Experiment cu succes – Sebi și comunicarea eliminării

Comunicarea eliminarii

Am citit despre comunicarea eliminării târziu, când Sebi avea 5 luni. Am început să aplicăm de la 6 luni. Mi s-a spus că sunt o mamă stresată de-mi grăbesc astfel copilul, stresându-l și pe el (bineînțeles, de la o mamă care nu știa despre ce este vorba, dar nici vroia să afle)…

Teoria spune că bebelușul nu este confortabil să facă pe el și transmite diverse semnale atunci când trebuie să facă pișu/caca – cu caca este evident, cu pișu este puțin mai greu. Dacă nu se face nimic în acest sens, pe la 4-5 luni cel mic nu mai transmite atât de evident aceste semnale, deoarece se resemnează și consideră normal să facă pe el. De aceea se recomandă aplicarea EC de la naștere (sau cât mai devreme).

Am început fără să am vreo așteptare, relaxată și calmă. Am citit despre principiile teoriei, am citit experiențele câtorva (foarte puține) mame și mi-am spus că dacă nu funcționează, nu-i nimic, iar dacă funcționează, e wow! Încă un experiment făcut pe copil, spre ”încântarea” familiei extinse 🙂 Nu mi-am propus să aplic EC noaptea – prichi se trezește foarte des și am preferat să mă odihnesc cât se poate de mult (și de bine).

Cea mai bună variantă de scutece pentru EC ar fi cele textile sau… fără scutec. Ideea este ca cel mic să asocieze senzația de caca/pișu cu senzația de disconfort, de la umezeala caldă de la început, la cea rece după câteva minute. În casă am lăsat copilul gol sau cu o pereche de pantalonași, iar afară și noaptea am folosit scutece de unică folosință (mi s-au părut mai ușor de utilizat cele de tip chiloțel, când nu mai stătea zvârcoliciul să prind scaiul).

Așadar, la 6 luni am întins aleze pe jos, pe pat si pe unde mai stătea copilul atunci (încă nu se rostogolea) și am început să îl urmăresc cum se manifestă atunci când face pișu (când făcea caca îmi dădeam seama destul de ușor) și cam la ce interval face.

Pe atunci făcea cam la 10-15 minute și avea ca și semnale: se oprea din joacă (în general flutura mânuțele și se bucura de ele), se uita în gol, se trăgea de puțulică (după ce și-a descoperit-o jucându-se cu ea). Când mi se părea că văd un semnal sau când treceau 15 minute, îl luam, îl duceam la baie și îl țineam în poziția ”scăunel” (la verticală, cu genunchii la piept și spatele sprijinit de mine) deasupra chiuvetei sau a wc-ului.

Făcea, bine, nu făcea, iarăși bine – ne drăgăleam ținându-l în brațe 🙂 Nu stăteam acolo până făcea, nu ”îl forțam” cu nimic, doar reveneam după 5 minute. În a doua zi i-am prins un pișu la baie. A treia zi patru 🙂 După două săptămâni mai mult de jumătate din pișu-urile de peste zi erau la baie. Cu câtă mândrie îi povesteam seara isprăvile noastre soțului 🙂

Puțin câte puțin, intervalul de timp dintre pișu-uri a crescut – făcea mai mult cantitativ și mai rar. Prichi a început să asocieze baia și poziția cu eliminarea. Am observat că făcea de fiecare dată după ce se trezea din somn (în primele 5 minute). De asemenea, dimineața făcea pișu mai des.

Cu caca a fost mai ușor – semnalele erau destul de evidente și când îl vedeam, îl luam și îl duceam la baie. Avea răbdare să ajungem – de prea puține ori a început pe traseu.

Accidentele s-au tot întâmplat – pe aleze, pe langa aleze (după ce a început să se deplaseze), pe mine, pe pat etc. Sincer, nu am stat non-stop cu ochii pe el să îi prind toate semnalele 🙂 Este foarte important ca cel mic să nu fie certat atunci când are loc un astfel de accident, pentru a nu-l inhiba. (Doar ”vina” era a mea.)

Pe la 7 luni a început să vadă și soțul rezultatele (soț = sceptic) când prichi nu vroia să mai facă dimineața caca în scutecel. Nu credea că el ”cere” la baie, foindu-se și plângând, până când l-a dus de vreo două ori și a văzut cu ochii lui 🙂 (să-l vedeți acum ce informat este despre EC și ce frumos susține principiile teoriei).

De pe la 8 luni deja copilul nu mai făcea pișu des – treceau și 2 ore cu scutecul curat. De atunci am încercat să evit chiuveta și să îl pun doar deasupra wc-ului (să nu rămână cu idei greșite). Între timp semnalele au devenit mai evidente (sau poate m-am obișnuit eu cu ele). Prin casă, chiar se ducea târâș la baie și bătea în ușă.

Pe la 10 luni, când stătea bine de tot în funduleț, i-am luat reductor de wc. M-am gândit că olița nu este atât de ok – am dorit să îl învăț de la început că baia este locul pentru pișu și caca, fără jocuri, joculețe, jucării etc. și că este mai igienic direct pe wc. I-a luat fix 2 zile să îl accepte fără probleme.

Accidente de pișu s-au mai întâmplat, atunci când nu eram atenți la el. De caca au fost mult mai rare (cred că le pot număra pe degete, incluzând aici și pe cele când a fost bolnăvior).

După 1 an am observat că treceau câte 3-4 zile fără să murdărească scutecelul – îl schimbam pentru că se uza… Așa că mi-am făcut curaj și de la 1 an și 1 lună Sebi este toată ziua cu chiloței. Marea provocare, de fapt, a fost să găsesc chiloței mici-mici pe mărimea lui 🙂 Cu greu am găsit și pot spune că este minunat și ușor. Practic, de atunci folosește un singur scutec în 24 de ore – noaptea.

Au fost doar 3 accidente de pișu în 4 luni, pentru că nu eram atentă la copil. În rest – super comod de dat jos pantalonii și de ridicat la loc. Până voi fi și mai încrezătoare, încă țin în rucsac pantaloni de schimb, just in case 🙂

Diferența dintre comunicarea eliminării și antrenamentul la oliță (potty training) este că în primul caz accentul este pus pe comunicare, pe copil, iar în al doilea caz pe eliminare, pe ”rezultat”. Antrenamentul la oliță nu este recomandat să se înceapă foarte devreme, deoarece poate avea efecte negative destul de neplăcute (constipație, de exemplu). Au fost situații când chiar nu aveam cum să scot copilul să își facă nevoie, deși îl vedeam cum comunică acest lucru – de fiecare dată a făcut în scutec fără nicio reținere atunci când nu s-a mai putut ține, fără disconfort de vezică prea plină, fără constipații.

În tot acest proces au existat și perioade de regres, care au durat și până la 3 săptămâni – când îl puneam pe wc (fie pe reductor, fie ținut pe brațe) nu voia să facă și pace, se zbătea și plângea. Nu am insistat. După ce îl puneam jos, făcea 🙂 Le-am considerat etape normale și au trecut.

Mă aștept la o astfel de perioadă de regres în curând, când va începe creșa. Nu pot avea pretenția ca educatoarele să înțeleagă prea curând copilul, să îl ducă la baie atunci când ”cere” (non-verbal). Dar este ok să îl ducă la 1,5 – 2 ore, fără a insista să facă ceva. Vom vedea și… gestionăm la momentul respectiv situațiile apărute.

Privind retrospectiv îmi dau seama că nu a fost foarte ușor (sau curat), a cerut mult timp petrecut cu atenția concentrată doar pe copil, însă eu chiar cred că a meritat efortul, aș face-o din nou și sunt sigură că o voi face și cu frățioarele puiului. Sebi nu a avut parte niciodată de iritații cauzate de scutece, nu am folosit creme pentru funduleț – a fost tot timpul confortabil, curat și aerisit.

Mă bucur că am avut încredere în copilul meu și chiar cred că poate funcționa cu orice alt copil, pentru că cei mici sunt fenomenali – cheia succesului este doar în puterea noastră. Noi, părinții, suntem cei care le putem acorda această încredere.


 

UPDATE – 07.01.2016

La 1 an și 6 luni, după începerea grădiniței, perioada de regres nu și-a făcut simțită prezența, așa cum mă așteptam. 🙂 Din partea educatoarelor totul a fost foarte ok – îl duceau des la baie și îl țineau în poziția ”scăunel”. Sebi le-a acceptat repede în spațiul lui intim. (Însă vroia în continuare să fie singur în baie, fără alte persoane.) Reductorul l-a acceptat abia după vreo 3 luni…

Într-o perioadă de erupții dentare, cel mic a avut mai multe scaune moi. Atunci educatoarele m-au întrebat dacă nu aș fi de acord să îi pună lui Sebi scutec (doar după somnul de prânz) pentru că… vară cu pantaloni scurți, copii curioși, igienă… Eu chiar mă gândisem să le propun asta, din aceleași motive. După vreo săptămână, când situația s-a mai remediat, tot de la educatoare a venit propunerea să revină exclusiv la chiloței, pentru ca cel mic să nu regreseze din acest punct de vedere. 🙂

Pe la 1 an și 8 luni, Sebi a început să transmită altfel de semnale atunci când avea nevoie să meargă la baie – se trăgea de pantaloni, se ducea la ușa de la baie (chiar dacă eram în vacanță sau în vizită la cineva), răspundea ”nu” dacă îl întrebam (dacă nu zicea nimic înseamna că avea nevoie). Începusem să nu mai umblu cu pantaloni de schimb în geantă.

Accidentele la grădiniță s-au tot rărit – erau cam 3-4 pe săptămână (Sebi face pipi cam de 3-4 ori pe zi). Progresul era evident.

Acasă, primul lucru după trezire (la prânz sau dimineața) – mers la baie pentru pipi.

La 2 ani, semnalele transmise sunt foarte evidente. Sebi merge singur la baie (își deschide ușa, că s-a lungit între timp), unde își montează reductorul și își dă jos pantalonii (încă are nevoie de ajutor să îl urc pe wc). Îl întreb dacă vrea să facă pipi/caca și am încredere când răspunde ”da” sau ”nu”.

De câteva ori a fugit rapid de lângă noi, în timp ce ne jucam, de nu știam ce se întâmplă. Micuțul era lângă ușa de la baie, ținându-se cu mâna de funduleț și zicându-ne ”tata, a bae!”. (Yep – ”tata” = ”caca” 😛 )

Dacă vreau să îl iau de pe wc înainte să termine de făcut caca (ah, și uneori stăăăăă și mediteazăăăă… și mai scoate un ”pârț”) mă împinge și îmi zice categoric ”nu”. 🙂 Așa că îl las în legea lui, stau prin preajmă, aștept să strige ”data!” și îl las să coboare singur (la asta se pricepe). Am încredere că știe cel mai bine să își asculte instinctele.

Dacă nu vrea să facă nimic nu am nicio șansă să îl urc pe wc așa, just in case. Se încordează și zice ”nu, nu”, se zvârcolește și asta e.

Când suntem în oraș, pur și simplu îl întreb dacă are nevoie să meargă la baie. Și îmi răspunde clar, de fiecare dată. 🙂 Sau cere singur ”a bae”. It’s that easy!

Accidentele sunt atât de rare… Se mai întâmplă uneori la grădiniță, unde e de înțeles (în ultimele 2 săptămâni a făcut un singur pipi 😛 ). În curând va putea verbaliza și mai clar decât acum, astfel încât comunicarea va fi mult îmbunătățită.

Acasă s-a întâmplat de câteva ori să fie muuuult prea acaparat de o activitate, că și-a dat seama în ultimul moment că trebuie să meargă la baie 🙂 Nu a reușit decât să coboare din pat și să meargă pe gresie/parchet. După, m-a luat de mână și m-a dus să îmi arate ce a făcut, cerând șervețele să șteargă pe jos.

Noaptea îi ofer în continuare scutecul – și-l pune singur, atât de serios și comic în același timp. 🙂 De câteva săptămâni a început să doarmă ceva mai legat, iar asta se vede și în scutec – face câte un pipi (de cele mai multe ori matinal) la 2-3 nopți. Când va fi pregătit, am încredere că va renunța singur și la scutecul nocturn. Eu nu mă grăbesc nicăieri.

Concluzia noastră de acum, după doi ani – este atââââât de ușor! 🙂

12 comments to Experiment cu succes – Sebi și comunicarea eliminării

  • Pasca-Dumitru Mariana  says:

    nu merge linkul

    • SebaBaby  says:

      Mie mi-a deschis. Tie ce iti apare?

    • Pasca-Dumitru Mariana  says:

      This webpage is not available

      ReloadDetails

    • SebaBaby  says:

      Esti pe telefon?

    • SebaBaby  says:

      Eu am incercat acum si de pe telefon (Android) si imi deschide…

    • Pasca-Dumitru Mariana  says:

      Nu.Am incercat de mai multe ori. M-am dus si pe sheruire si am incercat si de acolo. O sa incerc si mai tarziu. Multumes

    • SebaBaby  says:

      http://www.sebababy.ro, separat, intr-un browser, poti sa deschizi?

    • Pasca-Dumitru Mariana  says:

      Nu. Nici pe Chrome nici pe explorer. Dar puteam….Am citit articole de la voi!

    • Pasca-Dumitru Mariana  says:

      Am intrat pe telefon si am citit articolul. Multumim pt impartasirea experientei.

  • Nutu Cristina  says:

    Felicitări !!! Am sa încerc si eu!

    • SebaBaby  says:

      Succes! Se poate! 😉

  • Anca Mi  says:

    Da, va fi putin de munca, astept si eu sa se faca putin mai cald.

Leave a Reply