Moș Crăciun – abordarea unei grădinițe Montessori

Mos Craciun Montessori

Sebastian este încă micuț. La 2 ani aș zice că încă nu înțelege cum stă treaba cu Moș Crăciun și nu va ține minte prea multe din această perioadă. Însă eu am început să mă documentez – cum vom proceda cu Moș Crăciun?

Îi spunem de la început adevărul, că este de fapt un personaj, că nu este real? Îi spunem că noi ne facem cadouri-surpriză sub bradul de Crăciun? Sau mergem cu Moș Crăciun cel tradițional? Cel care lasă cadouri peste noapte, sub brăduț.

Când va afla adevărul nu va fi dezamăgit (de faptul că nu e adevărat, de faptul că l-am mințit etc.)? Dacă îi spunem adevărul stricăm din magia sărbătorilor de iarnă? Nu va fi bulversat de toți Moșii pe care îi va vedea pe toate drumurile în această perioadă?

Încă cercetăm… Când eram copil mi-am cam dat seama singură care este adevărul și nu pot spune că am fost prea dezamăgită. Însă, pe de altă parte, am crescut cu ideea că părinții nu trebuie să ne spună mereu adevărul – ei decid ce trebuie să știm și ce nu, fără să ne împotrivim prea mult… În mod sigur nu vom condiționa copilul ”dacă nu faci / dacă nu mănânci / dacă nu… atunci nu mai vine Moș Crăciun”!

Am întrebat și la grădinița lui Sebi cum ar recomanda să procedăm și cum procedează ei cu privire la acest subiect. Redau în continuare răspunsul primit, în speranța că poate fi de ajutor unor părinți.


 

”La nivel de grădiniță ce folosește sistemul alternativ de educație Montessori, modul în care se va proceda în această perioadă include următoarele abordări:

  1. Li se va povesti copiilor despre Sfântul Nicolae deoarece acesta a fost o persoană reală. Despre viața și faptele sale se găsesc multe informații, ce pot fi transmise copiilor, din care ei pot prelua câteva lecții de viață: despre bunătate, despre dăruire, despre empatie etc.
  2. Nu se va discuta în mod explicit și planificat cu copiii despre Moș Crăciun (spre deosebire de modul în care se procedează cu tema săptămânală prezentată zilnic la cercul de discuții) deoarece acesta nu este o persoană reală, ci un personaj. Povestea pe care o știm cu toții astăzi despre el este de fapt o compilație de informații strânse din mai multe culturi, de-a lungul mai multor sute de ani. De asemenea, nu se încurajează activități în grădiniță care să îl implice pe Moș Crăciun, nu se sprijină ideea de a-l sărbători pe Moș Crăciun sau de „a-l invita” în cadrul Sărbătorii de Iarnă.
  3. Din punct de vedere pedagogic, nu se folosesc niciodată cu copiii condiționări de genul: „dacă nu mănânci toată supa, dacă nu strângi materialele etc., nu mai vine Moș Crăciun la tine”.
  4. Din punct de vedere al dezvoltării cognitive, a crede în Moș Crăciun nu este un factor care potențează imaginația copiilor. Asta pentru că cei mici, de fapt, nu și-l imaginează, ci pur și simplu cred că este real. Copiilor le poate crește entuziasmul cu privire la Moș Crăciun, dar nu și imaginația, așa cum este ea definită ca fiind unul dintre procesele psihice complexe ale ființei umane.
  5. Se dorește transmiterea ideii că perioada sărbătorilor nu înseamnă Moș Crăciun, ci înseamnă implicarea copiilor în diverse activități creative specifice acestei perioade din an, activități de gătit, pregătirea darurilor pentru părinți sau pentru alți copii, decorarea bradului, învățarea colindelor etc.
  6. Copiii vor primi daruri cu ocazia Sfântului Nicolae și cu ocazia Sărbătorii de Iarnă, dar acestea nu vor veni din partea lui Moș Crăciun, nu li se va spune copiilor ca a venit Moșul și le-a lăsat daruri (totuși, dacă cei mici au fost obișnuiți și crescuți acasă cu această idee, ei pot crede asta). Aceste daruri sunt din partea părinților și a colectivului grădiniței care, formând o comunitate, le aduce o bucurie copiilor în această perioadă deosebit de specială din an.

 

Totuși, trebuie făcute și câteva precizări pentru o mai bună înțelegere a acestui subiect care, de fiecare dată, stârnește discuții în rândul adulților, fie ei părinți, bunici, educatori etc.

  • Primii educatori în viața unui copil sunt proprii părinți.

Poate chiar înainte de naștere, părinții stabilesc care sunt regulile casei și familiei lor. Astfel, aceștia aleg hainele, jucăriile, alimentele, cărțile potrivite pentru familia lor și pentru copilul lor.

Dar, cel mai important aspect, părintele este cu adevărat un model pentru copil și acesta învață de la părinte despre ceea ce înseamnă sa fii om: despre onestitate, curaj, dragoste, bunătate sau alte calități, prin simplul fapt că cel mic stă în compania părinților lor și ii observa mereu cu atenție.

Chiar daca lecțiile pe care copilul le învață sunt uneori și negative, pentru că părinții sunt și ei tot oameni cu anumite limite uneori, totuși acestea sunt învățate pe termen lung și îl modelează pe copil în profunzime.

Decizia de a spune sau nu adevărul copiilor cu privire la Moș Crăciun le aparține în totalitate părinților și nimeni altcineva nu îi poate judeca pentru varianta pe care aceștia au ales-o.

  • Nu este responsabilitatea personalului din cadrul grădiniței să le spună copiilor adevărul despre Moș Crăciun.

În cazul în care educatorii observă copii care cred în Moș Crăciun, desigur că nu vor fi ei cei care vor dărâma acest mit. Dar, în același timp, nici aceștia nu prea mai au ce să facă dacă un copil care știe adevărul îl va spune colegilor lui de clasă.

Cum este firesc, în cadrul grupurilor de copii din grădinițe, unii copii știu adevărul iar alții nu, în funcție de modul în care au fost crescuți în familiile lor. De cele mai multe ori, în această perioadă din an copiii vorbesc între ei despre Moș Crăciun și își împărtășesc ideile cu colegii lor și, de multe ori, pentru copii aflarea adevărului poate fi o experiență dureroasă.

 

Să încercăm să ne amintim reacția proprie în momentul în care, copil fiind, am aflat că Moș Crăciun nu există. Stările emoționale trăite, deși pot fi diferite de la o persoana la alta, de obicei se încadrează într-o zonă cu emoții negative resimțite de către copil: supărare, furie, dezamăgire, dar probabil că cel mai ”periculos” sentiment pe care cel mic îl experimentează este acela că, de fapt, nu poate avea încredere totală în adulți (din moment ce ei descoperă adevărul și mai ales faptul ca au fost mințiți de către părinți).

 

În rândurile de mai jos regăsiți câteva idei specifice Montessori cu privire la dilema realitate-fantezie:

  • Copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani sunt extrem de atrași de lumea reală, vor să facă exact aceleași lucruri sau activități pe care le observă că le fac adulții din jurul lor. Acest lucru contribuie la dezvoltarea lor ca ființe umane echilibrate. Absolut tot ceea ce copiii experimentează în această perioadă se va încorpora și va deveni parte integrantă din ființa lor, din viața lor.
  • Spre sfârșitul perioadei 0-6 ani, copiii încep să facă diferența dintre realitate și fantezie, unii mai devreme, alții mai târziu, în funcție de dezvoltarea individuală a fiecăruia. Totuși, copiii care sunt obișnuiți sau crescuți încă de mici cu ideea că fantezia este totuna cu realitatea, pot avea mai târziu probleme în a le deosebi pe cele două și chiar pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește încrederea (în propria persoană, în celelalte persoane etc.).
  • În momentul în care copilul va dobândi abilitățile necesare de a distinge realul de imaginar, cel care a fost păcălit se va confrunta și cu un concept cu totul nou și foarte greu de înțeles de către el: că părintele lui a spus un lucru care nu este adevărat și că în tot acest timp părintele știa că nu este adevărat, deci nu poate fi o persoana în care sa aibă încredere 100%. Tot ceea ce cu greu s-a construit in toți acești primi ani de viață în ceea ce privește relația frumoasă de încredere dintre adult și copil, se zdruncină în momentul în care cel mic află adevărul.
  • Părintele își dorește ca percepția copilului asupra sa să fie una de încredere și să realizeze această legătură de încredere pentru toată viața. De exemplu, atunci când copiii se sperie de personaje precum “Bau-Bau”, “Lupul cel rău” sau alte personaje imaginare, adultul, ca să îl scape pe copil de această frică, îi spune celui mic adevărul: că aceste personaje nu există. Pentru acest scop, se folosește de încrederea pe care copilul o are în el și, pentru cel mic, părintele este o sursă care oferă informații de încredere, adevărate. Dar care este mesajul pe care părintele îl oferă copilului atunci când îi spune că un monstru nu există, dar că Moș Crăciun există? Rolul părintelui ca persoană de încredere la care copilul se raportează devine destul de complicat atunci când același adult este cel care îi spune copilului că o fantezie este falsă și, în același timp, o altă fantezie este adevărată.
  • Metoda Montessori nu are absolut nimic împotriva imaginației sau a copiilor care au imaginație; dimpotrivă, Maria Montessori spune că imaginația este una dintre cele mai puternice instrumente ale minții umane, doar îi sfătuiește pe adulți să aleagă cu grijă momentul în care să introducă fantezia în viața copilului, mai exact doar după ce copilul este perfect stăpân pe realitate, ancorat cu adevărat în realitate (în jurul vârstei de 6 ani).”

 

Autor: Centrul Educațional Montessori Land
Sursa foto: wikipedia.org

 

11 comments to Moș Crăciun – abordarea unei grădinițe Montessori

  • Gabriela Andronache  says:

    Chiar aceasta este intrebarea mea de cateva zile! Cum sa il abordam pe mos? Eu am suferit mult cand am aflat adevarul si nu vreau sa sufere si regele meu! Il implic in activitati specifice Craciunului dar sa vedem ce vom face cu Mosu’!

  • Augustina Stan  says:

    Noi suntem mici momentan, dar ii voi spune ca noi sărbătorim defapt nasterea Domnului si ca Moșul e o tradiție veche, povestea mosului defapt si ca se păstrează spiritul lui.
    Nici eu nu am crezut in mos si a fost ok. Fara dezamăgiri!

  • Doina Hermina  says:

    E greu cu Mosu!!! Eu când am aflat,am fost foarte tristă….din pacate, am găsit cadourile ascunse de către părinții mei,înaintea Crăciunului. De atunci magia Crăciunului a dispărut. Hai să le dam copiiilor nostri șansă să creadă în Crăciun,și nu să le spunem adevărul din cauza teamei de ce se va întâmplă mai târziu.

  • Irina Cristina Gheorghe  says:

    Uite o abordare interesantă despre Moș Craciun – un articol scris de un tătic montessori
    https://www.facebook.com/aicicrescmontessori/posts/877032925725325

  • Ana Claudia Vercan I  says:

    Eu prefer sa ii zic de Mos Craciun …cu timpul o sa afle…si mie imi place sa cred ca vine Mosu noaptea si imi lasa cadouri sub brad(chiar daca stiu ce si cine lasa cadouri 😉 )

  • Tina Horvat Coroban  says:

    Eu sunt in dilema, instinctul imi spune sa merg pe calea adevarului, pentru ca eu am avut o mare dezamagire in momentul in care am aflat ca am fost mintita. Singurul motiv pt care stau in cumpana, este faptul ca toti copilasii din jurul nostru cred in Mos Craciun, nu mi-as dori ca noi sa fim cei care le aducem semne de întrebare. Foarte bun articolul. Asa cum nici despre Bau bau sau alti monștri, nu ii spunem ca exista, acelasi lucru mi se pare mai drept, sa facem si cu Mos Craciun

  • Andreea Marcu  says:

    Eu le spus fetelor mele ca acei sunt Mos Craciuni sunt ajutori lui Mosul ca nu se poate imparti Mosul peste tot.Iar cel adevarat vine si le pune cadourile sub brad cu spiridusi lor .Ii pregatim biscuitii si lapte cald.

  • Oana Vulpe  says:

    Faptul ca locuim in Columbia imi ușurează mult situația cu Mosu pentru ca aici nu se pune deloc accent pe Moș ci pe sărbătoarea religioasă in sine ( nu ca am fi noi religioși) si, foarte important, toți membrii familiei extinse, bunici, nepoți, mătuși își fac cadouri unul altuia, se aduna si încep sa împartă cadouri si sa le desfacă pe loc:” de la x pentru y”. Cat de genial nu? Foarte frumos, e despre iubire in familie pana la urma, nu despre Moșul. Copiii pot fabrica cadouri pentru fiecare membru, picta, desena si se pregătesc din timp.

  • Beatrice Elena  says:

    Nu ii zic! Ii explic cand va intelege!

  • Cristina Ciontoloi  says:

    Fetita mea are 3 ani si 4 luni, anul acesta va veni Mosul (cineva costumat) asa cum a venit si in ultimii doi ani. In perioada aceasta a vazut Mosi Craciuni prin magazine, si cumva s-a prins singura ca nu e prea adevarata faza cu Mosul. Cand am intrebat-o ” Dar oare exista Mos Craciun adevarat? Va veni oare si la noi?” Mi-a zis “Da mami, vine si la noi! E teatru! E teatrul Mos Craciun!” 🙂 am lasat-o asa 🙂

    • Elena Munteanu  says:

      Eu asta tin minte din copilarila mea despre Mos Craciun – ca cineva costumat venea pe la noi. Stiam ca de obicei e tata, ca se nimerea sa avem nevoie de ”ceva” de la magazin fix atunci. Sau un vecin, ca nu avea cel mai reusit costum…

Leave a Reply