Idee de activitate cu copilul – ”Tenu! Uúuuuu! Ciu-Ciuuuu!”

Sebi in tren

Se dau următoarele ingrediente:

  • un prichindel voios de 2,5 ani, energic și curios (non-stop când nu doarme)
  • o vreme caniculară în București
  • doi părinți cam leșinați (de la săptămână de muncă, de vreme și de prichindel)

Rețeta pentru un weekend revigorant:

  • se iau prichindelul și cei doi părinți
  • se alege o destinație nu foarte departe de casă
  • se urcă într-un tren spre încântarea maximă a prichindelului
  • se zburdă două zile, se aleargă de / prin ploaie, se mănâncă bine, se doarme mult

Deci au fost două zile pline de voie bună și, mai ales, de răcoare. 🙂

Vineri încă eram nehotărâți cu privire la ceea ce vom face în weekend. Am avut de ceva timp ideea unei călătorii cu trenul, mai ales că Sebi este fascinat de mijloacele de transport și, în special de tren (vreo trei săptămâni s-a jucat zilnic cu cel de acasă). Inițial am zis să ne plimbăm și să revenim în aceeași zi, soțul a insistat să rămânem și peste noapte – așa că până la urmă am stat două zile.

Seara, ne-am hotărât să facem un bagaj micuț, cu strictul necesar, să îl putem căra cât mai ușor. A doua zi, dis-de-dimineață (adică atunci când se trezește de obicei prichi…) am luat bagajul (care a ajuns la o geantă și două rucsace :D), am luat copilul, am făcut un mic ocol să-l luăm și pe Bumbo că nu era acasă și am intrat la metrou, spre încântarea copilului (da, și de mersul cu metroul este fascinat).

În gară, până să vadă trenurile, a fost extaziat de fuga după porumbei. 🙂 Dar când a văzut trenurile… ”Tenu! Uúuuuu! Ciu-Ciuuuu! Tenuuuu!” Și-a ținut-o așa multă vreme (atât la dus cât și la întors).

Pentru această scurtă escapadă am ales să mergem la Bușteni, fără să ne facem vreun plan legat de cum aveam să ne petrecem timpul acolo. Drumul a durat două ore – numai bun să nu apuce să se plictisească puiul. M-am pregătit cu gustări, cărți și o jucărie nouă. A fost interesat de ele puțin spre deloc. În marea parte a timpului a stat cu nasul lipit de geam, admirând diverse treburi pe afară.

A fost destul de aglomerat, însă am avut cumva noroc… nu prea funcționa aerul condiționat și am fost direcționați către clasa I, unde am avut spațiu să ne întindem bine și aer să respirăm. 🙂

Cum am petrecut două zile la munte, fără masină (ciudat, dar frumos, cu puțină febră musculară):

  • ne-am plimbat/alergat prin stațiune, cu popas la locul de joacă
  • am fugit cu prichi în brațe de o ploaie zdravănă care venea cu nori amenințători și am reușit să ajungem la fix la restaurant (bine, am vrut la un anumit restaurant, că altfel găseam unde să ne adăpstim)
  • am urcat cu telescaunul pe pârtia de ski (altă încântare)
  • am admirat vârfurile munților învăluite de nori (Sebi a observat singur, încântat, că seamănă cu fumul)
  • am stat sub o umbrelă pe terasa cabanei din capătul pârtiei, am admirat ploaia, am văzut fulgere și am ascultat tunete
  • tor de sus am văzut orașul, am căutat pensiunea unde eram cazați și am ascultat șuieratul trenurilor din gară
  • ne-am zbenguit în ploaie măruntă (l-am pus în spate, să putem fugi, crezând că va ploua mai tare, dar nu a fost cazul)
  • am admirat și am mirosit flori colorate, din pădure sau din curțile oamenilor
  • am servit masa la restaurante, minunându-ne de cât de curat (și de muuuult) mănâncă puiul nostru – de fiecare dată trebuia să cerem să i se aducă și lui tacâmuri și pahar și farfurie

Ca exercițiu de viață practică l-am lăsat și l-am încurajat pe Sebi să se ocupe el de plătit, peste tot – la restaurant, la bilete, la magazine: dat bani, primit rest și chitanță, pus la loc în portofel. Este atââââât de mândru când se ducea singurel și întindea carnețelul cu nota de plată achitată. 🙂 Și ne topim de fiecare dată când scoate câte un ”muțesc” (=”mulțumesc”), din ce în ce mai des, atunci când primește ceva.

A doua zi micuțul aștepta cu nerăbdare momentul în care vom merge din nou cu trenul – de când s-a dat jos din pat a auzit șuieratul trenurilor din gară. 🙂 La întoarcere a fost destul de obosit (era și ora lui de somn, din fericire) așa că marea parte a drumului și-a reîncărcat bateriile.

Sfat: dacă puteți, evitați rapidul. Am avut proasta inspirație să luăm unul la întoarcere și a fost… de-a dreptul jegos cam mizerabil și cam plin de oameni care nu se puteau auzi, așa că trebuiau să strige unul la altul. Așa că a fost mai sănătos pentru micuț să doarmă marea parte a drumului de întoarcere (dap, micuțul doarme și în condiții mai vitrege). Bine că nu a avut nevoie la baie… Pe viitor vom ști să ne uităm doar la trenuri intercity.

Cu toate acestea, experiența de a merge la munte cu trenul a fost una reușită, pe care sigur o vom repeta. Acum, câteva săptămâni bune o să tot povestească despre mersul cu ”tenu a mute, a mama, a tati”. Dacă până ieri îi plăcea mai mult ”a maie”, acum preferă ”a mute”, dar musai cu trenul. 🙂

Așadar, dacă sunteți în căutarea unei activități cu copiii, poate vă surâde ideea unei plimbări cu trenul, în weekend sau în cursul săptămânii, cu retur în aceeași zi sau nu. Sigur găsiți o destinație interesantă aproape de casă, unde să petrceți câteva ore plăcute. 😉

One comment to Idee de activitate cu copilul – ”Tenu! Uúuuuu! Ciu-Ciuuuu!”

  • Claudia Sandu  says:

    Acestea sunt cele mai frumoase mini excursii…neplanificate….

Leave a Reply