Uncategorised

Liniștea noastră de după Sărbători

03/01/2017
Coffee cup

E a treia zi din anul cel nou și abia acum este liniște în casa noastră. Și atât de bine e…

Încă dinainte de Crăciun a început să ni se umple casa de oameni, rude, prieteni, rând pe rând, cu care am petrecut zile mai frumoase sau prea lungi, cu care am împărțit mese bogate, cu tot ce am avut mai bun și gustos, așezate cu drag. Îmi plac vizitatorii, dar nu las pe nimeni în bucătăria mea, nu îmi place să se bage cineva în treburile mele și să nu așeze lucrurile la locul lor (mno, doza mea de OCD e mai mereu prezentă 😀 ). Așa că orice vizită mai lungă de o zi/două este foarte obositoare – pentru mine. Plus ordinea de după…

Acum e liniște și bine și frumos. Casa e puțin pe dos, dar măcar știu că atunci când le voi așeza nu vor mai fi răscolite. Și îmi beau cafeaua în liniște și pace, pot sta să scriu fără să mă strige careva (Sebi e un dulce și-și face de treabă cu puzzle-uri cu multe piese), mă pot bucura de soarele care-mi bate-n geam cât e ziua de lungă (și mă ajută să văd fiecare firicel de praf…).

Cea mai frumoasă zi din toată această perioadă a fost prima zi de Crăciun. Am simțit nevoia să trișez anul acesta și să mă aranjez puțin încă de dimineață, însă au sărit toți cu gura pe mine să-mi pun pijamalele la loc. 🙂 Așa că am stat toată ziua în pijamale, am petrecut vreo trei ore să desfacem cadourile rând pe rând, bucurându-ne de micile atenții și, mai ales, de bucuria copiilor când mai descopereau ceva nou (am aut doar trei toddleri pe lângă noi).

A doua cea mai frumoasă zi este cea de astăzi – cea liniștită. 😀

Sebi s-a bucurat de compania copiilor aproape tot timpul. Atâta veselie și chicoteli am avut cu câte 3-5 micuți țopăitori, râzători și alergători. Bine că am avut suficient loc. 🙂 S-a mai supărat când i-a luat careva vreo jucărie, dar dacă îl anunțau înainte le-o oferea fără probleme (ba chiar cu drag, aș zice). Și s-a mai supărat când s-a băgat careva peste jocul lui, să ”îl ajute”. Dar na, s-au prins repejor cum stau treburile.

Ne-a lipsit zăpada. Ar fi fost frumos să putem ieși în curte să ne batem cu bulgări, să construim cazemate (remember, din copilărie?) și să facem un om mare de zăpadă (care să stea acolo până se topește, fără să fie deranjat de careva). Însă am rămas cu pofta. Sincer, acum sperăm să vină direct primăvara. 😀 Vom pleca la munte după zăpadă, nu e nevoie să ne caute ea pe acasă.

Sper ca anul ce tocmai a început să nu ne meargă ca la miezul nopții de Revelion… Pe lângă starea de spirit care nu a fost cea mai grozavă, 2017 a început la noi cu boli. Toată lumea a fost răcită. Mai puțin Sebi, că de el nu se lipește mai mult de-un muc.

La el s-a prins o mică varicelă. Atât de mică încât era să o ratăm. În noaptea dinaintea Crăciunului a făcut puțină febră – pe care am observat-o pentru a trebuit să doarmă în pat cu noi. Pentru că celelalte paturi erau ocupate de musafiri. După vreo trei zile i-am observat din greșeală o bubiță uscată pe spate. Adică îi apăruse în prima zi de Crăciun și îi și trecuse. După care au mai apărut răzleț câteva bube pe corp. În momentul de apogeu al varicelei i-am căutat să numărăm șase bube. That’s it. 🙂 Fără disconfort, fără mâncărimi, fără alte neplăceri. Probabil până va reveni la grădiniță îi vor trece și cojițele.

Bine că a făcut-o și pe asta, la ce epidemie de varicela era pe la grădiniță. Bine că a fost suuuuuper ușor. Bine că a fost totul în vacanță – nu a fost nevoie să îmi iau concediu medical să îi țin companie acasă. 🙂

Așadar sper ca în 2017 să fim mai sănătoși. Și sper să reușim să ne facem mai mult timp pentru noi trei, pe care să îl petrecem calitativ. Mai mult decât înainte, acum încep să se contureze primele amintiri pe termen lung ale lui Sebi și ne dorim să ducă în viață cu el senzația de veselie și voie bună care ne-a însoțit până acum. Timp pentru noi doi sunt sigură că vom avea (cel puțin în prima jumătate de an) – Sebi doarme mult și bine noaptea, așa că serile ne sunt rezervate. 😀 Timp pentru mine singură, voi vedea de unde scot. Dar îmi trebuie și voi face rost de el.

Și mai sper ca 2017 să nu fie un an grăbit. Să avem răbdarea și înțelepciunea să îl savurăm, să ne bucurăm de fiecare moment împreună, să ne amintim cu drag de etapele creșterii lui Sebi (care ne fascinează în fiecare zi).

Să avem un 2017 frumos!


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply