Uncategorised

Goodbye 2017! Du-teeeeee 2017! Welcome 2018!

29/12/2017
Welcome 2018

2017 – anul durerilor mele!

În toată viața mea de +30 de ani nu am avut atâtea boli ca în anul ăsta ce se duce!

Că l-am început cu o răceala zdravănă și-l termin cu muci până la buric, e așa, light…

Dacă în copilărie nu am făcut boli cu bube (abia acum aflai), e normal că am luat varicela de la Sebi. Prichi a făcut trei bube, în rest a fost o veselie. Eu am făcut forma greaaaa, cu febră și dureri și sute de bube. Sute! Dar varicela vieții mele a fost așa, doar un preview pe la începutul anului…

Mi-a bușit sistemul imunitar, că toți carcalacii și-au găsit casă bună pe la mine. După ce am revenit la serviciu din concediul medical, am răcit (iarăși zdravăn) și am dat în sinuzită urâtă. Cu dureri. Sinuzita asta am tratat-o doar pe jumătate, că am primit vestea unor liniuțe frumoase pe un test de sarcină. (Adevărul e că am făcut testul mai devreme decât trebuia, să văd dacă pot lua un tratament mai zdravăn pentru sinuzită. Nu am mai putut. 🙂 )

Mai departe, aproape tot anul am fost însărcinată. Deci, nicio șansă de întărit vreun sistem imunitar. Așa că m-am trezit cu o căruță de ciuperci pe mine – candidă care nu se lăsa dusă cu nimic, una pe buze pe care am ținut-o sub (relativ) control cu cremă de gălbenele și, cireașa de pe tort, o ciupercă în ureche! Cum o fi ajuns acolo, n-am idee! Dar atât de bine i-a fost că mi-a dat o minunată otită! (Eu n-am mai avut în viața mea otită.)

Vai, ce dureri am putut îndura… Și le-am îndurat, că nu răspundea la niciun tratament light compatibil cu sarcina. Până au ieșit rezultatele analizelor să vedem la ce e sensibilă am plâns cum nu o mai făcusem de mult și am mușcat nopțile din pernă… Când au ieșit rezultatele, nu m-a mirat să văd că niciun medicament din listă nu e permis în sarcină. Așa că am încercat (rugându-mă) un antibiotic ordinar, care și-a făcut efectul.

Sarcina nu a fost deloc ușoară. Față de burtica pe care am avut-o cu Sebi, acum am dus-o mai greu. Am scris AICI despre primele 6 luni, dar ultimele trei luni au fost… cu mai multe ”bucurii”. Junghiuri, dureri de ligamente și de spate, bușituri în burtă de am zis că-s toată vânătă prin interior, arsuri de stomac al căror singur remediu eficient a fost nașterea… și altele…

Am sperat că durerile nașterii să fie ultimele din anul acesta. Mai ales că au fost destul de mari, având în vedere că a fost prima mea naștere naturală. Măcar la astea mă așteptam. 🙂 Nu mă așteptam însă la complicații după naștere! Eu îmi făcusem planuri ca în maxim două săptămâni să îmi reiau activitățile și ieșirile în lume. Dar am avut ocazia să aflu ce-i acela un glob vezical… Și am avut ocazia să experimentez ce înseamnă intoleranța la niște fire chirurgicale… Într-o lună am făcut mai multe drumuri la urgențe decât a fost nevoie în toată viața mea.

Acum mai sunt două zile până se termină anul și se pare că-l voi încheia așa cum l-am început – răcită cobză…

Varicela adulti

2017 – anul fericirilor mele!

Pe lângă toate durerile mele, am încercat să mă bucur cât mai mult de oamenii cei mai apropiați inimii – Sebastian cel senin, minunea mică ce creștea în mine, iubitul meu.

Am profitat de cât mai multe momente petrecute împreună cu Sebi cel minunat, care a înflorit atât de mult în acest an! A crescut, este un băiat în toată regula, independent și hotărât, inteligent și vesel, uimitor de isteț (pentru noi). Este din ce în ce mai rar băiețel care caută drăgăleli, pupici și îmbrățișări, alinare când se lovește sau ajutor când lucrează cu vreun material. A început să gândească mai mult în mintea lui și să scoată pe gură mai multe idei bine gândite înainte. A început să își controleze mult mai bine emoțiile exprimate. A început să se joace cu niște jucării recomandate peste vârsta lui (boardgames și puzzle-uri de peste 100 de piese, de exemplu). A crescut…

Viața ni s-a umplut de fericire odată cu nașterea Anastasiei, al doilea fluturaș din sigla SebaBaby. 🙂 Cu susținerea potrivită am reușit să nasc natural, așa cum îmi dorisem și prima dată (și nu am reușit). Micuța a fost încă de la început un bebeluș ”ca la carte” – alăptarea a mers perfect, a dormit mult și m-a lăsat pe mine să mă recuperez, se adaptează incredibil de ușor la viața aceasta. Crește într-un ritm prea rapid pentru cât ne-am dori noi… Am vrea să o savurăm mai mult mică-micuță, dar ea are alte planuri. Asta e – la puțin peste o lună primeam deja zâmbete și chicoteli. 🙂

În acest an m-am mai îndrăgostit puțin. O sarcină mai grea, o mamă mai bolnăvicioasă, un copil mai energic – nu au fost chiar ușoare pentru relație. Însă ne-am sprijinit reciproc, am primit mult ajutor din partea soțului și m-am mai îndrăgostit mai tare de el. Ne completăm bine și facem o echipă frumoasă. Ne dorim lucruri similare așa că nu este chiar greu să mergem în aceeași direcție.

La job mi-am făcut de cap o jumătate de an – am avut activitate intensă și mi-a plăcut la maxim! (Mi-a plăcut mai puțin când am bolnavă sau prea obosită din cauza sarcinii. 😀 ) Nu știu pe unde am mai scris – eu sunt consultant de implementare software. Merg la prezentări, fac analiză a business-ului (clienții au diverse domenii de activitate așa că e foarte interesant să aflu despre ele), gândesc soluții la provocările pe care le au clienții, coordonez etape ale implementării, fac teste, scriu documente, țin training-uri, fac suport. Și multe multe altele. Nu este ușor, dar este frumos. Și nu am timp de plictiseală sau de plafonare – fiecare client este cu specificul lui, cu oamenii lui, cu problemele și provocările lui.

Cealaltă jumătate de an m-am odihnit și m-am concentrat pe blog. Am citit multe, am scris ceva mai mult, am învățat chestiuni mai tehnice. Scriu cu plăcere și mult drag, zâmbesc atunci când termin un articol și în recitesc în forma finală, înainte de publicare. În ultimele săptămâni am fost mai organizată și constantă cu postările, iar acest lucru s-a văzut în reacțiile pe care le-am primit de la voi.

Bun venit pe lume

2018 – anul creșterii mele!

Heheeeee, câte nu mi-am pus în cap pentru anul următor!

La început de 2017 nu mi-am propus obiective prea bine definite (poate și din cauză că aveam muci până și la creier). Am sperat că va veni un bebe nou – să zicem că acesta a fost principalul obiectiv. Misiune îndeplinită, ce să zic. 🙂

Dar pentru 2018 am gândit mult mai multe decât am făcut-o pentru anii anteriori. Vreau să cresc, vreau să învăț, vreau să mă bucur!

Mi-am propus să citesc și mai mult. Urmează să montăm o bibliotecă maaaare și frumoasă, unde să îmi așez toate cărțile care acum stau îngrămădite prin cutii. (Vai, câtă surprindere am tot întâlnit de la cei contactați să ne facă biblioteca – ”Cum, doar cărți puneți în ea? Nu aveți și loc pentru televizor? Nu vreți ceva așa, minimalist? Că așa se poartă…” Ei bine, la noi ”se poartă” cărțile în continuare! Iar citind, sigur voi crește. 🙂 Am mereu pe noptieră o carte de parenting și una de beletristică, în funcție de cheful de moment. (Ba chiar i-am făcut și soțului poftă de citit! Ușor și timid, l-am corupt să dea câteva pagini anul acesta. Și i-au plăcut, că le dă în continuare.)

Ne-am propus să călătorim. Anul acesta abia am ieșit pe undeva. Fie am fost bolnavă, fie nu am mai avut zile de concediu, fie au fost (prea) multe weekenduri ploioase… abia am reușit să mergem de două ori la mare (a noastră, că era cea mai apropiată). A fost un an cam (foarte) trist din punctul acesta de vedere, mai ales că noi suntem destul de plimbăreți. Dar vrem să recuperăm! Weekenduri, city-break-uri, vacanțe adevărate – eu pot pleca oricând, soțul trebuie să se organizeze mai bine cu activitatea la birou. 😛

Cum scriam mai sus, în ultimele săptămâni m-am ocupat mult mai organizat de acest hobby – scrisul pe blog. Vreau să o fac în continuare, să scriu mai bine, să abordez subiecte interesante, să povestesc mai multe. Profit că Anastasia este (încă) destul de liniștită și îmi lasă timp pentru asta. Vreau să ies mai mult din online, să ne întâlnim și să socializăm. 🙂 Am în minte idei de articole, campanii și proiecte frumoase – sper să reușesc să le aplic.

Vreau să îmi revin fizic! Am așezat banda de alergat la locul potrivit în casă, am primit de Crăciun o pereche frumoasă de pantofi de alergat, vreau să fac mișcare, vreau să mă mobilizez să ies la plimbare cu Anastasia în fiecare zi. Mi-am propus să îmi revin fizic astfel încât să nu mai gâfâi când urc scările sau alerg după Sebi. Și vreau să mă simt mai bine cu mine, în pielea mea. 🙂

Nu știu în ce măsură pot controla asta, dar vreau să fiu sănătoasă! Vreau să mă pot bucura de fiecare zi în parte, fără dureri. Vreau să fim cu toții sănătoși, să putem face toate câte ne-am propus.

Mi-am propus să iubesc în continuare fiecare zi! Vreau să mă bucur de cât mai multe momente frumoase în familie, să mă las fascinată de copii, să savurez fiecare etapă în creșterea lor (pentru că aceste etape nu se mai întorc), să petrec ore frumoase seara împreună cu iubitul…

Welcome 2018

 

Așa că… Du-teeeeee 2017! Welcome 2018!

 

Sursa foto - unsplash.com

 

 Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply pisicapesarma 29/12/2017 at 09:45

    Eu zic ca ai ieșit pe plus, dar clar îți doresc un 2018 sănătos!

  • Reply Emyly Crystyna 29/12/2017 at 07:58

    Independenta 🙂

  • Reply Jurnalul unui Tată 29/12/2017 at 13:20

    Primul lucru pe care mi-l doresc și pe care ți-l doresc și ție este sănătate! Până la urmă, așa cum zice și Pisicapesârmă, ai ieșit pe plus în 2017:)

    • Reply Elena Munteanu 29/12/2017 at 20:00

      Daaaa, clar am iesit pe plus! 👨‍👩‍👧‍👦

  • Reply MamacuDichis 30/12/2017 at 14:27

    Offf, cat ma regasesc in anul tau 2017 cu cateva diferente, insa stiu ce zici. Un 2018 plin de zambete, locuri noi in priviri si experiente frumoase. Spor si la scris!

  • Reply Alexa Ivan Bancu 30/12/2017 at 14:50

    Cum iti spuneam, ma regasesc in multe din situatiile descrise. Dar tinand seams de cei mai noi membri ai familiilor noastre, cred ca ne da cu plus 🙂 un 2018 plin de zambete si impliniri! :*

  • Reply Alex 04/01/2018 at 23:29

    Stii cum se spune. Cobori cobori, dar apoi sigur ai sa mai si urci. In 2018 o sa “urci”. Si iti urez succes, sa ai un an asa cum iti doresti 🙂

  • Leave a Reply