Parenting

Învață copilul să își sufle nasul corect. Și câteva jocuri să vă ajute

13/10/2016
suflat nasul copii

Voiam să scriu despre asta de ceva vreme și cum pare să fie un subiect potrivit cu vremea de afară mi-am propus să mă organizez.

 

Nu știu acum a fost la voi, însă atunci când venea vorba de suflatul nasului în copilărie îmi amintesc de ”Trage aer pe gură, închide-o și suflă nasul cu putere!” Adică tare, ambele nări în același timp, o dată și bine, într-o batistă cu model (yep, din aia refolosibilă). Ce urma? Cap înfundat, presiune în nas și țiuit în urechi.

Târziu am aflat (citind întâmplător) cum se suflă de fapt corect nasul și după ce am aplicat mi-am zis un mare ”Ahaaaaa”. (Părinții mei nu s-au lăsat convinși să își schimbe ”stilul”. Asta e, puterea obișnuinței…). Oricum, mi-am propus ca atunci când voi avea copii să îi învăț de mici să procedeze așa cum trebuie, să nu simtă disconfortul pe care mi-l amintesc eu.

Mucii lui Sebi își anunță prezența de la începutul toamnei (de la prima zi friguroasă i-am și observat) și ne însoțesc până… vine primăvara. 🙂 Yep, Sebi e un copil mucios dar până acum nu ne-au speriat. I-am luat ca atare și singura grijă (fără a fi excesivă) a fost suflatul lor când micuțul nu se simte confortabil. În plus, este văzut zilnic de medicul de la grădiniță, care ne anunță dacă este ceva de urmărit sau de tratat.

 

Așadar, cum se suflă nasul corect?

  • se deschide gura
  • se acoperă o nară
  • se suflă ușor
  • se acoperă cealaltă nară
  • se suflă ușor
  • dacă este nevoie se repetă operațiunea, acoperind pe rând nările

Dacă nasul se suflă cu ambele nări în același timp, și cu gura închisă, presiunea crește, sinusurile suferă, urechile țiuie ș.a.m.d.. Deloc confortabil. În plus, dacă aceasta este o practică uzuală, cresc riscurile agravării unor sinuzite sau apariției de otite.

Dacă nasul este înfundat complet, se recomandă folosirea descongestionantelor nazale (la recomandarea medicului), NU se forțează suflarea nasului.

De asemenea, este foarte important să folosim doar șervețele de unică folosință, pentru a nu înmulți și împrăștia germenii dintr-o batistă refolosibilă. Tot pentru a limita împrăștierea carcalacilor atunci când strănută sau tușesc, copiii sunt învățați să pună mâna la gură. Însă mâna la gură nu înseamnă palma (așa cum am fost eu învățată) ci dosul palmei sau antebrațul sau interiorul cotului. 😉

 

Sebi a învățat ușor să își sufle nasul, urmând exemplul nostru, aprofundând ulterior subiectul la grădiniță și exersând. Cumva, pe la 1a2l s-a prins că își poate sufla nasul, la îndemnul meu. Eu i-am repetat tot timpul că trebuie câte o nară pe rând, fără să forțeze, schimbându-le ori de câte ori simte nevoia.

Spre doi ani a început să se descurce și singur să sufle în șervețel, doar că îi era dificil să își coordoneze apăsarea pe câte o nară. Și nu nimerea tot timpul șervețelul. 😀 Oricum, dacă nu erau muci care să îl deranjeze la respirat ci erau doar din ăia care curgeau, cea mai ușoară variantă era… mâneca. 😛

Acum, de când a venit toamna cu mucii ei cu tot, este expert (2a10l). Zilele trecute l-am surprins că își ștergea nasul singur: ”Mami, am muți. Teg nasiul tidui.” Își ia un șervețel și mă anunță: ”O naia, după aia ată naiă. Ata!” și exemplifică. La urmă dă și cu mâneca, să se asigure că totul este curat. 😀

Oricum, de cele mai multe ori vine la mine să mă anunțe – ”Mami, am muți.” Și îl ajut aproape de fiecare dată, îi explic cu răbdare și repet treaba cu nările pe rând. Uneori îl expediez încurajez să se șteargă singur. 😀

Când mucii sunt prea mulți și îl deranjează la activitățile zilnice sau nu îl lasă să se odihnească, suflatul nasului nu mai este suficient. Până acum noi am apelat la:

  • Curățarea aproape zilnică (înainte de somn) cu apă de mare. Sebi e o excepție de copil, care mă fugărește prin casă să îi bag apa aia în nas! Am încercat și eu – nu suport jetul acela. Lui îi place… (Nu ne-am chinuit cu batista bebelușului, nu îmi place, nu îi place. Am aplicat de câteva ori, trăgând cu gura, când era mai micuț. Am renunțat rapid. Aspiratorul nici nu am vrut să îl încerc…)
  • Băi mai calde cu muuuulți aburi. Uneori, într-un vas cu apă fierbinte (sau în chiuvetă) pun câteva picături de ulei esențial mentolat. (Alternativa ar fi aerosolii. Nu știu despre ei, nu am folosit până acum.)
  • Rareori (cred că în vreo cinci nopți în toată iarna trecută) am apelat la picături pentru desfundarea nasului, când nu mai putea respira deloc. Picăturile au fost recomandate de medic.

Dacă cel mic are mucozități (nu neapărat colorate, gălbui sau verzui, pot fi și transparente) mai mult de o săptămână, se recomandă vizita la un medic pentru a elimina o eventuală infecție.

 

Chiar dacă la Sebi nu a fost nevoie, știu că alți copii se obișnuiesc mai greu cu ”tehnica” de a-și sufla nasul. De aceea las în continuare câteva idei de jocuri ce vă pot fi de ajutor. 😉

  1. Lumânarea dansatoare

Se aprinde o lumânare, având grijă ca micuțul curios să nu fie atras de flacără cu mânuțele și să nu se apropie prea tare astfel încât să se poată răni.

Încurajați copilul să sufle în lumânare cu gura, mai încet sau mai tare, stingând flacăra sau urmărind-o cum ”dansează”.

Acoperiți gura și încurajați-l să sufle ușor pe nas (doar cât să ”danseze” flacăra). Acoperiți câte o nară și invitați-l să sufle ușurel.

Încercați și suflarea pe câte o nară, cu gura deschisă. 😀

Eu am încercat cu Sebi joaca aceasta cu lumânarea (nu neapărat pentru a exersa ceva, ci doar pentru amuzament, să urmărim cum ”dansează flacăra”) și nu a avut succes. Era prea fascinat de flacără și voia să o ia în mână. 😀

  1. Hârtiuțe călătoare

Se iau fâșii de hârtie colorată (cele pentru quilling sunt excelente) și se tare în bucățele mici și mărunțele. (Activitatea de tăiere poate fi distractivă, având grijă să folosiți o foarfecă potrivită, specială pentru hârtie, pentru a nu vă răni.) Sau se găsesc direct de cumpărat hârtiuțe mici și colorate. 😀

Se așază un morman de hârtiuțe pe o masă (sau poate într-o cutie mare și puțin adâncă, pentru nu aduna după aceea hârtiuțele de pe jos 😀 ) și… suflați. Cu gura, mai încet sau mai tare, cu nasul, ușurel, cu câte o nară pe rând, cum am povestit mai sus.

Urmăriți cum bucățelele de hârtie ”zboară” dintr-o parte în alta, mai ușor sau mai tare în funcție de intensitatea cu care sunt suflate. Mișcarea de culori este distractivă.

  1. Clăbucii jucăuși

Profitați de momentul petrecut în baie pentru a vă juca suflând. 😉 Faceți muuuuulți clăbuci, din aceia mai ”tari”, direct în cadă sau într-un mic lighean. (Eu nu sunt fanul clăbucilor în cadă pentru copil – le fac doar pentru mine. :D)

Ridicați clăbucii într-un mic munte, peste care să suflați – cu gura, mai încet sau mai tare, cu nasul, ușurel, cu câte o nară pe rând, cum am povestit mai sus. Garantat vă veți distra urmărind cum zboară clăbucii în toate direcțiile și cum rămân găuri mai mici sau mai mari în locul lor.

Lui Sebi îi plac clăbucii pe care îi face atunci când se spală pe mâini. Îi place să îi sufle (cu gura) în chiuvetă. Chiar dacă nu sunt mulți, tot suflă el ceva – 10-15 minute nu se dezlipește de chiuvetă.

  1. Oglinda cu… secreții

Ei bine, jocul acesta e cam… scârbos. 😀

Este important ca micuții să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul lor, inclusiv cum ies mucii. Iar ca să înțeleagă, cel mai util este să vadă.

Când cel mic este într-o perioadă mai… mucioasă, luați o oglindă (poate una care mărește) și plasați-o astfel încât copilul să își poată vedea interiorul nărilor, să vadă cum e încărcat de mucozități și cum, după ce suflă, nasul rămâne mai curat și poate respira mai ușor.

 

Dacă nu vă atrag aceste jocuri, pe aceleași principii mai puteți încerca și cu:

  • o cu pană mică ce zboară când este suflată
  • o barcă de hârtie ce se deplasează pe apă când este suflată
  • un munte de făină ce se transformă în nor când este suflat
  • o oglindă ce se aburește atunci când este suflată de aproape

 

Așadar, pe scurt… nasul se suflă câte o nară pe rând, cu răbdare și fără putere, folosind șervețele de unică folosință.

Să aveți parte de un sezon rece cu cât mai puțini muci supărători!

 

P.S. – Sfaturile medicale din acest articol au fost supravegheate și validate de Roxana Hristianovici, medic pediatru și consultant în alăptare IBCLC.


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Marina Bliderișanu 13/10/2016 at 16:58

    Foarte bun postul! Eu sper să nu se prindă mucii de noi deloc. Finger crossed!

  • Reply SebaBaby 13/10/2016 at 17:26

    Astazi, cand l-am preluat pe Sebi:
    – Ce activitati ati facut astazi la gradinita, puiule?
    – A tes muții a dăninită.
    E si asta o activitate, nu? 🙂

  • Leave a Reply