Naștere

Complicații după naștere – glob vezical

13/03/2018
complicații după naștere

Eu am suferit mult după nașterea naturală. Știu că statistic recuperarea este mai ușoară și mai rapidă decât după o cezariană, însă eu am avut parte de o serie de complicații după naștere care m-au rablagit ceva mai bine de o lună…

Cu toate acestea, dacă ar fi să mai nasc un bebe, tot varianta naturală aș alege – am povestit AICI mai multe despre asta. Nu, nu sunt masochistă, nu mi-au plăcut în mod particular durerile prin care am trecut, însă ce am avut eu sunt considerate ghinioane… ”Vai, dar nu ar fi trebuit să apară după o naștere ca a dvs.” tot auzeam de la cadrele medicale.

Vai, dar iote-mă cu ghinioanele pe cap (mă rog, între picioare)!

Așadar, în acest material, am zis să povestesc despre primul dintre ghinioanele mele, pentru că eu nu am găsit mare lucru când mă zvârcoleam de dureri și nu pricepeam de ce – despre cum am făcut glob vezical. (Nu știți ce-i ăla? Nu-i bai, nici eu nu știam. Sper ca nici să nu aflați!)

Așadar, după nașterea Anastasiei am fost dusă în camera de recuperare unde am fost întrebată dacă doresc sondă urinară. Eu bineînțeles că nu voiam! Așa că am refuzat-o și am plecat de acolo sub amenințarea sondei dacă nu reușesc să fac pipi în maxim o oră după ”cazarea” în rezervă.

Primul lucru în rezervă – mers la baie și încercat. Nada. Nu era chiar bai – trecusem printr-un travaliu greuț, transpirasem foarte mult, nici apă nu aveam… Chiar eram deshidratată. Așa că am făcut rost de apă și am început să beau (doar atât cât simțeam nevoia). În maxim o oră m-am chinuit eu pe acolo și au ieșit la baie câțiva stropi de pipi – all good, deci.

Cât timp am stat în spital tot așa făceam pipi – stropi împrăștiați, nu foarte mult cantitativ. Am zis că așa o fi după o naștere naturală, când totul pe jos era traumatizat.

A doua zi după naștere m-am simțit minunat, începeam să îmi recapăt forțele. Ei, din a treia zi însă am început să mă simt tot mai grea, mai obosită și… deloc bine. Din nou, am pus-o pe seama nașterii, a cusăturilor (pe ruptura superficială) și abia așteptam să ajung acasă.

Sâmbătă noaptea am născut, luni eram acasă – yey! să înceapă recuperarea adevărată! Abia așteptam să treacă senzația de crăcănată-lovită-de-tren-între-picioare, hemoroizii horror și să am un minim control asupra urinării. Doar că eu tot mai rău mă simțeam…

Știți care-i cea mai eficientă metodă de a uita de o durere anume? O durere și mai mare în altă parte!

Începusem să am dureri în burtă. Oricum simțeam că mi se mută organele interne la fiecare rostogolire de pe o parte pe alta și la fiecare ridicare – știam că trebuie să se așeze toate pe la locurile lor (la cât le-a îndesat bebe). În plus, știam și despre contracțiile uterului atunci când suge bebelușul – îmi aminteam de ele de la Sebastian. Dar parcă totuși, nu dureau atât de tare…

A doua zi acasă deja eram praf. Nu mai reușeam să stau în picioare. Ajunsesem să mă duc dintr-o cameră în alta în patru labe… Mâncam aplecată peste marginea patului. Când mergeam în picioare fiecare pas era tortură și dura mult până să îl termin de făcut. Spre seară am observat că atunci când stăteam pe spate simțeam un gâlgâmoi în burtă – nu durea la apăsare, dar parcă nu ar fi trebuit să fie acolo…

În tot acest timp căutam să îmi dau seama de ce mă simt atât de rău… și nu știam de unde să o apuc. Starea de rău și greu era destul de normală după o naștere, dar parcă nu chiar așa, să doară mai tare și mai mult decât nașterea în sine… (Bineînțeles că am discutat și cu medicul meu, care m-a invitat la urgență dacă simțeam nevoia.)

Spre seară am aflat și care era problema mea de fapt (cea mai mare care durea mai tare). Peste zi am încercat să fiu mai atentă la cantitatea de apă pe care am băut-o și la cantitatea de pipi eliminată. Și… era o diferență cam mare. Dar eu tot făceam stropșori împrăștiați… până când nu am mai făcut deloc.

Am așteptat să adoarmă copiii, după care m-am băgat în cadă și am încercat în toate pozițiile și cu toți stimulii care mi-au trecut prin minte, să mă concentrez și să fac pipi. Nada. Simțeam cum se ducea până aproape de ieșire, dar acolo se bloca. Atunci mi-am dat seama!

Vai, eu nu făcusem de fapt pipi de atâtea zile! Iar gâlgâmoiul acela era de fapt vezica mea!

Mi-a trecut imediat prin minte un episod din Grey’s Anatomy (la care mă uitasem în ultima perioadă de sarcină) că unui individ îi pocnise vezica urinară. Și a durut tare. Și a trebuit operat… La urgențe așadar (am sunat la ambulanță în speranța că se poate monta o sondă acasă, însă se pare că nu).

Cât pregătea soțul mașina și copiii (era cam 3 noaptea) am mai căutat nițel informații despre asta – nici nu știam pe ce termeni să caut, oricum nu găseam mai nimic. Complicații după naștere ce au legătură cu pipi – incotinența, se știe! Care-i opusul a ceea ce aveam eu. Cu greu și abia-abia am găsit vreo două experiențe similare pe un forum vechi…

Am mers la urgențe la Regina Maria – cea mai bună decizie luată! Am fost dusă cu căruciorul de la mașină (remember, acasă mă deplasam în genunchi), am avut 4 doamne drăguțe în permanență lângă mine, nu am simțit niciun disconfort la montarea sondei sau ulterior.

După ce au trecut peste mirarea că am născut natural după cezariană și verificarea că totul arată foarte bine între picioare, a urmat șocul – din vezica mea s-au eliminat cam 3,8 litri de urină! Nu aveau ploscă atât de mare pe acolo, așa că a trebuit să intervină și cu un mop. 😀

La dimensiunile mele, vezica urinară ar avea o capacitate normală de puțin peste 2 litri. A mea era la extrema de dublu. Anastasia a avut la naștere 3.750 kg…

Am aflat și ce denumire medicală poartă acest blocaj – glob vezical. Am căutat și după asta pe Google și tot nu am găsit multe informații având legătură cu nașterea… Mi s-a explicat că apar rareori astfel de cazuri, însă după cezariană sau după o naștere naturală cu epidurală (la mine a fost all natural). Această complicație a apărut cel mai probabil din cauza travaliului intens (am ajuns de la dilatația 1 la 10 în mai puțin de 2 ore) și a bebelușului destul de mare. După cum ziceam, a fost pur și simplu ghinionul meu.

De ce nu m-am prins mai repede de problema asta? Păi la mine mai ieșea câte ceva. Doar că, din câte se pare, eliminam doar excesul… și aveam un blocaj la nivelul uretrei.

Muuuuuult mai ușoară, am zburdat acasă sperând că totul s-a rezolvat (în timpul ăsta soțul a plimbat copiii adormiți în mașină – Sebi nici nu și-a amintit de ieșire a doua zi). Așa ar fi trebuit.  Doar că a doua zi nu am putut elimina niciun strop de pipi!

Am discutat cu medicul meu și spre seară am mers din nou la urgențe, de data aceasta la Filantropia. Nu detaliez cum am avut o experiență cu totul diferită la montarea sondei… Am simțit tot, a fost extrem de neplăcut și nu se mai termina odată. Mai mult, medicul îmi propusese să îmi lase sonda acolo, să merg cu ea acasă și să o țin 2-3 zile… Am refuzat varianta aceasta – cum puteam să am grijă de puiul meu proaspăt, de acasă, iritată fiind de sonda pe care abia o suportam atunci. Întrevedeam stres și nedormire.

Pe de altă parte, nici să merg în fiecare seară la urgențe nu era o soluție… Știam că sunt diverse riscuri la folosirea sondei atât de des (lezarea zonei, infecții urinare etc.) Așa că am promis că dacă a doua zi nu încep să urinez singură (urmărind cu atenție cantitatea de lichide consumate versus cea ieșită) voi reveni pentru a mi se monta o sondă pentru câteva zile (dar urma să merg la Regina Maria).

A doua zi, după o noapte de odihnă bună (draga de Anastasia a dormit tot timpul foarte bine, lăsându-mi timp să îmi revin), cu un alt tonus mental (că deja apăruseră umbrele unei depresii) m-am apucat de căutat și aplicat. Nu vreți să știți cât chin am avut, însă am reușit. Am încercat tot ce am găsit online pe linkurile de ”how to pee”. :)) Ușor ușor am început să elimin urina (cu mici cheaguri de sânge), cântărind și comparând, astfel încât nu mai era nevoie de sondă. Am zis că sunt ok după aproape 2 litri de pipi în 24 de ore (da, făceam într-un lighean mic și mutam într-un bidon de 2 litri, să pot urmări).

Că nu aveam niciun control asupra mușchilor de pe acolo și o dădusem în câteva zile spre incontinență, cu durere și usturime la eliminare… detalii. Măcar asta era o problemă cunoscută! Măcar trecusem peste blocaj, revenind la celelalte dureri și complicații după naștere.

Spre finalul săptămânii am cerut să fac un set de analize, să mă asigur că durerile pe care le mai aveam nu erau ca urmare a unei infecții urinare (cu toate că luasem o doză mare de medicamente special pentru a evita asta, toate compatibile cu alăptarea). A fost foarte drăguț soțul care m-a sunat de la laboratorul unde a dus probele – ”Iubita, dar nu ai dat bine proba. Trebuia să fie din al doilea jet de pipi.” Așa m-a pufnit un râs atunci de nu știa omul ce am. 🙂 ”Dragul meu, eu un singur jet de pipi am! Așa că să se descurce cu ăla!”

Puțin după o lună lucrurile au devenit mai ok și din acest punct de vedere. M-am recuperat destul de bine (nu sunt 100%, nu știu când voi fi), încerc să fac exercițiile Kegel în fiecare zi (încercasem eu și mai devreme, dar nu îmi colaborau deloc mușchii) și mi-am propus să ajung și pe la un urolog, să îmi confirme că totul este în regulă.

Cam asta am pătimit eu după nașterea naturală – cu un glob vezical care nu ar fi trebuit să apară, dar… ghinionul meu.

 

Sursă foto (editată): unsplash.com

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply Teo Dora 13/03/2018 at 12:00

    Sanatate multa, Elena!

    • Reply Elena Munteanu 13/03/2018 at 12:01

      A fost greu greu, dar a trecut

    • Reply Anonymous 13/03/2018 at 12:02

      Ai indurat ceva, dar stii cum se spune, Dumnezeu iti da, atat cat poti duce! Nici nu ma gandeam ca nu vei trece cu bine si peste asta!

    • Reply Anonymous 13/03/2018 at 12:04

      Eu atat de mult i-am multumit Anastasiei ca nu m-a solicitat prea mult si m-a lasat sa zac si sa imi revin… Daca ar fi fost mai needy, cum a fost Sebi, mi-ar fi fost muuuult mai greu. Da, se compenseaza lucrurile intr-un echilibru.

  • Reply Ana Turculet 13/03/2018 at 12:09

    Am avut la fel..dar si.a dat seama in spital un dr rezident..dupa cateva ore de la nastere ca se formeaza glob..si mi.au pus sonda..

    • Reply Elena Munteanu 13/03/2018 at 12:22

      Si la mine veneau des si ma intrebau daca fac pipi… iar eu faceam…

    • Reply Ana Turculet 13/03/2018 at 12:27

      Eu nu reuseam..dar f folositoare povestea ta..:)

    • Reply Elena Munteanu 13/03/2018 at 12:35

      Eu nu am gasit astfel de experiente! Am zis ca trebuie sa scriu, sa afle si alte viitoare mame… sa nu se chinuie ca mine…

  • Reply Doruta Dumitru 15/03/2018 at 15:41

    inchipuie-ti, copilul meu de 1 an jumatate a patit acelasi lucru,nu stiam ce are si ai dreptate, nu gasesti nimic pe internet.

    • Reply Elena Munteanu 15/03/2018 at 16:04

      Vai, micutul!!
      Da, nici daca dai cautare pe ‘glob vezical’ nu gasesti mare lucru…

  • Reply Catinca Vlad 16/03/2018 at 22:36

    Nu degeaba se spune că mamele sunt eroine….

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.