Parenting

Când părințeala mă obosește…

27/03/2018
părinte obosit

Aseară nu am fost cel mai grozav părinte. Nici nu prea am știut de unde să o apuc. Nici nu prea am avut cu cine să mă înțeleg. Nici nu am insistat.

Oi fi fost prea obosită. M-o fi părăsit inspirația. Cert e că am simțit cum tot ce povestesc cu Sebi îi intră pe o ureche și îi iese pe cealaltă.

Știam că a avut un conflict cu un coleg la grădiniță. Am încercat să vorbim despre asta și am aflat că de fapt au fost trei conflicte cu trei colegi diferiți. Concluzia lui – nu îl deranjează să își lovească toți colegii și să îi supere pe fiecare în parte. El vrea să se joace doar cu cel mai bun prieten al lui și atât (care scapă de căsăpeală).

La masă nu a vrut să stea. Din nou. Ca de cele mai multe ori (când nu avem paste în meniu) se așează, se strâmbă, gustă păsăricește de puțin, miorlăie nițel că el vrea paste, după care se ridică sătul. Voia paste cu sos alb, că la prânz mâncase deja spaghete cu sos roșu. (Iar spaghetele, se știe, nu sunt tot paste – ăsta i-a fost argumentul când i-am spus că nu e bine să mănânce toată ziua doar paste.)

Nu stă la tăiatul unghiilor. Ah, pentru asta am pregătit un material întreg… Cumva, am reușit să ajung cu un copil de 4 ani care stătea să îi tai unghiile doar în somn. Până când am hotărât că nu o să mai stau cu lanterna după degetele lui. Long story short – acum stă treaz să îi tai unghiile de la mâini și de la degetele mari de la picioare. Restul unghiilor de la picioare… pauză. Promite că stă, iar când vine vremea de tăiat îl apucă miorlăitul și amână din nou. Și iar nu stă.

Am jucat un joc de Monopoly, după care a insistat pentru încă unul (probabil pentru că își dorea mult să câștige și el – a fost o excepție că nu ne-a bătut… pe bune). Ne-am uitat împreună la ceas și am stabilit că se face târziu și nu vom avea timp să mai și citim. A fost de acord să nu mai citim, ne-am asigurat că este de acord, așa că am mai jucat un joc. După joc – miorlăit că voia să și citim.

Am povestit noi despre promisiuni și minciuni și dezamăgiri. ”Mami, ce e aia o minciună?” Zău că mă simțeam aiurea rău de tot că îi refuzam copilului lectura (!), dar am ținut să respectăm înțelegerea. Deja se apropia de ora 22… (Să dau vina pe schimbarea de fus orar?)

Pentru că era obosit, vorbea mai mult miorlăit, cu un volum prea mare. Nu știu cum sunt alți copii, dar Sebi are două nivele de cele mai multe ori – strigat sau în șoaptă. De data asta reușea în șoaptă doar două-trei vorbe, apoi iarăși ridica volumul. Miorlăit.

Cum face în ultima vreme, nu a vrut să doarmă cu mine. S-a dus la tati, i-a declarat că își dorește să fie prieteni pe veci și l-a invitat să adoarmă împreună (cum i-ar putea rezista la asemenea declarație??). Mami… pupici și îmbrățișări și “pa-pa”. (Nu, tati nu adoptă alte poziții – în toate cele de mai sus ne-am implicat împreună, din aceleași direcții.)

Nu m-am enervat. Nu mi-a apăsat butoane. Nu mi-am pierdut răbdarea. Am încheiat seara târzie cu declarații de iubire și pupici. Doar m-am simțit obosită de atâta părințeală.

Nu caut soluții. Teoria o știu. Voiam doar să mă plâng.

Sebastian e un dulce, a fost atât de ușor cu el până acum… Nu prea suntem obișnuiți cu lipsa lui de cooperare. Rar de tot am experimentat tantrumuri sau miorlăieli prelungite, rar de tot a avut conflicte – știu că nu suntem cei mai pregătiți părinți pe aceste teme. Uneori nu știm cum să îl abordăm pe moment – când nu știm nu insistăm, așteptăm să fim mai inspirați decât să zicem prostii. Zău că mai sunt unele zile din astea când simțim că nu ajungem la el. De fapt, cred că asta e problema noastră – nu suntem obișnuiți noi să obosim explicându-i diverse lui Sebi.

Astăzi va fi mai bine. Sper.

 

Credit foto: Magda Constantin

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

13 Comments

  • Reply Maria Magdalena Rîpeanu Drăghici 27/03/2018 at 07:13

    Ciocolataaaaaa cu suspine..si cand terminam cu alaptatul mergem pe varianta alcoolllll 😛 nu mult evident 😛

  • Reply Luiza Sucitu Preda 27/03/2018 at 08:57

    E greu…si mie imi vine sa cedez uneori…cu 2 băieței de 3 luni si 2 ani si 7 luni.
    Cu taiatul unghiilor a mers de minune solutia Printesei Urbane cu salinul cu pupici…este extrem de incantat cel mare.

    • Reply Elena Munteanu 27/03/2018 at 08:59

      Ohooooo, cate nu am incercat cu unghiile…
      Eh, o sa gasesc si aici solutia ideala la un moment dat

  • Reply Natalia 27/03/2018 at 10:42

    Asa si noi am avut un soc cand Tudor al nostru (linistit si cooperant mai tot timpul) s-a transformat radical dupa ce a venit Lia. 🙂 Sper sa nu devina si la voi asa grava situatia (o lovea si o musca in fiecare seara, apoi se musca pe sine ca o alternativa la a nu o musca pe ea, horror si cu muscatul pe sine), acum e mult mai ok, dar au fost cateva luni grele pentru noi. Sa vezi atunci butoane apasate :). La noi s-a rezolvat cu timp special (si pana atunci ma jucam mult cu el, dar conditionam mai mult joaca noastra de regimul Liei si asta il enerva, cred). E, poate a avut el doar o zi mai proasta (la Sebi al tau ma refer) si ma alarmez eu degeaba. Am zis doar sa te pregatesc. :))

    • Reply Elena Munteanu 27/03/2018 at 12:10

      Teoria o stiu 🙂 Am in vedere toate posibilitatile
      Acum cred ca e vorba doar de o perioada mai ametita pentru el. Si o zi mai putin buna pentru mine…

  • Reply Marina Bliderișanu 27/03/2018 at 12:46

    hugs

  • Reply Anonymous 29/03/2018 at 19:34

    Este greu. Am lasat tot parentingul deoparte si am inceput sa ma uit si la mine. Nu aratam deloc bine. M am plans si m am inteles si m am acceptat. Cu un ajutor langa tine gestionezi altfel miorlaitul. Insa cum spui tu, cand esti cu toate butoanele apasate, e tare greu. Un ajutor in casa m a facut si rad din nou, sa fiu mai detasata, sa le observ mai bine, sa simt ca ma bucur.

  • Reply Monica Ioana Rafu 30/03/2018 at 07:17

    Am avut si noi o perioada de vreo 2 sapt de raceala cu febra, si o tinea intr-o miorlaiala, dar si-o si provoca, adica cauta lucruri care in general nu sunt acceptate sau chiar imposibile; de ex sa coboare pe langa mana curenta, in loc sa o ia pe scara (ca Tomita, dar spatiul e de o palma si Tomita e motan ). Cand era suparat zicea: “Vreau sa arunc, uite arunc”; stie ca nu aruncam cu lucruri. Era si funny, dar imi era si mila de el. Si-a revenit, dar mai are zile cand ar sta agatat de mine.

  • Reply Doina Moșneag 30/03/2018 at 09:03

    Nu știu dacă schimbarea de oră, luna plină sau dorința de a veni vacanța aia mai repede l-au făcut și pe Alexandru al meu morocănos și miorlăit mai toată săptămâna. Eu visez la o zi și o noapte de pauză din părințeală măcar, deși sunt convinsă că aș muri de dor după câteva ore.

    • Reply Elena Munteanu 30/03/2018 at 09:28

      E de a orăăăăăăă 🙂
      Eu îmi doresc serile înapoi alături de soțul meu… cu copiii dormind 😀

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.