Naștere

Am născut prin cezariană. Am născut și natural. Cum aș mai naște din nou?

15/01/2018
nastere-naturala-sau-cezariana

În ultima perioadă am primit adesea această întrebare, având în vedere că le-am experimentat pe amândouă – ce aș mai alege din nou, o naștere naturală sau cezariană?

 

Când am plecat din maternitate cu Anastasia, un cadrul medical mi-a urat numai de bine și mi-a spus că mă așteaptă și la a doua naștere. Știam că îmi cunoaște istoricul medical, dar totuși i-am reamintit că mai am un copil acasă, așa că dacă o fi aș reveni la a treia naștere.

”A, păi nu, că cezariana nu e considerată naștere. Este o operație.” What?? Adică eu nu l-am născut pe Sebastian??

Eram tare euforică atunci, abia așteptam să ajung acasă cu bebelușul proaspăt, să îi fac o surpriză lui Sebi (mergeam împreună să îl luăm de la grădiniță, direct de la maternitate), așa că la observa’ia cadrului medical am râs (mă rog, cred că de fapt am pufnit în râs 😀 ) și mi-am văzut de fericirea mea. După ceva vreme m-am gândit la asta…

Am avut un copil în burtă ce mi-a tot crescut timp de +9 luni. Am mers la maternitate să îl scot. Nu am reușit nașterea naturală pe care mi-am propus-o și a trebuit să fie scos prin cezariană. Așadar, nu mă interesează cum se cheamă în termeni medicali, eu l-am născut pe Sebastian! Mai mult, pentru mine e pur și simplu semantică medicală. Don’t care!

nastere-naturala-sau-cezariana

Sebastian – nașterea prin cezariană

Mi-am dorit mult să nasc natural. Însă nu m-am informat deloc cu privire la asta… și m-a costat…

Acum consider că dacă aș fi știut mai multe despre procesul de naștere sigur aș fi avut puterea (și încrederea în mine) să mai aștept, să nu iau „stimulentele pentru contracții”, să contrazic medicul care nu îmi calcula bine DPN-ul etc. Dar nu am știut. Așa că am ajuns la cezariană.

Oricum, a fost cezariană la cald – Sebi s-a născut foarte aproape de termenul lui. După-amiaza am făcut operația iar după patru ore eram în rezerva mea, privindu-mi puiul dormind. A doua zi, dis de dimineață, am fost ajutată să mă ridic și să fac primii pași. Nu a fost ușor, dar m-am mobilizat singură – știam că mișcarea ajută mult la recuperare.

Am fost roboțel ruginit cam 2-3 zile. Ajunsă acasă eram deja mai mobilă. După o săptămână mă simțeam foarte bine și puteam face tot ce era nevoie prin casă – puțină ordine, băgam la spălat, ieșeam la plimbare, aveam grijă de bebe (care era foarte foarte și extrem de solicitant, zi și noapte 😀 ). Rămăsesem singură și trebuia să mă descurc – mama plecase iar soțul revenise la serviciu.

Nu am avut nicio problemă, nicio complicație. Zona tăieturii s-a vindecat frumos în timp și abia se mai cunoaște dunga albicioasă. Din câte țin minte cel mai mare disconfort l-am avut undeva sub coaste, unde împinsese medicul să îl dea afară pe Sebi. 😀 Când mă lungeam în pat acolo durea mai tare decât la burtă. (Dar a trecut repejor, că oricum am petrecut primele trei luni mai mult în fund.)

Sebi a ieșit la +40 de săptămâni, destul de măricel – 3,460 kg. Muscular era destul de molicel, dar a evoluat frumos. Până pe la trei luni nu l-am putut alăpta culcată pe o parte – având sânii micuți și având probleme cu alăptarea, îmi trebuia o mână să țin sânul, una cu care să i-l îndes în guriță sau să țin protecția de silicon, una cu care să îi țin capul, una cu care să îi țin corpul. Și nu aveam atâtea mâini! (Lactația nu a avut de suferit din cauza cezarienei!)

Până pe la 5-6 luni micuțul a horcăit. Îl simțeam că are muci, îi auzeam, dar nu erau la suprafață – erau mai adânc, mucozități reziduale ce nu au putut fi aspirate la naștere. Nu le-am făcut nimic special – au trecut de la sine. Mai departe micuțul s-a dezvoltat minunat, atât fizic cât și psihic. Pe viitor nu-mi puteam dori decât ca frățioarele să îi semene. 🙂

Emoțional eram ok. Mă resemnasem repede pentru că nu am vrut să trăiesc cu regrete și apăsări pe suflet. Alesesem să mă bucur din plin de puiul meu, că suntem bine și sănătoși amândoi. Îmi asumasem că era parțial vina mea, că nu mă informasem înainte. Eram sigură că medicul mi-a recomandat ce știa mai bine, consultându-se și cu colegii săi.

Plecasem din maternitate convinsă că și următorul copil va ieși tot prin cezariană. După ce am început să mă informez am aflat că se poate și altfel, așa că am hotărât că voi încerca să nasc natural următorul bebe (atâta timp cât medical nu vor exista probleme).

nastere-naturala-sau-cezariana

Anastasia – nașterea naturală

După mai bine de trei ani de la nașterea lui Sebastian am primit cu bucurie vestea celor două liniuțe ce o anunțau pe Anastasia. Știam că se poate naște natural după cezariană, așa că am căutat medicul potrivit care să mă susțină și să mă asiste în acest proces. Am avut încredere că va interveni dacă va fi cazul vreunei probleme pentru mine sau pentru bebe. Din fericire nu a fost cazul și am lăsat natura să își facă treaba.

Nu mi-am dorit nașterea naturală pentru a trece de vreo traumă sau neîmplinire în urma nașterii lui Sebi. Am dorit-o pentru că știam că e cea mai sănătoasă pentru mamă și pentru bebe. Mai știam că recuperarea este mult mai rapidă la nașterea naturală (deja îni făcusem planuri de activități pentru a doua săptămână după naștere 😀 ).

Nașterea nu a fost cea mai ușoară, dar a fost suportabilă. La final mă simțeam în stare să o iau de la capăt. 🙂 Da, a durut (mai ales că nu am avut timp de vreo epidurală). Însă au fost doar patru ore de dureri intense. Simțeam că fiecare contracție mă aducea mai aproape de micuța mea și mă bucuram (și speram să coboare mai repede).

După patru ore în sala de recuperare eram dusă în rezervă, pe picioarele mele, mobilizându-mă și cerându-mi puiul alături, de unde nu l-am mai dat la neonatologie. Am putut avea grijă singură de micuța mea, mai ales că sugea eficient și dormea mult (fără să fi avut icter).

Din păcate, recuperarea mea nu a mers atât de lin precum citisem și știam că ar fi trebuit să decurgă. M-au pocnit o serie de complicații ce nu ar fi trebuit să apară…

La câteva zile după naștere am mers la urgențe pentru a elibera un glob vezical. Nici nu știam ce-i ăla, că poate apărea după naștere. Am aflat – the hard way. A durat cam două săptămâni să îmi revin (relativ) cu problemele urinare.

Organismul meu a respins firele resorbabile cu care mi-a cusut ruptura superficială de perineu. Ah, ce dureri am avut… Cumva, firele alea nenorocite apăsau pe niște nervi între picioare de nici nu puteam sta ridicată! Suportam să stau doar întinsă. După o lună s-au eliminat două fire luuuungi și deodată mă simțeam mult mai ușoară.

Pe lângă aceste complicații am avut disconfortul și durerile specifice unei nașteri naturale – senzația că m-a lovit trenul între picioare, hemoroizii etc. După vreo două săptămâni am fost mai ok cu astea.

A fost greu. A fost dureros. O lună de zile am stat doar pe colac special. A fost… ghinionul meu. Ziceam atunci că nu îmi mai trebuie copii never ever! (Oricum, treburile “acolo jos” nu mai arată ca înainte. :)) )

Anastasia a ieșit la 41 de săptămâni, măricică – 3,750 kg. (Se pare că așa fac eu copiii – mai mari și peste termen. 🙂 ) Muscular a fost muuuuult mai zdravănă decât Sebi. Nu am putut să o așez niciodată pe o parte sau alta – singură se tot dădea pe spate. Capul l-a ținut de la început uimitor de bine.

Nu a avut nicio problemă cu horcăitul. S-a curățat singură de mucozități înainte de a ieși. Nici măcat icter nu a făcut.

Micuța a fost (și încă este) un bebeluș “ca la carte”. 🙂 Per total, acum am văzut cel mai bine diferența între cei doi – Anastasia a ieșit mult mai bine pregătită fizic, s-a adaptat mult mai ușor mediului extrauterin.

 

Așadar, strict din prisma experiențelor mele, când (și mai ales dacă) va fi cazul să mai nasc o dată cu siguranță aș opta pentru o naștere naturală.

Da, știu că eu m-am recuperat mai greu după nașterea naturală, însă am avut ghinionul complicațiilor… Bebelușul a ieșit mult mai bine pregătit pentru viața din afara uterului protector!

În plus, sunt sigură că de data asta nu m-aș fi recuperat atât de bine după o naștere prin cezariană… Vârsta mai înaintată, condiția fizică mult mai slabă (ce nu îmi lipsea înainte de Sebi) ș.a. nu m-ar fi ajutat să îmi revin așa cum o făcusem în urmă cu patru ani…

Oricum, la o altă naștere corpul meu ar fi mult mai bine pregătit și sunt convinsă că dacă totul ar fi în regulă procesul va decurge mai ușor. 🙂

 

Cum au fost experiențele nașterilor voastre? Voi ce ați alege – naștere naturală sau cezariană?

 

Foto - Magda Constantin

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Luiza 16/01/2018 at 17:54

    Eu i-am nascut natural pe amandoi si sa stii ca fix asa a fost si la noi. El mai molcut si cu mucozitati, ea mai “zdravana”. Cred ca baietii sunt diferiti de fete in multe puncte de vedere. Sunt mai atasati, mai concentrati pe altceva, iar fetele imita mai mult si au alte ocupații. Cred ca fiecare nastere e unica. La mine prima a fost usurica, a doua mai grea însă cusatura a fost mai buna a doua oara desi si eu am avut un fir care nu mi-a dat pace pana la o luna.
    La urma urmei toate vin si pleaca si nu mai conteaza cum a fost nasterea. Important e cum se dezvolta ei…

  • Reply M 17/01/2018 at 09:33

    Fetele sunt mai rezistente, nu are legatura cu modul in care au fost adusi pe lume. Este o vorba printre neonatologi: decat un baiat la 36 saptamani, mai bine o fata la 34 saptamani. Sanatate la toata lumea!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.