Copilul independent – o dimineață de duminică

Copilul independent - o dimineață de duminică

Duminică dimineață. Prea dimineață. Pe Sebi nu l-a interesat că s-a schimbat ora, bineînțeles. A răsărit soarele, a căscat ochii, s-a dat jos din pat.

S-a dus la baie singur, a strigat să vină cineva să îl ridice pe wc… e încă prea mic să ajungă singur, cu tot cu scăriță. M-am trezit, l-am cocoțat și m-am întors în pat (în camera lui, că era mai liniște). Se descurcă singur să coboare, să se îmbrace, să tragă apa, să se spele pe mâine, să se șteargă și să închidă ușa. Nu-i bai că rămâne lumina aprinsă.

S-a dus la bucătărie singur, a strigat să vină cineva să îi dea o banană. Am uitat să i le dau mai aproape de marginea mesei, să se servească singur. M-am trezit, i-am dat banana și m-am întors în pat. Se descurcă singur să și-o curețe, să arunce la coș coaja și, bineînțeles, să o savureze.

S-a dus în dormitor și s-a apucat de diverse activități. Să nu-i strice somnul de tot (și) lui tati, s-a strecurat ușor și a venit și el lângă mine, în camera  micuțului, că era mai liniște. Sebi a rămas în dormitor, cu Bruno.

După câteva minute îl auzim pe Sebi făcând planuri cu Bruno:

– Buno, medzem apaă. Da, medzem a metoiui, a tabaiui ti a aiutobusiui. Buno, tu nu medzi a tabaiui ti a aiutobusiui. Tu medzi a metoiui. Medzem a mami ti a tati. Mami ti tati tat nani.

So, urma să mergem cu metroul și cu tramvaiul și cu autobuzul, dar Bruno avea voie doar în metrou. După câteva momente de pauză, auzim din nou:

– Buno, tebe pun pataionii ti tiotii si țioiapii ti biusa ti patofi ti maus. Ti medzem apaă, pibăm a metoiui ti a tabaiui ti a aiutobusiui.

Îl auzim cum vine în camera lui. Atât ne-a fost cu odihna… Dar prichi intră încet, închide ușa în urma lui dându-l afară pe Bruno (care nu are voie acolo) și continuă să vorbească singur. Și să facă în timpul ăsta:

– Bătăm. Dau gios pidzamaieie.

Își dă jos bluza, la pantaloni se împiedică.

– Nu po, nu po, nu po. Pun gios.

Se așază pe jos și reușește.

– A putut. A dat gios pidzamaieie. Punem tiotii. Ude tut tiotii?

Deschide sertarul și își alege chiloții:

– Ata nu bun, ata nu bun, ata tu abioani nu bun, ata tu ioboti nu bun. Ata! Da! Tiotii tu diosaui! Tati dinosaui tut apoo, pe tioti? Unui, doi, tei, patui, țiți, tate, tate, ot, nouă, dete! Dete dinosaui tut pe tioti!

Se îmbracă bine cu chiloții (de ceva vreme nu îi mai pune pe dos), numărând dinozaurii (ca nu a vrut cu avioane sau cu roboți). Indiferent câți ar fi tot zece îi ies la numărare. 🙂 Next:

– Data tiotii. Punem pataionii. Ude tut pataionii?

Deschide șifonierul și își alege pantalonii:

– Ata nu bun, ata nu bun, ata bun. Ata! Da! Pantalonii tu teiute! Tati teiute tut apoo, pe pantaioni? Unui, doi, tei, patui, țiți, tate, tate, ot, nouă, dete! Dete teiute pe pantaioni! Punem pantaionii, etiteta a pate.

Se îmbracă bine cu pantalonii (nu îi mai pune pe dos, are grijă ca eticheta să fie în spate iar șnurul în față), numărând steluțele. Indiferent câte ar fi, bineînțeles că tot zece îi ies la numărare. 🙂 Next:

– Data pataionii. Punem biusa. Ude ete biusa?

Deschide șifonierul și își alege bluza:

– Ata nu bun, ata nu bun, ata bun. Ata! Da! Ata biusa bun! Punem biusa, deten nu a pate.

Se îmbracă bine cu bluza (care e de fapt un tricou) – nu o mai pune pe dos, are grijă ca desenul să fie în față. 🙂 Next:

– Data biusa. Punem țioapii. Ude tut țioiapii?

Caută ciorapii, nu găsește sertarul unde îi pusesem pentru că le-am schimbat recent locul.

– Nu tut țioiapi. Nu punem țioapi. Punem maus. Ude ete maus? Maus ete mudai, ete a păiat. Nu punem maus. Punem taionat.

Maus este hanoracul lui preferat, cu urechi de șoarece – era spălat. Așa că a luat alt hanorac. S-a îmbrăcat singur cu hanoracul (cu tehnica lui speciala) și… gata. Era îmbrăcat aproape complet (că nici pantofii nu i-a găsit – i-am ascuns de Bruno 😀 ).

În tot timpul acesta noi stăteam în pat și ne uitam pe furiș, mijind ochii și chicotind – cum să nu ne amuzăm când îl auzeam cum turuie continuu, entuziasmat și serios în același timp, făcându-și planuri și știind exact ce vrea să facă? Singur, fără să ne ceară ajutorul în vreun fel. Recunosc, nu mai încăpeam în pijamale de mândrie. 🙂

După ce a terminat cu îmbrăcatul, a închis ușa la camera lui și a plecat. Stăteam cu urechile ciulite să vedem ce planuri are în continuare. Sincer, ne așteptam să auzim ușa de la intrare (știe să o descuie fără probleme).

Pentru că era prea multă liniște, după câteva minute ne-am dat jos din pat să vedem ce face. Micuțul se întoarse la Bruno, se cocoțase în pat și… aștepta să ne trezim, să mergem la plimbarea plănuită (doar de el, că nu discutasem nimic despre asta înainte). Îmbrăcat. Fără mic dejun luat. 🙂

Pe vremea când vizitam grădinițe, la una din cele cu specific Montessori mi s-a spus că au ca scop ca până la trei ani să ghideze copilul astfel încât să devină independent, să poată supraviețui singur, să se poată descurca singur – mâncat, îmbrăcat, spălat, mers la baie. Sincer, în mintea mea i-am răspuns ceva de genul ”Yeah, right. Vezi să nu! Trei ani! Hai să fim serioși, e mult prea mic!”.

Dar m-am înșelat! La 2a10l Sebi le face pe toate astea, și altele în plus. Nu le face tot timpul, fie pentru ca nu vrea sau nu are chef, fie pentru ca mă grăbesc eu și nu am răbdare după el. Dar încerc să mă abțin. Nu reușesc tot timpul, lucrez în permanență cu mine.

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

3 comments to Copilul independent – o dimineață de duminică

  • Marcela Cristina Miclaus  says:

    Savuros micutul! Sa va traiasca!

  • locdevocalize  says:

    Vai, cât am râs, e mortal Sebi! De-abia aștept să înceapă și Emma să vorbească pe limba noastră, sau să începem și noi să înțelegem limba ei, orice s-ar întâmpla mai întâi :). Ați lucrat și acasă cu Sebi în sistem Montessori, sau mai mult la grădi?

    • Elena Munteanu  says:

      Am lucrat acasa inainte sa mearga la gradinita (inainte de 1a6l), fara sa stiu ce lucrez 🙂 S-a intamplat ca nativ sa aplic mai multe aspecte din metoda Montessori.
      Sincer, mai mult am avut de lucrat eu cu mine (si cu pornirile instinctive) decat de aplicat diverse cu Sebi.

Leave a Reply