentru buna organizare și desfășurare a petrecerii (pentru că până la urmă a fost o petrecere în toată regula) am fost implicați toți membrii familiei, spre încântarea micuțului.

Tema – ”Călătorie în jurul lumii”.

Cu o săptămână în urmă, copiii au tras la sorți țările pe care urma să le reprezentăm, ca familie: tatăl = țara, mama = capitala iar copilul = elementele tradiționale ale țării respective. Pe lângă vestimentație (tradițională sau în culorile steagului), fiecare familie (adică mamă…) a trebuit să pregătească un preparat culinar și o băutură tradițională din țara reprezentată.

Până aici, toate bune și frumoase. 🙂 Ideea ni s-a părut drăguță, mai învățăm și noi câte ceva despre alte țări (na, trebuia să studiem puțin), sigur găsim noi rețete interesante pe internet… cât de greu putea fi?

Și vine și Sebi cu țara lui acasă…

  • Sebi, ce țară avem de pregătit pentru serbare?
  • Papu Bedeeee (ducând mâna la frunte)
  • A?
  • Papu Bedeeee (dându-și câteva palme peste cap)
  • A?

Că nu înțelegeam ce tot zice acolo, am deschis caietul lui – ”Capul Verde”! AAAA? Mda… (cam ăsta îmi fu entuziasmul). 😀 Ce știu eu despre Capul Verde??

Alți colegi de-ai lui prichi le tot spuneau părinților acasă că ”Sebi are capul verde”! 🙂 Nici ei nu înțelegeau despre ce este vorba, chiar dacă micuții vorbeau mai clar decât prichi.

Așa că am pornit documentarea… pe unde e Capul Verde, pe unde e capitala, cum îi arată steagul, ce mâncăruri și băuturi au pe acolo?

Știam că e prin Africa, îmi aminteam vag că mă uitasem după oferte de vacanță pe acolo (după ce am căutat imagini mi-am amintit mai clar de ce… și iar poftii la plajele superbe de acolo) și… cam atât.

Costumație tradițională – na… ca-n Africa… De unde sa scot acum port popular de pe acolo? N-avem. A rămas varianta culorilor steagului – deloc verde ci albastru cu steluțe galbene și o dungă roșie. Cum predomină albastrul (oceanului), pantaloni și tricou albastru a fost uniforma de petrecere. Și, pentru puțină unitate, am scos la imprimantă steagul în diverse mărimi, și l-am prins de hainele noastre obișnuite.

Mâncare tradițională – cachupa (un fel de tocăniță de fasole). Unde să mă pun eu să fac pe canicula asta tocăniță de fasole (care trebuie lăsată la gătit mult timp, la foc mic)? Și cui i-ar plăcea oare tocănița de fasole, care cel mai probabil nu mi-ar ieși ca acolo (din cauza condimentelor, bineînțeles :D).

Așa că am mai scormonit eu pe Google și am dat peste o rețetă ceva mai pe placul meu – bomboane de cocos. Cum rețeta originală era cu prea mult zahăr (bineînțeles, doar sunt bomboane), am adaptat-o… puțin mai mult.

Așa că la o cană de cocos am pus 2 lingurițe de zahăr brun. 😀 Iar în loc de suc de lămâie am pus suc de portocale. Atât de repede s-a făcut… În 15  minute eram înapoi în pat (era 11 noaptea când mi-am dat seama că nu am pregătit mâncarea pentru petrecerea de a doua zi).

Sigur a ieșit departe de ce trebuia original, nici bomboane nu s-au lipit, dar gustul zic că a fost ok, exotic. (A doua zi mi-a dat prin cap că dacă puneam și o lingură de ulei de cocos le puteam face biluțe…. Eh, next time.) Așa, a ieșit un amestes interesant, ce a putut fi mâncat cu lingurița. (De făcut, sigur mai fac – prichi a balotat când i-a dat de gust).

Băutura tradițională – grogul. Na! Fă ceva baby-friendly cu asta! 🙂 Mai erau câteva variante cu rom sau cu nu-știu-ce lichior local… totul alcoolic, bineînțeles. Așa că am căutat să văd care sunt cele mai întâlnite fructe pe acolo, să mă gândesc la un suc – nucă de cocos, mango, papaya, banane etc. Am găsit un suc ready-made (potrivit pentru copii) care să includă cât mai multe din aceste fructe și să ne ducă papilele gustative într-o vacanță exotică.

Deci ne-am documentat puțin, am și muncit puțin. La final, ne-am distrat mai mult.

Curtea grădiniței, unde s-a desfășurat petrecerea, a fost organizată pe continente, astfel încât țările au avut mesele desemnate în funcție de localizarea pe hartă. Ne-am găsit locul și am început… să ne topim așteptând copiii… Căldură mare, cu toată umbra și ora mai târzie.

Momentul cel mai plăcut și mai emoționant a fost acela în care au venit și micuții în curte – cercetau cu ochii printre părinții prezenți, se bucurau din tot sufletul când îi reperau, le apărea un zâmbet laaaarg pe față și fugeau mărunt și repede în brațele lor, la îmbrățișat. Sebi, cel puțin, era atââââât de țanțos că eram amândoi acolo, cu el…

După ce și-a reperat fiecare în parte țara și s-au expus bunătățile, a început pelerinajul. 🙂 Sebi a mers și a servit din preparatul său, după care a mai mers o dată să culeagă diverse gustări, aflând lucruri noi despre țările reprezentate (unele preparate au ieșit fenomenal – păreau a fi chiar din țările respective, altele chiar erau originale).

Mi se pare fenomenal că cei mici, atât de mici, știu despre țări, continente, oceane și planete (nu neapărat denumiri, dar cunosc conceptele). Ăsta clar este meritul celor de la grădiniță. Ba chiar, la început, cei mici au fost puțin bulversați cu ideea de a repreenta o altă țară, pentru că ei știu că sunt din România. 🙂 Cu Sebi atât de mult ne-am jucat cu steagul din Capul Verse încât orice steag vede strigă ”Papu Bedeeee”. 🙂

Revenind la finalul petrecerii, pentru a încununa sfârșitul unui an în care copiii au mai înflorit puțin, am împletit coronițe din flori, frunze și spice de grâu. Din câte am văzut în jurul meu, tații au fost cei mai pricepuți la activitatea asta. Copiii erau prea ocupați cu joaca iar mamele… eram acolo. 🙂 Sebi oricum nu a vrut să renunțe la pălărie pentru a-și purta coronița. Așa că i-am purtat-o eu. 😛

A fost o seară plină de diversitate, mâncăruri variate, copii colorați și multă voie bună. Astfel, s-a terminat primul an de grădiniță a lui Sebi. 🙂

(Bine, anul continuă cu programul de vară, cu alte tipuri de activități, cu mai multă joacă afară și mai puțin lucru cu materialele, însă cu cel puțin la fel de multă distracție!)

Serbare 6 Serbare 5

 

Serbare 4 Serbare 3

 

Serbare 2 Serbare 1

 


Credit Foto – Montessori Land (Silviu Marin Photography) și www.freeflagicons.com

 

Leave a Reply