Fun in Rome – city break cu un toddler

Roma - Italia

Săptămânile trecute am avut ocazia să vizităm Roma în formulă completă – a fost primul city-break în trei, primul zbor cu avionul pentru Sebi, prima vizită la zoo (de fapt, pentru asta am ales locația în primul rând). Au fost multe premiere în această mini-vacanță. 🙂

Am avut noroc de un orar de zbor foarte bun, astfel încât am avut la dispoziție 4 zile de colindat Roma (3 zile pline și două jumătăți de zi, când am avut zborurile).

Aventuroși cum suntem noi, am rezervat cazarea cu o noapte înaintea plecării – de fapt cu vreo 4 ore înainte să plecăm la aeroport… 😀 Ajunşi acolo nu ne-a plăcut ce am găsit, așa că am făcut stânga împrejur și, în timp ce luam masa, am rezervat în altă parte. Booking rulz! Am căutat o cameră triplă, astfel încât să mă pot odihni și eu.

Sfat: evitați zona Termini. Transportul public este destul de bine pus la punct, stațiile sunt dese (foarte apropiate) și circulă destul de bine pentru un oraș atât de aglomerat, astfel încât din orice altă zonă se poate ajunge relativ repede la punctele de interes. Nu știu dacă în weekend este mai aglomerat – am prins doar zile din cursul săptămânii.

Că tot ziceam de transport – noi am ales să cumpărăm bilete de acces pe toate liniile de metrou / tramvai / autobuz (cred că erau incluse și niște trenuri) nelimitat, pentru 7 zile (a costat 24 euro / bilet). Le-am folosit din plin și ne-am plimbat cu toate. Pentru că atunci când am plecat mai erau valabile încă două zile, le-am oferit unor turiști din aeroport care tocmai ajunseseră. Nu le venea să creadă chinezilor că cineva le dă pur și simplu niște bilete astfel. 🙂

Ba chiar ne-am plimbat și doar pentru a ne plimba, nu neapărat pentru a ajunge undeva – prichi tot cerea când vedea ”Abau bata mama tatiiii!” (”Mă plimb cu tramvaiul cu mama și cu tatiiiiiii!”). Îl plasam tot timpul lângă uși de unde ne anunța de fiecare dată strigând fericit că se deschid ușile, că urcă oamenii, că se închid ușile, că pleacă din stație. La fiecare stație. Stațiile erau foaaarte dese. Și aștepta mereu confirmare de la noi. 🙂 Eh, important este că cel mic s-a distrat foarte mult plimbându-se cu ele.

Special pentru această mini-vacanță i-am cumpărat copilului cărucior. 😀 De fapt, l-am luat pentru noi, să nu îl cărăm numai în Bumboc sau să îl fugărim pe jos. În autobuze erau spații destul de generoase pentru plasarea căruciorului iar în majoritatea mașinilor accesul se face ușor pe ușile din mijloc – nu au barele acelea care să încurce. Am dat și peste astfel de mașini, însă ne-am descurcat (am avut noroc că e destul de îngust căruciorul).

Colosseum Fantana in Roma

De aglomerat… da, a fost aglomerat. Orașul, în sine, este aglomerat. Bineînțeles că și mijloacele de transport au fost aglomerate. Din păcate, nu de puține ori s-a întâmplat ca Sebi să stea în brațele noastre iar noi să stăm în picioare pentru că nu ne oferea nimeni locul… Am stat astfel lângă localnici și lângă turiști, lângă persoane tinere și lângă persoane mai puțin tinere. Nu știu, nu am stat să analizez de ce.

Am dat peste niște șoferi de autobuz de care ne-am cam speriat. Conduceau destul de tare și bruscat. Într-o seara, când străzile erau mai libere, am dat peste un nene care atât de tare se grăbea că nu știam cum să facem să coborâm mai repede – până și căruciorul pe frână al copilului nu era în siguranță. Ghinionul a continuat după ce nu a vrut să deschidă ușile în stație să coborâm. 😀 Așa că ne-a mai zdruncinat încă o stație.

De fapt, întreg traficul din Roma ne-a dat emoții. Nu respectă pietonii. Simplu și evident. Dacă ești pe trecerea de pietoni (cu copil în brațe, pe jos, cu cărucior) și au 10 cm până la bordură, se bagă – mașini, jumătăți de mașini (multe Smart Mini), scutere, biciclete etc. Nu o dată era să se urce pe noi autobuzul…

Ca să zic și ceva ce a fost mai ok legat de infrastructură, peste 80% din traseele parcurse pe jos (și am mers foaaaaarte mult) sunt adaptate pentru mersul cu căruciorul. 🙂 Chiar dacă o parte din străduțele călărite erau pavate cu piatră cubică, roțile căruciorului au făcut față cu brio, fără să se blocheze în pietrele inegale. În plus, lui prichi îi place zdruncinat.

Cu mâncarea ne-am descurcat destul de bine. Micul dejun, cam peste tot, era format din cafea și patiserie dulce (și foarte dulce). Deci nimic din ce am putut să îi oferim și lui prichi. Ne-au plăcut mult micile magazine cu fructe proaspete – am luat în fiecare zi banane, portocale roșii și pepeni mici (galbeni și roșii). Toate au fost foarte gustoase.

Cel mai bun restaurant la care am mâncat (de vreo trei ori, pentru că era lângă hotel) a fost unul non-turistic, unde veneau mai mult localnicii. Mâncarea foarte gustoasă, variată (cu caaaarneeeee, cum a tot căutat și nu a găsit soțul) și foarte ok ca preț. Acolo am mâncat cea mai bună pizza ever. 🙂

În rest, am încercat diverse meniuri specifice – pizza, paste, lasagna etc. La recomandarea celor de la hotel am mers și am mâncat ”cel mai bun tiramisu din Roma”, după cum îl lăudau. Yep, fu delicios (dar nu am avut cu ce să îl comparăm s[ putem confirma că fu cel mai bun). De asemenea, am încercat înghețata dintr-o gelaterie locală (vânzătoarea nici nu vorbea engleză) – yummy și imensă!

Atenție la programul de funcționare al restaurantelor: unele încep după prânz, altele sunt deschise câteva ore dimineața după care iau pauză (fix când e ora prânzului…), altele sunt deschise doar seara, altele fac anumite preparate doar seara etc. Într-o zi, pe la prânz, am cam făcut foamea pe lângă Vatican căutând un restaurant care să nu închidă…

Am avut noroc de o vreme foarte frumoasa (cu excepția a câteva ore) așa că am profitat și ne-am plimbat foarte mult – am plecat dimineața de la hotel și am revenit seara târziu (de asta i-am luat lui Sebi cărucior care să se lase bine pe spate, să aibă unde dormi din mers).

Noi nu suntem mari fani ai muzeelor și a spațiilor închise (poate am fi ceva mai mult dacă am merge fără copil), așa că în afară de muzeul Vaticanului și Pantheonul nu am vizitat nimic indoor. În schimb am plimbat Roma turistică în lung și în lat, am mers pe străduțe înguste și pavate, am descoperit piețe și piațete mai mult sau mai puțin populate, am dat peste multe fântâni din care Sebi a gustat cu pofta (nu, nu a pățit nimic).

Spre încântarea lui prichi, peste tot am dat peste porumbei. Nu știu de unde a avut atâta energie să îi fugărească, însă știu sigur că s-a distrat la maxim.

Sebi si porumbeiiFun in Rome

A fost foarte interesant să observ diversitatea privind turiștii – la peste 20 de grade unii erau în tricou, alții cu paltoane, unii cu șlapi, alții cu bocanci. 🙂

La Vatican a fost destul de aglomerat, însă rezonabil. Am mers de dimineață în speranța că e ceva mai relaxat (adică am ajuns pe la 11 😀 ) și nu am stat la nicio coadă la intrare sau la bilete (care au costat 16 euro / persoană). Cu căruciorul este ceva mai dificil, însă prichi a preferat să stea în brațele mele, așa că a fost ușor de cărat pe scări. Muzeul este un must-see măcar o dată în viață, după părerea mea. Este un loc deosebit, plin de obiecte și lucrări minunate, unele extrem de vechi, altele foarte celebre. Mi-ar plăcea să revin aici, fără copil, să iau și un audio-ghid care să povestească despre toate minunățiile de acolo (ah, o zi întreagă cred că ar fi prea scurtă…).

Mi-a plăcut în mod deosebit atitudinea paznicilor prezenți la fiecare colț, care mă tot invitau să iau loc pe scaunul loc pentru a mă odihni, văzându-mă cu copilul în brațe. Au fost foarte drăguți. (Excepție fac cei care ne-au dat afară dintr-o secțiune destul de mare ce urma să se închidă. Fix când ne retrăsesem să lăsăm copilul să doarmă în cărucior, ferit de aglomerație și gălăgie. Dar na, le era și oamenilor foame…).

Vatican museum Vatican museum

Cel mai mult mi-a plăcut în Capela Sixtină, unde am fost invitată, de cum am intrat, să iau loc pe o bancă după cordonul ce ghida turiștii. Am profitat să mă odihnesc și să îl las pe pui să sugă în liniște (să zicem că turiștii erau cam ca sardinele…). A intrat și soțul lângă noi și am putut admira aerisiți și fără grabă minunatele picturi ale lui Michelangelo.

În curtea interioară a muzeului, Sebi a găsit, spre încântarea lui, alți porumbei. Așa că a mai urmat o tură de fugărire veselă (bonus, mai era și un pescăruș jucăuș). 🙂 S-a luat cu încă doi copilași și s-au mai distrat puțin.

Pe prichi am reușit să îl dereglăm complet. 😀 Cu somnul, nu nesomnul (dacă avea porumbei de fugărit numai de somn la prânz nu îi ardea), cu mesele. Cu tot. Bineînțeles că de la nesomn a devenit ușor irascibil. Însă ne-am descurcat. Ne-am gândit că după ce va reveni la grădiniță va reveni la rutina zilnică atât de necesară pentru micuț.

La final, putem spune că ne-am distrat. A fost o experiență frumoasă și ne-am dori să o repetăm. Însă în alt oraș. 😀 După această vizită nu simt nevoia să revin la Roma. Dacă voi mai avea oportunitatea, nu voi zice nu. Însă nu pot spune că mă atrage astfel încât să mai organizăm o altă mini-vacanță aici.

Leave a Reply