Parenting

Doar o seară obișnuită, de umplut inima cu bine

22/11/2017
Cum adorm doi copii

Sau… ”Cum adorm doi copii. Și un soț. Musai înaintea mea. Și nu pic lată.”

 

În această perioadă, fiecare seară obișnuită este un prilej pentru mine de a-mi umple inima de bine și de iubit pe fiecare în parte. Cât o mai dura, vreau să profit de asta la maxim! Am nevoie, mai mult decât de somn.

Anastasia este încă mică-mică și face totul “ca la carte” – mănâncă, umple scutece și doarme mult. Atât. Nici să plângă nu prea apucă. Asta înseamnă că nu mă solicită atât de intens și îmi lasă timp pentru recuperare și pentru băieții mei. În plus, nu credeam că voi experimenta combinația de mamă de bebe proaspăt și odihnă! Ceea ce e grozav!

Dacă la Sebi am supraviețuit fără să știu ce-s alea trei ore legate de somn până după 2,5 ani, acum mi se par parfum 2-3 treziri pe noapte! 🙂

Știu că timpul trece foaaaarte repede și multe se pot schimba peste noapte, profit de această liniște relativă să mă bucur pe deplin de fiecare copil în parte. Și cel mai intens fac asta seara, la adormire. (Cu adormitul amândurora încă nu mi-a ieșit prea grozav… a durat cam peste o oră…)

Pentru că de cele mai multe ori seara sunt deja mâncată, dușuită, destul de odihnită și nu am treburi casnice pe creier, chiar nu mă deranjează că durează minim 30 de minute / copil / adormire. 🙂 (Când oi fi și zombi-mama, sigur o să urăsc atunci când voi reciti asta.)

 

21.00 – bebe Anastasia

Iau bebelușa delicioasă și adormită (că na, s-a trezit din ultimul somn de vreo jumătate de oră și îi trebuie altul) și o duc în camera ei.

Parcurgem ritualul de seară – puțin spălat, schimbat scutec și hăinuțe, cântat un tra-la-la (nu contează ce, atâta timp cât iese din gura mea și ea e fascinată), pregătit lumina de veghe și hop-țop în pat. Ne îmbrățișăm, o alăptez, o pup, mă topește cu ochișorii migdalați, mă mângâie, mai chicotește… o așez pe mine și o simt cum se înmoaie…

Închide ușor ochișorii, o mai las câteva minute și o las să se scurgă ușor pe pat (încrucișând degetele să nu îi deschidă iarăși). O admir cum își caută poziția confortabilă, o învelesc și plec tiptil din cameră, sperând știind că cel puțin două ore mă pot ocupa de altceva. Sau, mai bine zis, de altcineva.

Copilul 1 – checked!

 

21.30 – Sebastian

Îl iau pe Sebi cel vesel și senin și îl invit în camera lui (atunci când tati are alte treburi de făcut sau vrea să mai stea singur cu sufletul lui).

Parcurgem ritualul de seară – dezbrăcarea și aruncarea hainelor la spălat, mers la baie pentru pipi și spălat pe dinți, împijămălarea, alesul celor două cărți, alesul materialului-companie la somn. Ne cocoțăm îmbrățișați și îi citesc cele două cărți, fără grabă (tati i le citește greșind intenționat cuvinte/personaje și se lasă mereu cu hohote maaaaari de râs), povestind și pe marginea lor.

După ce terminăm de citit și le așază la loc în bibliotecă, inevitabil i se face sete – noroc că are mereu la îndemână carafa cu apă și cana preferată – se servește singur.

Hop-țop în pat, în brațele mele și stingem lumina. Mai departe, povestim în șoaptă – cun a fost ziua mea, ce am făcut și cum m-am simțit, cât de dor mi-a fost de el, cum a fost ziua lui, cum s-a distrat la grădiniță, dacă s-a supărat, ce planuri are pentru a doua zi etc. Îmi mărturisește că îi place să doarmă cu tati (că așa a tot dormit în ultima vreme), dar că atunci când doarme bebe Anastasia și nu trebuie să o țin în brațe, vrea să doarmă cu mine și numai cu mine…

După care… liniște. Și îmbrățișat și mult mângâiat pe mâini (el este cel care mângâie). Se foiește mult, până își găsește poziția cea mai confortabilă, aud cum respirația i se relaxează iar el se înmoaie ușor. După ce îl simt că nu mai mișcă dacă o fac eu, mai stau puțin și îl admir… cât de mare e, cât de lung e, cât de repede a crescut… Când era bebeluș și era atât de solicitant și… a crescut… Și nu mai miroase a copilaș iar când îl pup nu mai este pufos…

Îl mai pup încă o dată și ies din cameră – până spre dimineață va dormi singur, când va merge să se cuibărească lângă tati. (Da, e copilul care încă se trezește noaptea. Dar măcar nu mă mai călărește pe mine.)

Copilul 2 – checked!

 

22.00 – Timp în cuplu / Timp pentru mine

Eheee, liniștea aceea când toți copiii dorm și poți face ce vrei tu înainte de a merge la somn! Mi-nu-na-tă!

Profităm acum de o oră-două pentru a ne uita la un film, pentru a sta de vorbă, pentru a face planuri etc. (Fără alte activități mai plăcute, că durerile de după naștere încă nu m-au părăsit…)

Dacă soțul nu e disponibil, profit să citesc – confortabil, pe îndelete și… să nu fie carte de parenting! 🙂 Îmi trebuie ceva mai… de oameni mari și fără copii.

 

23.30 – Somn de voie

După ce aproape am adormit și soțul, îl las singur – peste noapte nu îmi simte lipsa, la cât de tanc doarme. Dar altcineva micuț mi-o va simți cât de curând! Așa că mă duc tiptil lângă pitica dolofană. Aprind lampa de veghe, mă întind lângă ea și… nu adorm. Mai stau câteva (mai multe) minute privind-o cum respiră ușor, sacadat, cu figura senină, aproape zâmbitoare, cu mânuțele ridicate suuuus deasupta capului… E atât de liniștită și pare să se simtă tare bine. 🙂

Mă gândesc că omulețul ăsta a ieșit din mine, e o altă bucățică din sufletul meu… Îmi amintesc că nu a fost deloc ușoară (nici sarcina, nici nașterea, nici ea), dar aș mai face-o încă o dată fără să mă gândesc, știind că ar ieși mogâldeața asta minunată. Visez cu ochii deschiși – cum își va schimba trăsăturile, cum va avea personalitatea, cum se va juca împreună cu Sebastian, cum vom avea casa și mai plină de râs și țopăieli… 🙂

 

Am ales să mă bucur de fiecare moment cu iubiții mei, să apreciez că suntem sănătoși și să-mi fac plinul de fericire simplă și senină.

Îmi permit să fac asta pentru că sunt prea odihnită. 🙂 Mai târziu… cine știe cum o mai fi? Sunt realistă că vor fi și perioade mai solicitante – pusee de creștere, dinți, muci, schimbări la somn etc.

Sau… poate om fi primit un copil care va dormi noaptea! 😀 (Am voie să visez, nu?)

 

Sursa foto: pexels.com

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Andreea 22/11/2017 at 12:59

    Par niște copilași cuminți și devreme la somnic.
    E minunat sa te bucuri din plin de această perioadă.
    La noi culmea…cel mic doarme dus pe când cel mare când vine ora de somn are chef de zbenguiala maximă.
    Iar mami se culca ultima de fiecare dată fără excepție 😱😂

    • Reply Elena Munteanu 22/11/2017 at 18:57

      Cu somnul lui Sebi am lucrat 🙂 Daca ar fi dupa el s-ar juca muuuuult si bine pana ar pica lat!
      Dar a doua zi trebuie sa se trezeasca pentru gradinita si nu suntem fanii trasului de copil.
      Iar Ana… as zice ca se va schimba cand vor veni puseele de crestere si dintii… 😀

  • Reply Natalia 24/11/2017 at 09:24

    La noi Tudor adoarme foarte greu, asa ca merge la somn doar cu tati. Nu am puteri sa ii culc pe amandoi. E bine si asa, numai ca uneori e gelos din cauza asta…

    La voi suna bine povestea, zici ce e din filme :))

    • Reply Elena Munteanu 24/11/2017 at 10:05

      Eh, sunt sigură că este doar o perioadă 😀 Urmează dinți și pusee și alte minuni…
      Și Sebi mă preferă pe mine și profită atunci când mă prinde, încearcă să stea treaz cât mai mult, să ne mângâiem, să povestim… dar am tehnica mea să nu dureze mai mult de o jumătate de oră 😛

    Leave a Reply