Alăptare

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (I)

21/08/2015
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

“1. INIȚIATIVA SPITALELOR BABY-FRIENDLY

Mulți copii se nasc în spitale sau maternități, iar practicile de îngrijire din aceste locații au un impact major asupra hrănirii bebelușilor. Pentru a încuraja alăptarea încă de la momentul nașterii, pentru a preveni dificultățile și pentru a le depăși dacă apar, mamele au nevoie de îndrumare și ajutor specializat.

Susținerea și consilierea ar trebui să fie disponibile în mod curent în perioada prenatală, pentru a informa mamele. La momentul nașterii, au nevoie să fie ajutate pentru a iniția alăptarea, iar în perioada postnatală pentru a se asigura că lactația este instalată complet. Mamele și alte îngrijitoare ce nu pot alăpta au nevoie de consiliere și suport cu privire la metode alternative de hrănire a bebelușului.

Inițiativa Spitalelor Baby-friendly (BFHI) a fost lansată în 1992, cu scopul de a transforma maternitățile astfel încât să ofere acest standard de îngrijire. Fără BFHI, de cele mai multe ori, practicile subminează alăptarea, având consecințe nefaste asupra sănătății bebelușului.

Spitalele devin baby-friendly implementând cei Zece Pași pentru o Alăptare de Succes și respectând secțiuni relevante din Codul Internațional de Marketing al Producătorilor de Lapte Praf (denumit în continuare Codul).

Unităților care lucrează pentru a obține acreditarea baby-friendly le sunt evaluate în mod oficial politicile, planurile de instruire, implementarea completă a tuturor celor zece pași, inclusiv conformitatea cu Codul. Standardele sunt definite mai detaliat în criteriile globale, în timp ce metodele de evaluare a practicilor în conformitate cu aceste criterii au fost dezvoltate de OMS și UNICEF, iar acestea sunt folosite la nivel mondial.

S-a demonstrat că abordarea baby-friendly are ca efect creșterea ratei de alăptare. Există dovezi care arată că fiecare din acești pași sunt eficienți, iar aplicați în totalitate au un succes superior.

Cei zece pași pentru alăptarea cu succes sunt:

1. Existența unei politici scrise privind alăptarea, comunicată în mod curent întregului personal medical.

2. Instruirea întregului personal medical, asigurându-le competențele necesare pentru a implementa această politică.

3. Informarea tuturor femeilor însărcinate asupra beneficiilor și gestionării alăptării.

4. Ajutarea mamelor să inițieze alăptarea în prima jumătate de oră de la naștere.

5. Sfătuirea mamelor cum să alăpteze și cum să își mențină lactația chiar dacă ar trebui să fie separate de bebeluși.

6. Să nu se ofere bebelușilor altceva în afară de lapte matern, cu excepția indicațiilor medicale.

7. Practicarea rooming-in – permiterea mamelor și a bebelușilor să rămână împreună 24 ore/zi.

8. Încurajarea alăptării la cerere.

9. Să nu se ofere biberoane sau suzete copiilor alăptați.

10. Promovarea formării grupurilor de suport în alăptare și recomandarea acestora mamelor la externare.

 

2. POLITICILE ȘI INSTRUIREA

Politicile clare, bine susținute, dublate de instruirea corespunzătoare a cadrelor medicale, sunt fundamentale pentru implementarea cu succes a BFHI și a altor componente din Strategia Globală privind Hrănirea Bebelușilor și a Copiilor Mici. Acestea sunt exprimate clar în cadrul primilor doi dintre cei Zece Pași.

Pasul 1.

Existența unei politici scrise privind alăptarea, comunicată în mod curent întregului personal medical.

O politică a spitalului și directivele aferente ar trebui să acopere toate aspectele de management subliniate de cei Zece Pași, iar întregul personal medical ar trebui informat asupra acestei politici.

Pentru a primi acreditarea baby-friendly, un spital trebuie să evite orice formă de promovare a substiuienților de lapte matern și a produselor aferente (biberoane și suzete), să nu accepte aprovizionarea gratuită sau la un preț scăzut, să nu ofere mostre din aceste produse.

Pasul 2.

Instruirea întregului personal medical, asigurându-le competențele necesare pentru a implementa această politică.

Întregul personal medical care are responsabilități asupra mamelor și a bebelușilor ar trebui să participe la instruirea privind implementarea politicilor, ce includ abilitatea de a ajuta mamele cu inițierea alăptării, continuarea alăptării și depășirea dificultăților apărute. În acest scop, OMS și UNICEF au pus la punct cursuri de instruire.

 

3. PREGĂTIREA PRENATALĂ

Pregătirea mamelor înainte de naștere este fundamentală pentru succesul BFHI.

Pasul 3.

Informarea tuturor femeilor însărcinate asupra beneficiilor și gestionării alăptării.

Femeile au nevoie de informații despre:

  • beneficiile alăptării și riscurile hrănirii artificiale sau mixte
  • practici ideale, precum contactul piele-pe-piele timpuriu, alăptarea exclusivă, rooming-in, începerea alăptării curând după naștere, importanța colostrului
  • la ce să se aștepte, inclusiv cum ”se instalează” lactația și cum suge bebelușul
  • cum ar trebui să procedeze: contact piele-pe-piele, așezarea copilului la sân, tiparele de hrănire

Unele subiecte sunt utile a fi discutate în grupuri, în timp ce pentru altele consilierea individuală ar fi mai potrivită. Ambele variante de informare sunt necesare atât prenatal cât și postnatal, când mama vine la vizita medicală sau ulterior, în timpul contactelor cu cadrele medicale.

În timpul întâlnirilor de grup, femeile pot indica îndoielile pe care le au și pot pune întrebări pe care le pot discuta împreună. Femeile care au preocupări pe care nu doresc să le împărtășească celorlaltor membri ai grupului, sau care au avut parte de experiențe dificile anterior, au nevoie să discute în particular.

Pregătirea prenatală a sânilor pentru alăptare NU este de ajutor. Exercițiile pentru alungirea mameloanelor plate sau ombilicate, dispozitivele purtate pentru mameloane pe parcursul sarcinii, nu sunt eficiente pentru creșterea succesului alăptării. Este mult mai eficientă oferirea suportului calificat pentru atașarea corectă, la scurt timp după naștere.

 

4. CONTACTUL TIMPURIU

Prima oră din viața unui bebeluș este extrem de importantă pentru inițierea și continuarea alăptării, și pentru stabilirea legăturii emoționale dintre mamă și bebeluș. Întârzieri în inițierea alăptării după prima oră de viață crește riscul mortalității neonatale, în special cele cauzate de infecții.

Pasul 4.

Ajutarea mamelor să inițieze alăptarea în prima jumătate de oră de la naștere.

Un bebeluș ar trebui să ajungă direct pe abdomenul și pe pieptul mamei, după naștere, înainte de eliminarea placentei sau realizarea altor proceduri, exceptând situațiile în care sunt complicații medicale sau obstetrice, care fac acest lucru imposibil.

Bebelușul trebuie uscat imediat pentru a preveni pierderea căldurii, apoi plasat piele-pe-piele în contact cu mama, de obicei într-o poziție verticală. Contactul piele-pe-piele înseamnă că atât partea superioară a corpului mamei cât și a bebelușului ar trebui să fie dezgolite, poziționând partea superioară a corpului celui mic între sânii mamei. Cei doi ar trebui să fie acoperiți împreună, pentru a-i menține calzi.

Contactul piele-pe-piele ar trebui să se realizeze imediat după naștere sau măcar în prima jumătate de oră și ar trebui să continue cât mai mult posibil, însă minim o oră fără întreruperi. De obicei, mamele consideră această experiență o plăcere și de o mare însemnătate emoțională.

Contactul piele-pe-piele reprezintă cea mai bună cale pentru a iniția alăptarea. Puțini bebeluși vor să sugă imediat. Majoritatea bebelușilor stau liniștiți o perioadă și încep să manifeste semne de pregătire după 20-30 de minute, sau mai mult. Unora le trebuie mai mult de o oră.

Îngrijitorii ar trebui să asigure că bebelușul este poziționat confortabil între sânii mamei, însă nu ar trebui să încerce să îl atașeze la sânul acesteia; cel mic poate face singur acest lucru atunci când este pregătit.

În cele din urmă bebelușul devine mai alert și poate începe să își ridice capul, să privească împrejur, să își miște gura, să își sugă mâinile sau să maseze sânii. Unii bebeluși se mișcă și pot găsi areola și mamelonul singuri, ghidați de miros. Mama își poate ajuta bebelușul mutându-l mai aproape de areolă și de mamelon pentru a începe să sugă. Mulți bebeluși se atașează corect în acest moment, ceea ce îi ajută să învețe să sugă eficient.

Acest contact timpuriu stimulează eliberarea de oxitocină, ajută eliminarea placentei, reduce riscul de hemoragie și facilitează legătura emoțională dintre mamă și bebelușul ei.

Dacă o mamă a primit anestezice sau analgezice (în special petidină), bebelușul poate fi sedat și poate dura mai mult timp până devine alert să caute sânul. Dacă din orice motiv apare o întârziere la prima alăptare, mama poate exprima colostrul și îl poate oferi copilului folosind cana sau lingura. Aceasta ar trebui să fie încurajată și ar trebui să primească ajutor pentru a-și ține bebelușul piele-pe-piele oricând cel mic are nevoie de confort și când mănâncă.”


 Sursa: www.who.int (cap. 4)
 Sursa foto: www.who.int

 

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (II)

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (III)

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply