Alăptare

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (III)

16/09/2015

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (I)

Inițiativa Spitalelor Baby-Friendly – Zece Pași pentru Alăptarea cu Succes (II)


Autor: Organizația Mondială a Sănătății

” 6. CREAREA UNUI MEDIU OPTIM PENTRU ALĂPTARE

Maternitățile ar trebui să asigure practic suportul necesar astfel încât bebelușii să stea lângă mamele lor pentru a fi hrăniți la cerere, iar cei mici să nu primească inutil suplimente, biberoane sau suzete.

Pasul 6.

Să nu se ofere bebelușilor altceva în afară de lapte matern, cu excepția indicațiilor medicale.

Alimentele și băuturile oferite unui nou-născut înaintea inițierii alăptării se numesc ”mese prelacteale”. Oferirea acestora crește riscul bolilor precum diareea și alte infecții și alergii, în special dacă sunt oferite înainte ca bebelușul să primească de la mama lui colostrul.

Mesele prelacteale satisfac foamea și setea bebelușului, făcând ca acesta să fie mai puțin interesat de hrănirea la sân, astfel încât producția de lapte matern este stimulată mai puțin. Dacă este folosit un biberon, poate interfera cu ritmul de învățare a celui mic să sugă la sân.

De vreme ce mesele prelacteale pot interfera cu stabilirea lactației, acestea nu ar trebui oferite fără un motiv medical acceptabil.

Pasul 7.

Practicarea rooming-in – permiterea mamelor și a bebelușilor să rămână împreună 24 ore/zi.

Bebelușilor ar trebui să li se permită să stea în aceeași cameră cu mamele lor, fie într-un pătuț alăturat, fie în același pat, 24 ore/zi. Separarea ar trebui să se petreacă doar în situații strict necesare, de exemplu în cazul unei proceduri chirurgicale.

Lângă patul mamei ar trebui să se regăsească un pătuț, unde își poate vedea și de unde poate lua cu ușurință copilul, nu la capătul patului, de unde este mai dificil.

Studiile au relevat faptul că bebelușii plâng mai puțin iar mamele dorm mai  mult atunci când sunt împreună decât dacă ar fi în camere separate. Separarea copiilor de mamele lor poate fi asociată unor traume psihologice pe termen lung.

Rooming-in este esențial pentru a permite unei mame să își alăpteze copilul la cerere, iar ea poate învăța semnalele specifice (starea alertă, căutarea cu capul și cu gura) care arată că cel mic este pregătit să fie hrănit. Ideal ar fi ca bebelușul să fie hrănit ca urmare a transmiterii acestor semnale, decât să se aștepte până plânge.

Pasul 8.

Încurajarea alăptării la cerere.

Mamele trebuie încurajate să își alăpteze bebelușii cât de des doresc, zi și noapte, oricând cel mic manifestă semne că ar fi pregătit să mănânce. Această practică se numește alăptare la cerere sau alăptare ghidată de bebeluș sau nerestricționată.

O mamă ar trebui să își lase bebelușul la sân până când acesta se desprinde singur. De obicei, cel mic suge mai încet, mai rar și cu pauze mai mari, după care scuipă mamelonul și se lasă pe spate părând mulțumit. După câteva minute, mama ar trebui să îi ofere celălalt sân, dar bebelușul ar putea să dorească să sugă în continuare sau nu. Celălalt sân ar putea fi oferit prima dată la următoarea masă.

În primele zile bebelușii ar putea dori să sugă foarte des, ceea ce este foarte benefic deoarece stimulează producția de lapte. Personalul medical ar trebui să se asigure că bebelușul se atașează corect și suge eficient, și să o ajute pe mamă să înțeleagă că cel mic va suge mai rar după ce se va instala complet lactația.

Pasul 9. 

Să nu se ofere biberoane sau suzete copiilor alăptați.

Hrănirea bebelușului dintr-un biberon cu o tetină artificială ar putea îngreuna mult ca cel mic să învețe să se atașeze corect la sân și ar putea face mai dificilă instalarea lactației suficiente. Dacă un bebeluș nu poate fi hrănit la sân, atunci cea mai sigură alternativă este hrănirea cu ajutorul unei căni.

Hranirea din cana

Cum se hrănește cu cana un bebeluș:

  • Bebelușul se ține în poziție verticală sau semi-verticală – cel mic poate fi înfășurat cu un material pentru a-i oferi suport și pentru a-l împiedica să verse cana cu mânuțele.
  • Cana cu lapte se plasează pe buza inferioară, astfel încât marginea să atingă buza superioară a copilului.
  • Cana se apleacă astfel încât laptele să ajungă la buzele celui mic.
  • Un bebeluș mai mic va începe să ia lapte în guriță cu limba. Un copil născut la termen sau mai mare va suge laptele, vărsând o parte din el.
  • Nu trebuie să turnați lapte în gura bebelușului. Cana trebuie ținută pe buzele copilului și lăsat să bea singur.
  • Atunci când se satură, cel mic închide gura și nu va mai bea. Dacă bebelușul nu a primit întreaga cantitate, la următoarea masă ar putea primi mai mult sau ar putea să îi fie oferit mai des.
  • Trebuie măsurată cantitatea de lapte băută în 24 de ore, nu fiecare masă în parte.

Chiar și bebelușii născuți cu o greutate mai mică sau prematur pot fi hrăniți cu cana. Motivele pentru care s-ar apela la această variantă includ:

  • Cănile se curăță mai ușor și pot fi spălate cu apă și săpun, dacă nu este posibilă fierberea.
  • Hrănirea din cană nu interferă cu procesul de învățare a suptului la sân
  • O cană nu poate fi lăsată bebelușului să se hrănească singur. Cineva trebuie să țină copilul și să îi ofere în același timp și o parte din contactul de care acesta are nevoie.
  • Hrănirea cu cana este în general mai facilă și mai bună decât hrănirea cu lingura: hrănirea cu lingura durează mai mult și necesită o mână în plus, iar uneori bebelușul nu primește suficient lapte din lingură.

7. SUPORTUL ULTERIOR

BFHI este eficientă pentru creșterea ratei de alăptare în spital, însă acestea pot scădea rapid după perioada neonatală, de aceea continuarea oferirii suportului în cadrul comunității este esențial pentru susținerea alăptării exclusive. Deci, un spital baby-friendly trebuie să se preocupe de susținerea ulterioară a mamelor după externare.

Pasul 10.

Promovarea formării grupurilor de suport în alăptare și recomandarea acestora mamelor la externare.

Acest pas are în vedere nevoia mamelor de suport continuu în alăptare după ce părăsesc maternitatea. Lactația poate să nu fie instalată complet în câteva săptămâni și în această perioadă pot apărea multe probleme.

Pentru a fi acreditat ca spital baby-friendly, unitatea trebuie să poată recomanda mamelor o sursă continuă și accesibilă ce le poate oferi suport calificat. Aceasta poate fi sub forma asistenței în ambulatoriu oferită de spital, o clinică sau un centru medical, un angajat calificat sau un consultant pregătit în domeniul alăpttării, un consilier direct sau un grup de suport între mame.

De cele mai multe ori, spitalelor baby-friendly le este dificil să organizeze grupuri de suport, ce ar putea fi organizate mai ușor de persoane cu studii medicale, ce activează deja în cadrul comunității. Totuși, spitalele ar trebui să încurajeze înființarea acestor grupuri, să le ajute în documentare, să cunoască cine, unde sunt și să păstreze relația cu acestea. La externare, ar trebui să le recomande femeilor și să accepte recomandări primite din cadrul acestora, când vine vorba de mame care au nevoie de ajutor mai specializat decât ar putea oferi resursele comunității.

Când o mamă părăsește maternitatea, ar trebui să primească informații despre unde ar putea să găsească în apropiere informații despre alăptare și cum să o acceseze.”


 Sursa: www.who.int (cap. 4)
 Sursa foto: www.unicef.org

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply