Escapadă la Vox Maris Grand Resort – Costinești

Vox Maris Costinești

Sau… ”cum să mergi la mare fără să ajungi cu picioarele în nisip sau în valuri”. 🙂

 

Noi mergem la Vox Maris Grand Resort – Costinești de vreo 4-5 ani, pentru câte o escapada de weekend – am fost atât singuri, cât și cu prichi. Dacă era să fi scris articolul acesta anul trecut, cu siguranță ar fi ieșit altfel. Anul acesta, lucrurile s-au mai schimbat… Așa că voi povesti încercând să mă raportez cât mai mult la ultima experiență, având în vedere perspectivele pentru viitor.

Așadar, să le iau pe rând…

 

LOCAȚIA

Aflată în capătul stațiunii Costinești, Vox Maris Grand Resort este ca un mic sat în sat – de fiecare dată am folosit GPS-ul pentru a-i nimeri parcarea, să evităm traseul prin inima stațiunii.

Anul acesta am simțit că ceva e schimbat de când am ajuns și… nu am găsit loc de parcare. 🙂 După ce am dat câteva ture, am reușit să parcăm, minunându-ne că în anii trecuți nu aveam problema asta. În scurt timp am aflat și de ce – locația s-a extins, oferind posibilitatea de cazare altor câțiva zeci de turiști în plus.

 

CAZAREA

Cum ziceam, Vox Maris Grand Resort este ca un mic sat în sat – camerele sunt amenajate în multe ansambluri de vile (nu cred este vreuna cu două etaje), inteligent dosite, cu multe spații retrase și mini-grădini frumoase. Chiar te simți ca într-un sătuc cochet, unde te poți plimba în liniște, te poți bucura de multă verdeață, de multe flori și te poți relaxa pe băncile-balansoare.

Vox Maris Costinești Vox Maris Costinești

Camerele în care am avut ocazia să stăm până acum au avut spații foarte generoase și cu paturi maaaaari și super confortabile. Nu am avut cameră triplă să îl expediem pe Sebi în alt pat dar nici nu am simțit nevoia – am avut loc cu toții fără nicio problemă (= fără ca EU să dorm pe o dungă, cum se întâmplă de cele mai multe ori…).

Mi-a plăcut mult că s-a pus accentul pe protejarea intimității – balcoanele spațioase au fost așezate astfel încât să dea în unghiuri închise ochilor altor persoane sau au fost montate geamuri-oglindă prin care nu se vede de afară.

Curățenie s-a făcut inclusiv în a doua zi, chiar dacă am stat doar două nopți. 😉

 

MÂNCAREA

Aici am observat cea mai mare schimbare, de fapt. Dacă până anul trecut puteam comanda prânzul și cina din meniul restaurantului, de anul acesta au introdus sistemul de self-catering, cu meniu fix. Înțeleg că din punctul de vedere al costurilor clar este mai eficient astfel, având pierderi mai puține cu alimentele nepreparate/neconsumate și cheltuieli mai mici cu personalul (fiind necesari mai puțini ospătari). Este adevărat, am găsit o varietate de preparate dar… mâncarea la ”împinge-tava” nu este la fel cu cea comandată…

Micul dejun este de tip bufet, destul de variat și gustos (chiar dacă aș fi simțit nevoia de mai multe fructe). Acum, în cele două dimineți pe care le-am prins acolo am regăsit aceleași preparate – nu știu dacă se schimbă din când în când.

Ce mi-a plăcut mai puțin la mese… au fost oamenii. 😀

Nu am fost eu punctuală, ca la 8 fix să aștept deschiderea restaurantului. Dar alții au fost. 🙂 Așa că la 8:10 nu am găsit nicio masă în apropierea mâncărurilor. Așa că am făcut vreo 4-5 drumuri cu farfurii și pahare în mână (la micul dejun nu sunt tăvi) până hăt mai departe – eram doar cu Sebi, așa că nu am avut alt ajutor (bine, micuțul a fost de maxim ajutor că m-a așteptat liniștit la masă)

Acum, asta nu le-o pot reproșa oamenilor, bineînțeles. Doar că a fost aglomerat, cum nu se întâmpla în anii trecuți. Însă această aglomerație vine la pachet și cu tipuri de oameni pe care nu mă așteptam să îi întâlnesc aici – cei gălăgioși, care trebuie să iasă în evidență comentând tare de tot și de toate, cei care își pregătesc sandvișuri în șapte straturi la micul dejun, după care le învelesc în șervețele și le strecoară în geantă…

 

FACILITĂȚILE

Complexul pune la dispoziția turiștilor multe modalități de relaxare – teren de tenis (de care s-a bucurat doar soțul), zona cu mese de biliard și ping-pong, trambulină pentru copii și, bineînțeles, piscine. Noi ne-am petrecut timpul la piscine, unde mă așteptam să fie mai aglomerat decât am găsit de fapt.

Din cele patru piscine ale complexului am stat cel mai mult cu prichi la cea pentru copii (cred că are cam un metru adâncime) și la cea de la înălțime – pentru Sebi oricum nu conta, că se bălăcea cu colacul. Pentru mine a fost mai important să nu fie prea adâncă, să pot sta în picioare pe lângă el (că din apă tare greu mai ieșea). 🙂 Mi-a plăcut că nu am simțit deloc disconfortul clorului din apă (dacă o fi tratată cumva).

Vox Maris Costinești Vox Maris Costinești

Am mers de la o piscină la alta, căutând-o pe cea mai puțin populată pentru că… oamenii din nou… Spre deosebire de anii anteriori, am întâlnit părinți care își încurajau copiii să sară în piscină (așa, cu splash, să unde tot și pe toți din jur), părinți care și-au lăsat sub șezlonguri scutecele folosite ale bebelușilor, părinți care au lăsat pe măsuțele șezlongurilor cojile de banană și ambalajele gustărilor celor mici… De altfel, erau multe familii cu copii mici și foarte mici.

A, și în piscina pentru copii se pare că i-am cam încurcat pe niște tineri (+25 de ani, aș zice) care voiau să se joace cu mingea și au venit peste noi (când yey, eram singuri!). Acum, spre ghinionul lor, l-am lăsat pe Sebi să se joace cât a dorit în piscină… dar îi vedeam cum freamătă, așteptând nerăbdători să plecăm de acolo…

Noi nu am avut timp să ieșim, însă la câțiva metri de complex se află marea. Nu am idee cât de aglomerată a fost plaja sau stațiunea, în general. Sau cluburile – pentru cei mai tineri (sau veniți fără copii).

 

Cam aceasta a fost ultima noastră experiență la Vox Maris Grand Resort – Costinești. Dacă ați fost pe acolo în anii trecuți, să știți că nu îl mai găsiți chiar la fel…

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy! 

Leave a Reply