Uncategorised

Fericirea zilei de astăzi

04/12/2017
fericirea zilei

Cine m-a întâlnit în ultimele două zile nu a putut să nu îmi observe zâmbetul. Cine m-a auzit la telefon zilele acestea sigur mi-a simțit fericirea. Pentru că de două zile rânjesc tot timpul (cred că și în somn sunt cu gura până la urechi). 🙂

Motivul? Pentru că sunt bine! Pentru că, prima dată după mai bine de o lună sunt cu adevărat bine!

După nașterea Anastasiei m-am așteptat la câteva zile mai grele. Însă îmi făcusem planul ca în maxim două săptămâni să fiu recuperată și activă. Din păcate planul meu nu a ținut… Au venit pe capul meu diverse complicații (voi povesti cu alte ocazii despre ele), una mai dureroasa ca alta. Când trecea una, apărea alta. Când trecea alta ajunsesem să mă întreb ce mă așteaptă în continuare…

Însă de data aceasta simt că va fi bine și că nu mai urmează alte “surprize”. Sper!

În ultima lună am avut parte de multe trăiri, intensificate și de hormonii post-partum bănuiesc.

Am fost frustrată că de la medici tot primeam răspunsuri de tipul “nu știm de ce a apărut complicația asta, nu ar fi trebuit după o naștere naturală. Sau – “am verificat, totul arată perfect, nu am ce să vă fac pentru durerea pe care o aveți”. Și știam că au dreptate… s-au adunat complicațiile pe capul meu (mă rog, între picioarele mele). Pur și simplu ghinion. Unul după altul.

Am fost frustrată că nu mă pot bucura pe deplin de copiii mei. Sebi era mereu vesel și dulce, Anastasia o scumpă care nu făcea decât să sugă și să doarmă. Iar eu… strângeam din dinți când stăteam 15 minute în picioare și îi pregăteam lui prichi vreo mâncare preferată sau când stăteam pe un scaun să jucăm un joc de cărți.

Ah, cât am bocit de neputința mea când micuțul a mers la paradă doar cu tati… Voiam sa fiu și eu cu ei, să-mi încarc inima cu entuziasmul prichindelului, cu fericirea lui mereu atât de sinceră. Am văzut doar din fotografii cum îi străluceau ochii…

Am plâns de neputința mea să o plimb prin casă pe micuță când mai plângea uneori… Eram frustrată că nu mă pot bucura pe deplin de ea și îi tot mulțumeam că este perfectă, că nu mă solicită mai mult…

Nu de puține ori m-am cufundat seara în brațele soțului, după ce adormeau copiii, plângând că nu mai suport atâta durere… Chiar dacă nu era intensă, ajunsese să fie constantă când aveam altă poziție decât orizontală… Și mă săturasem și nu mai voiam…

Cu toată frustrarea adunată, am fost resemnată că toate belelele astea nu puteau fi prevăzute, nu puteau fi controlate și că nu e vina cuiva că au apărut. Asta (și dulceața micuței cu care stăteam nas în nas tot timpul) cred că m-au ajutat să nu fiu copleșită de depresie…

M-am gândit în această perioadă la cei care suferă de diverse boli, unii pe termen lung… cât de greu trebuie să le fie… M-au copleșit gânduri gri – dacă ne îmbolnăvim, cum vom putea face față? Vom putea face față? Știam că ce am eu va trece într-un final, dar dacă…?

Dar gata! M-am trezit dimineață și am simțit că sunt bine, că s-a terminat chinul. Încă nu sunt perfectă, dar știu că voi fi și mai bine. O simt!

fericirea zilei

Acum simt nevoia să recuperez tot binele pe care l-am amânat. Vreau să mă bucur de veselia lui Sebi, să îi pot face o surpriză când îl iau de la grădiniță, să pot juca de trei ori cu el jocul preferat. Vreau să o plimb mult pe Anastasia, să o port și să îi simt căldura pe piept și mirosul în nări.

Vreau să mănânc la o masă cu soțul meu, să ne putem ține de mână când ieșim la plimbare cu copiii, împreună. Vreau să pot ieși din casă, să îmi întâlnesc prietenii, să pot colinda magazinele cu gândul la bucuria celor dragi când își vor primi cadourile alese cu grijă.

Sunt recunoscătoare pentru toată iubirea de care am parte! Sunt recunoscătoare că mi-am revenit și pot oferi iubirea și atenția ce nu am putut să o dau până acum! Sunt recunoscătoare că suntem sănătoși și ne putem bucura unii de alții! Noi am ales să o facem, în fiecare zi!

Pentru că timpul trece repede, copiii cresc și se schimbă fără să stea după timpul nostru “liber” iar binele este în prezent! Astăzi, acum, suntem bine și sănătoși – mâine, cine știe ce ne mai așteaptă? (Asta fără vreo grijă exagerată sau cu gândind cu pesimism.)

Să ne bucurăm din plin de astăzi!

 

Sursa foto: www.pexels.com

 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Cristina Adri Ana 04/12/2017 at 07:17

    Bravo, mamico. Multa putere, rabdare si iubire sa ai. Felicitări su pt articol, frumos!

  • Leave a Reply