Idee de activitate cu un copil curios – o vizită la muzeu

Sebi la muzeul Antipa

Brusc și fără pregătire, m-am trezit că marți trebuie să îmi iau concediu sa stau cu Sebi acasă (nu a fost bolnav, din fericire, doar a avut o zi liberă de la grădiniță). Trebuia să îi țină companie bunica, bunica nu a mai putut veni așa că… distracție în doi pentru o zi întreagă!!!

M-am bucurat că voi avea puiul numai pentru mine toată ziua, să îl pup, să îl miros, să povestim, să mă minunez de el, să ne jucăm și să ne distrăm. M-a obosit doar gândul că voi petrece ziua întreagă cu un ghem de energie, vesel și țopăitor.

Cu o seară înainte:

– Sebi, unde vrei să mergem mâine împreună? (Exclus să stăm în casă că ne urcam amândoi pe pereți. 🙂 ) Vrei să mergem la Ferma Animalelor?

– Da!

– Vrei să mergem la un spectacol?

– Da!

– Vrei să mergem la muzeu?

– Da! Megem a museu! A museu! Megem a museu! A museeeeuuuuu!

– Bine, dragule, muzeu să fie! 🙂

Iar muzeul pe care îl aveam în minte era Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.

De câți ani suntem prin București, nu am reușit să ajung să vizitez expoziția permanentă din acest muzeu (bine, nici nu am încercat prea tare). Ba chiar Sebi a mai fost odată acolo și îmi povestește din când în când – a mers cu colegii de la grădiniță, cu autocarul. 🙂

Chiar dacă a mai fost, au trecut câteva luni de atunci și nu știu dacă sau cât ține minte din ce a văzut. M-am gândit că acum vom sta pe îndelete, îi voi povesti despre exponate, îi voi arăta filmulețe (știam că au avut parte de o modernizare lăudată pe partea de multimedia). Îl și vedeam țopăind vesel pe culoarele muzeului. 🙂

Doar că… entuziasmul pentru muzeu i-a scăzut brusc când i-am spus că vom merge până acolo cu metroul. Pentru că entuziasmul pentru metrou a fost muuuuult mai mare. 🙂

– Metoiu? Megem a metoiu?

– Da, mami, mergem cu metroul.

– Daaaaa! Megem! Apum megem!

– Nu acum, mami. După ce dormim puțin, vom merge la muzeu, cu metroul.

– Nu, mama! Apum megem a metoiu!

– Nu, mama. Mai întâi nani, după aceea metroul.

Eram afara la joacă, dimineață, și se cocoață pe o bancă, se întinde pe ea și închide ochii.

– Ce faci, drăguțule?

– Tat nani!

– Aici? Acum? Bine, mami. Ce sa zic… somn ușor!

După 10 secunde deschide ochii:

– Data nani! Apum megem a metoiu!

Mbon… deci cam ăsta îi fu entuziasmul. (Nu se mai plimbase cu metroul de… vreo două săptămâni.) 🙂 Nici nu mai conta unde mergeam.

Cu greu a acceptat somnul de prânz și la trezire nici nu a mai vrut să stea la masă. S-a trezit cu gândul la metrou și nu i-a mai trebuit altceva. Am luat în geantă câteva gustări și am fugit la metrou. Adică la muzeu.

După un drum fascinant cu metroul (cu ”A chis usile!”, ”A nchis usile!”, ”A patat metoiu!” la fiecare stație în parte), după promisiunea solemnă că vom mai merge tot cu metroul când ne vom întoarce acasă, am ajuns și la muzeu. 🙂

În fața muzeului, l-am dezlipit cu greu de girafa de la intrare. După ce am intrat s-a lipit bine de scheletul de la intrare din interior. După 15 minute, tot nu intrarăm pe traseul de vizitare.

Câteva detalii utile:

  • eu am plătit biletul de 20 de lei
  • prichi nu a plătit bilet (preșcolarii și minorii aflați în vacanță nu plătesc 😉 )
  • dacă vreți să faceți fotografii costă 10 lei în plus
  • băi se găsesc la parter, lângă magazinul cu suveniruri și la demisol

Într-un final am pornit și pe traseul de vizitare – trei etaje pline de exponate, aranjate astfel încât să prezinte destul de complex diverse bioregiuni: muuuulți pești de diferite dimensiuni și forme, reptile, păsări de toate felurile, animale mai mici sau mai mari, încadrate foarte realist în peisaje. Adică nu sunt prezentate exponatele unul câte unul așa, sec.

Sunt vitrine foarte mari (se numesc diorame) unde s-a recreat un colț de Deltă, o pantă de munte, un petic nisipos de Africă, un colțișor dintr-un ocean etc. cu foarte multe detalii: tip de sol, vegetație, multe tipuri de animale etc. În dreptul fiecărei vitrine am găsit panou tactil, unde se puteau citi câteva detalii despre animalele reprezentate în scena respectivă. Lui Sebi i-au plăcut mult aceste panouri – să le butoneze, nu a avut răbdarea (sau interesul) să îi citesc ce scrie pe acolo.

Micuțul a mers pe la fiecare vitrină în parte, mi-a arătat diverse animale pe care le cunoștea, îl mai întrebam eu de unul sau de altul, îl mai luam în brațe să vadă mai sus sau mai în spate (dar a putut vedea destul de multe și de la nivelul lui – perspectiva era chiar interesantă de jos în sus, privind unele animale foarte înalte sau păsări care păreau că îi aterizează în cap 🙂 ).

Am trecut printr-o reproducere a unei peșteri, foarte realist reprezentate. Și lui prichi i-a plăcut – nu s-a speriat deloc, mai ales că am parcurs spațiul în brațele mele. I-a plăcut mult să atingă delicat pereții ”cavernei”.

I-a mai plăcut foarte mult sala ce reproducea un sit arheologic – aerul, traseul, luminile discrete, nu știu. I-a plăcut mult să țopăie singur pe acolo. Puțin mai în față am dat de scheletele uriașe – impresionante! Am profitat de ocazie și i-am povestit care e treaba cu oasele din schelete.

Într-un colț al sălii a recunoscut cu entuziasm girafa, zebra, rinocerul și, preferatul lui, leul. 🙂 După câțiva pași am ajuns la nivelul capetelor de elefant din sala de la intrare, unde mi-a spus toate părțile componente (ochii, urechile, gura, dinții și nasul).

Prin sala cu roci și pietre (”boovani”, cum zice Sebi) am trecut rapid – nu aveau aripi, ochi sau picioare, nu l-au interesat. 🙂 La fel, prin sala cu insecte și fluturi a trecut repede – a văzut un fluture mare și frumos, a recunoscut ”putuiasu” și i-a fost suficient.

Bine plasate, am găsit zone de odihnă, unde am putut sta jos și ne-am hidratat după atâta țopăială. Pe la jumătatea traseului de vizitare Sebi și-a amintit de metrou și iar a început să îl ceară și să mă tragă de mână. 🙂 I-am povestit calm de fiecare dată că pentru a ajunge la metrou trebuie să mergem tot înainte, prin muzeu.

Ce ne-a plăcut mai puțin:

  • luminile se stingeau foarte des iar cel mic nu era foarte confortabil cu asta (nu e mare fan al întunericului, chiar dacă nu s-a speriat ci doar se dădea mai aproape de mine)
  • majoritatea ecranelor multimedia cu filme de prezentare (bănuiesc) nu erau funcționale
  • nu am văzut pe nimeni care să asculte informațiile audio – multe din aceste dispozitive erau doar fire atârnate
  • unele scene prezentate erau destul de violente – dar na, asta este natura, va învăța prichi despre asta la un moment dat; acum am preferat să le ocolesc fără explicații și fără a le acorda atenție

Pentru a-și aminti despre această vizită la muzeu, l-am lăsat să aleagă un magnet pentru frigider (pe care l-a plătit singur). Nu i-a dat drumul din mână până acasă și seara i l-a arătat lui tati, mândru. 🙂

A fost o experiență frumoasă pe care o vom mai repeta, cu siguranță. Pe măsură ce va mai crește și va înțelege mai multe, va avea și mai multă răbdare pentru explicații și vom petrece mai mult timp la muzeu. Acum, pentru 2a8l, o oră și jumătate ne-au fost suficiente. 🙂

Diorama Antipa 78

Diorama Antipa 67

Diorama Antipa 64

Sursă foto: www.antipa.ro

4 comments to Idee de activitate cu un copil curios – o vizită la muzeu

  • Nicoleta  says:

    Si noi avem in plan Muzeul Antipa, speram sa ajungem cat de curand! Recomand cu drag si Muzeul Satului, pentru mici si mari! 🙂

  • Emyly Crystyna  says:

    Dap…si a stat cu gura căscată non stop

  • Gica Roxana  says:

    La de varsta a copilului bifam si “vizita la muzeu”?

    • SebaBaby  says:

      Cred ca depinde de copil, nu as sti sa iti zic o varsta potrivita 🙂
      Sebi a mers dupa 2a5l la Antipa cu colegii de la gradinita (nu stiu cat a priceput ce e pe acolo) si cu mine a mers la 2a8l.

Leave a Reply