Marea provocare a găsirii creșei potrivite

Cresa potrivita

Înainte de a veni Sebi în viețile noastre, eram convinsă că știu cum se vor petrece lucrurile: copilul va dormi în pătuțul lui, în camera lui, ca doar nu va invada patul cuplului… după 1 an voi reveni la birou, că este suficient cât stau doar cu copilul și îmi va lipsi prea mult activitatea… îl voi lăsa să plângă atunci când va fi răsfățat, că doar așa se va învăța să nu se alinte… și muuuuuulte altele 🙂

Dar când a sosit puiul și m-a lovit din plin instinctul matern toate ideile mele crețe s-au cam făcut praf. Am început să citesc mult și frumos și mi s-au deschis ochii cu privire la multe aspecte care țin de creșterea afectuoasă a minunii noastre.

Deja, de când avea 4 luni, mă apucase un stres cât casa legat de faptul că la 11 luni trebuia să îl las și să mă întorc la birou. Eu sunt destul de zen de felul meu, însă atunci chiar mă apăsa rău gândul acesta. Am discutat și răsdiscutat problema cu soțul, ne-am pus pe hârtie finanțele, ba chiar și o listă cu pro/contra revenirii la birou și într-un final am decis să mai rămân acasă, în concediu fără plată. Astfel piatra a dispărut iar inima s-a bucurat 🙂

Când a făcut Sebi 11 luni mă tot gândeam că atunci ar fi trebuit să plec de lângă el și să îl las… atât mă bucuram că am avut posibilitatea să îi mai fiu aproape câteva luni în plus… Îl vedeam că este prea mic pentru separare și nici eu nu eram pregătită să îl las. De fapt, copilul s-ar fi adaptat orice am fi ales noi să facem, mai ușor sau mai greu… însă EU sigur nu eram pregătită să mă despart de el.

Puțin după 1 an, puiul a avut un puseu de creștere destul de zdravăn și l-am văzut cum a explodat cognitiv. Dintr-o dată m-am trezit cu un copil pe care simțeam că îl limitez – cu spațiul din casă, cu activitățile noastre, cu jucăriile oferite… Și atunci am știut că cel mic este pregătit de ceva mai mult decât îi pot oferi eu acasă. De asemenea, și eu am fost pregătită sufletește pentru următoarea etapă: creșa și revenirea mea la birou. (Bunici nu avem prin apropiere iar bona nici nu a fost luată în considerare.)

Organizată cum sunt, m-am apucat de treabă: am făcut o listă cu criteriile pe care de căutăm, am făcut o fișa de evaluare (dacă v-ar fi de ajutor, o puteți descărca de aici), am căutat pe net creșe, am eliminat muuuulte dintre ele, am contactat câteva, am discutat telefonic și pe email, am vizitat altele care am considerat că merită efortul.

Dacă tot am trecut prin acest proces elaborat, mi-am propus să împărtășesc impresiile personale, în speranța că poate fi de ajutor și altor familii. Mi s-a spus că sunt prea exigentă și că nu voi putea găsi ce îmi doresc de la o creșă, însă mie mi s-a părut că avem criterii de bun simț, astfel încât să mergem pe aceleași principii aplicare acasă iar cel mic să evolueze în continuare, nu să regreseze.

CRITERII CRITICE:

  • să știe ce este autodiversificarea și care sunt principiile; să ofere un meniu potrivit pentru autodiversificare, fără ceai (cu pâine, cu unt, gem etc.), lapte (simplu, cu cereale etc.) și dulciuri cu zahar (fie ele și preparate în casă)
  • să abordeze o educație fără pedepse (time-out, stat la colț, stat singur etc.) și fără recompense (bulinuțe, steluțe, laude excesive etc.)
  • să nu aplice tehnici pentru somnul copilului (care în general presupun lăsarea copilului să plângă până adoarme)
  • să permită acomodarea treptată a copilului (cu accesul mamei în zona)
  • să NU îl lase să plângă neconsolat
  • să aibă personal calificat (educator, psihopedagog etc.), NU doar supraveghetoare/îngrijitoare

CRITERII DORITE:

  • să îi scoată afară în fiecare zi, indiferent de anotimp
  • să aibă camere de supraveghere
  • să nu folosească olița; să fie deschiși la continuarea comunicării eliminării
  • sa îl ia în brațe când este nevoie

În principiu, am căutat o creșă unde copilul să fie respectat ca un om în miniatură care este, ca un individ cu propria-i personalitate, unde să fie încurajat să înflorească frumos și sănătos. Nu am avut pretenția să fie iubit. Doar respectat. Și tare greu a fost.

După toate creșele evaluate, am făcut un top al acestora (repet, este vorba despre impresiile personale), urmând să detaliez în posturi separate experiența avută cu fiecare în parte:

  1. Kids at Work
  2. Montessori Land
  3. Monterra
  4. Copiii Montessori
  5. Once Upon a Time
  6. Grădinița Rio
  7. Angels Academy
  8. Little Artist
  9. Busy Bees Academy
  10. Prichindei și Voinicei
  11. Montessori Edu

 

P.S. – Mulțumesc Iulia și Eric pentru companie în timpul vizitelor! 😉

 

 

5 comments to Marea provocare a găsirii creșei potrivite

  • Madalina (Stupulvesel)  says:

    Buna Elena,
    Ce cresa ati ales pana la urma? Sunteti multumiti de ea, si-au pastrat promisiunile din timpul vizionarii?
    Multumesc

    • SebaBaby  says:

      Buna Madalina!
      Cel mic merge la Montessori Land si suntem foarte multumiti (am scris mai multe detalii in articolele despre adaptarea puiului). Pentru noi a fost cea mai buna alegere si, sincer, s-a dovedit a fi mai buna decat impresiile oarecum limitate din timpul vizionarii initiale 🙂

  • Mihaela  says:

    Buna Elena,

    Sunteti in continuare multumiti de Montessori Land?

    Multumesc!

    • Elena Munteanu  says:

      Yep, foarte. De cand este la grupa mare, micutului ii este chiar mai bine. 🙂

Leave a Reply