Despre autodiversificare (BLW) – întrebări de la mame și răspunsuri de la autoarele “Baby-led Weaning” II

BLW autodiversificare

Anul trecut, cu ocazia înregistrării a 25.000 de membri în cei 5 ani de existență (la mulți ani și la mai mare!), grupul de Facebook BLW Romania le-a oferit membrelor sale o întâlnire virtuală minunată – o zi întreagă în care autoarele cărții despre autodiversificare (”Diversificarea naturală” – Gill Rapley și Tracey Murkett) au răspuns întrebărilor mamelor.

Despre acest grup, din câte știu eu, este cea mai mare comunitate din țară pe această temă, membrii săi activi făcând eforturi constante pentru a menține direcția recomandărilor acestei abordări de diversificare. Cei care doresc informații, studii și recomandări, au la dispoziție o mini-bibliotecă virtuală cu fișiere foarte interesante și folositoare.

Am extras selectiv aici câteva din aceste întrebări interesante (adică majoritatea, de aceea articolul are două părți), recunoscând multe dintre dilemele, problemele și incertitudinile cu care se confruntă mamele ce au ales calea autodiversificării (sau care au în plan să o facă).

Despre autodiversificare (BLW) – întrebări de la mame și răspunsuri de la autoarele “Baby-led Weaning” I

 

  1. Ce părere aveți despre mâncarea la conserve, precum fasole și ton? Poate fi oferită unui copil de peste 1 an?

Gill Rapley Problema cu alimentele din conserve ține de cantitatea de zahăr și sare pe care le conțin. Acestea nu sunt bune pentru niciunul dintre noi, indiferent de vârstă, însă reprezintă o problemă mai mare pentru copiii mici.

Este ok ca bebelușii să primească o cantitate mică de sare și zaharuri, din surse naturale, însă acestea cresc rapid dacă se folosește mâncare conservată. Și nu este vorba doar despre conserve – multe din alimentele procesate conțin niveluri ridicate de sare și/sau zahăr adăugate – brânzeturi, șuncă și cârnați, de exemplu.

Dacă este posibil, cea mai bună variantă este aceea de a găti mâncare proaspătă, însă apelând ocazional la alimente conservate (sau mai sărate) nu îi va face nici un rău (mai ales dacă citești cu atenție etichetele și alegi cele mai mici procente de sare/zahăr disponibile).

Important este să evitați oferirea mai multor alimente sărate la aceeași masă, sau în aceeași zi. Totul ține de echilibru.


 

  1. Un prematur (născut la 35s) , sănătos, foarte energic dar subponderal, ar trebui să primească mai multe alimente solide? Adică – cereale, paste, grăsimi integrale, carne roșie, avocado, adaptând meniul familiei, bineînțeles.

    Ce ar trebui să facem atunci când îi oferim ceva din meniul comun iar cel mic îl aruncă, fără ca măcar să guste? Asta înseamnă ”nu” (că știe el mai bine, că nu îi este foame) sau îi oferiți altceva (fructe sau lactate, de exemplu)?

    Cum abordăm situația când un copil are o fixație pentru un anumit aliment și refuză absolut totul în afară de acel aliment, pe care îl acceptă cu plăcere? Știu că cel mic recunoaște ceea ce are nevoie, însă doar pâine, banane și iaurt pentru mai multe săptămâni la rând este destul de frustrant (pentru mamă).

Gill Rapley În general, prematurii ar trebui lăsați să mănânce după apetitul propriu, însă dintr-o dietă echilibrată, nu doar calorii. Ei au nevoie să crească, nu să fie îngrășați! Și ar trebui să primească în continuare o cantitate suficientă de lapte matern / lapte praf, mai ales până ajung la vârsta corectată de un an, deoarece acesta este mult mai dens nutrițional față de alte alimente.

Pentru cea de-a doua întrebare, încearcă să te asiguri că mesele sunt suficient de variate, astfel încât cel mic să poată alege. Este în regulă șă îi oferi un desert sănătos (iaurt sau fructe, de exemplu) chiar dacă acesta nu a mâncat nimic din meniul principal – e posibil să nu îi fie cu adevărat foame.

Însă i s-ar putea face foame peste o oră – copiii au un stomac foarte mic! Nu este de ajutor să încerci restricționarea celui mic la trei mese pe zi, deoarece organismul lui nu funcționează astfel.

În legătură cu întrebarea ta privind fixațiile: acestea sunt normale și, de obicei, dispar spontan. Atrăgând atenția asupra lor va duce, cel mai probabil, la persistarea în timp.

Oferă-i în continuare o varietate de alimente și ai încredere în copil! (Apropo, aceasta cred că este cea mai dificilă parte din autodiversificare!)


 

  1. Cum ar trebui să îi ofer copilului apă – în timpul mesei / după? Ar trebui să așteptăm ceva timp după ce termină sau este în regulă să soarbă câte o guriță după fiecare îmbucătură, de exemplu?

Gill Rapley Mie îmi place să beau apă (sau vin!) în timpul meselor. Uneori sorb după fiecare îmbucătură iar uneori mă opresc din mâncat, fac o scurtă pauză și beau câteva guri.

Copilului tău i-ar putea face plăcere să aibă libertatea de a alege, de asemenea. Cheia este în verbul ”a oferi”. Dacă are la îndemână, pe masă, o cană mică de apă, poate alege când să bea. Dacă nu o poate ridica singur încă și ar avea nevoie de ajutorul tău, poate arăta spre ea și ți-o poate ”cere”. Dacă știe că este acolo și nu o cere, atunci probabil nu îi este sete.

Oferindu-i și permițându-i copilului să spună ”nu, mulțumesc” este cea mai bună cale pentru a fi sigură.


 

  1. Autodiversificarea este o abordare bună pentru copiii ce suferă de alergii (la proteina din laptele de vacă), reflux și probleme de greutate?

    Copilul meu are acum 9 luni și 7,5 kg, îi place mult să mănânce singur însă foarte puțin ajunge efectiv în gura lui.

    Ce alimente recomandați să fie evitate până la vârsta de 1 an? I-am oferit ouă și fructe de pădure și a reacționat alergic. De asemenea, se îneacă adesea și se sperie, după care refuză să mai mănânce.

Gill Rapley Desigur, nu pot oferi sfaturi specifice privind alergiile și este important să verificați cu medicul / dieteticianului copilului despre alimentele pe care ar trebui să le evite, însă pot să fac o serie de comentarii generale.

Aud despre multe cazuri de la părinți ai căror copii suferă de alergii, care îmi povestesc că, de foarte mici, aceștia au știut care sunt alimentele sigure (sau nu) pe care să le consume. Acești copii au fost considerați adesea din categoria ”cu început anevoios” în autodiversificare. Mi se pare corect să le permitem să aleagă pentru ei în loc să le alegem noi în schimb.

Desigur, în autodiversificare este mai ușor de identificat care sunt alimentele ce cauzează o problemă, deoarece acestea nu sunt amestecare într-un piure. Apropo, mulți copii dezvoltă o iritație în jurul gurii după ce consumă fructe precum căpșunele – aceasta poate fi cauzată de conținutul de acid, nu este neapărat o reacție alergică.

Tușitul și gag-ul sunt manifestări comune în primele zile de autodiversificare și ar putea reprezenta o problemă mai mare pentru copiii ce suferă de reflux. Însă pare să fie ceva de care au nevoie pentru a se descurca singuri, cu susținere blândă și încurajări din partea părinților, pe măsură ce aceștia învață.

Bebelușii reacționează la emoțiile părinților, astfel, dacă puteți evita să vă arătați teama, cel mic va fi mai puțin îngrijorat la rândul său


 

  1. Centrul Național de Informații în Biotehnologie a publicat un studiu numit ”Cât de fezabilă este autodiversificarea” iar la final au fost trase unele concluzii: sunt necesare studii pentru a vedea dacă micuții autodiversificați au un aport suficient de energie și fier, în particular.

    De asemenea, se menționează că este posibil ca aceste studii să identifice o nevoie pentru anumite ghiduri privind conținutul energetic al alimentelor oferite, cât de des ar trebui oferite (pentru a asigura o evoluție pozitivă sau pentru a evita obezitatea), cum pot atinge copiii autodiversificați necesarul de fier (așa cum se întâmplă în cazul copiilor hrăniți cu lingurița, cu cereale îmbogățite cu fier, de exemplu).

    Cum ne putem asigura că cei mici primesc suficient fier și aport energetic? Când încep să fie problematice aceste aspecte, în condițiile în care majoritatea copiilor încep să bage ceva mai multe în gură pe la 8-9 luni, sau mai târziu?

Gill Rapley Cred că acestea sunt întrebări foarte dificile, care nu au legătură neapărat doar cu autodiversificarea. Mulți oameni uită că oricât de mult calculează ce anume ar trebui să mănânce copiii, la final tot copilul este cel care decide.

Studiul recent realizat în Noua Zeelandă a descoperit că mulți dintre copiii diversificați clasic au depozite mai scăzute de fier, de asemenea! (Însă nu au testat nivelul de fier din sânge, aftel încât nu se știe că aceștia chiar aveau carențe!) Mi se pare puțin probabil ca o eventuală carență ar apărea înainte de cel puțin 9 luni.

Multe dintre poveștile ”de speriat” în legătură cu fierul provin de fapt din țări precum India, unde este considerat normal ca bebelușii să primească lapte de vacă ca principală sursă de proteine până la aproximativ 2 ani. Așadar, nu este o surpriză că anemia este o problemă acolo.

Bineînțeles, în multe țări indistrializate diversificarea copiilor s-a făcut cu lingurița și cu piureuri, aceștia având diete sărace mai târziu. Specialiștii sunt nervoși în mod natural când vine vorba de de autodiversificare, deoarece s-au obișnuit să controleze hrănirea copiilor – din aceleași motive pentru care unii nu sunt confortabili cu alăptarea.

Părerea personală este că răspunderea ar trebui preluată de cercetători pentru a demonstra că hrănirea cu lingurița și piureuri sunt efectiv benefice, nu asupra celor ce au aplicat autodiversificarea, care trebuie să se justifice că fac ceva ce bebelușilor le este natural. Hrănirea cu lingurița este o intervenție care nu a fost niciodată testată, însă este folosită ca referință!


 

  1. Copilul meu de 2 ani pare să supraviețuiască doar cu apă și lapte matern. Nu sunt foarte îngrijorată, însă familia începe să mă piseze că mănâncă mult mai puțin decât ar trebui.

    O zi obișnuită ar include o gură de iaurt și 2 căpșune la micul dejun, 10 boabe de mazăre și o bucată cât degetul de carne roșie la prânz, o lingură de orez la cină. Mai ronțăie fructe sau pesmeți în timpul zilei, le cere atunci când dorește, însă de cele mai multe ori este doar o gură (la propriu).

    Sunt destul de relaxată în ceea ce privește mesele, mâncăm împreună și a fost tot timpul foarte încăpățânată, așa încât nu există posibilitatea de a o forța să mănânce ceva ce nu dorește. Sunt destul de sigură că primește nutrienți suficienți din puținul pe care îl bagă în gură momentan (are analize de sânge foarte bune), însă dacă se menține situația, când ar trebui să mă îngrijorez? Există o anumită vârstă când ar trebui să mănânce mai regulat (mă rog, cantități ”acceptabile de societate”)?

Gill Rapley Mi se pare că problema aparține de fapt rudelor tale, nu este a ta sau a fiicei tale! Este încă foarte mică iar laptele matern este în continuare un aliment grozav.  

Se pare că micuța are un simț ar apetitului propriu foarte bine dezvoltat și, după cum spui, crește armonios. Perfect!

Problema lor, după cum spui, este în comportamentul acceptabil social (La 2 ani? Serios?). Sau poate abordarea ta îi face să se simtă inconfortabili când vine vorba despre cum și-au hrănit ei copiii? Poate i-ai putea întreba de ce sunt atât de stresați? Ce i-ar ajuta să se simtă mai bine? Ar recurge la hrănirea cu forța? Cum cred ei că ar ajuta o astfel de abordare la relația fetiței tale cu mâncarea? Sau cu tine?

Pe scurt, nu trebuie să te simți că ar trebui să îți aperi alegerea de a proceda așa cum o faci. Dacă poți, îți sugerez să întorci situația, să îi provoci să apere principiile pe care ei le susțin!


 

Te-ar putea interesa și…

Distracție la masă – experiența (auto)diversificării lui Sebi


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

Leave a Reply