Recomandari Uncategorised

Pașaport în București – fără cozi și fără stres

02/08/2017
Pașaport SebaBaby

Sună bine, nu-i așa? Pare chiar ireal, citind experiențele multora din ultima perioadă cu eliberarea unui pașaport în București.

Adevărul este că am avut oarecare noroc. Puțin căutat, puțin pregătit, puțin forțat, dar hai să-i zicem noroc.

 

Ne-am amintit că urmează să expire pașaportul lui Sebi, așa că ne-am adunat și am încercat să ne sincronizăm programele astfel încât să rezolvăm problema. Acum, nu vom pleca noi în cine-știe-ce călătorii, dar măcar până în Bulgaria să putem merge (pe care începem să o preferăm din ce în ce mai mult față de litoralul nostru…).

Cum am început pregătirile? Cercetând pe internet! S-a mai schimbat câte ceva de acum trei ani, când totul a mers rapid și fără dureri de cap. Auzisem că s-a reorganizat cumva sistemul și nu am vrut să pierdem prea multă vreme pe drumuri aiurea. Așadar…

 

UNDE MERGEM?

Am găsit o pagină oficială în care am încercat să am încredere – chiar dacă arată ca și când ar fi fost făcută de un elev începător în ale informaticii… O puteți accesa AICI.

Din lista cu cele 5 (!!!) puncte de lucru în toată capitala (lista o găsiți AICI că eu nu am reușit să ajung din site… dar nici nu m-am strofocat prea tare) am constatat că locația din Pipera ne-ar fi cea mai apropiată, să nu mai pierdem timp (și) în trafic.

 

CE PREGĂTIM?

Pentru prichi, la eliberarea pașaportului simplu, valabil 3 ani, am avut de pregătit următoarele (toate în original):

  • certificatul de naștere
  • buletinele noastre, ale părinților (a trebuit să fim prezenți amândoi)
  • pașaportul anterior, pentru anulare
  • dovada plății taxei (completată pe numele micuțului)

Acum, cu plata taxei poate să nu fie chiar ușor… că nu se mai plătește la orice agenție CEC cum știam că se poate…

Așadar, aveam trei variante:

  • online, în care sincer nu am încredere (după experiențe similare neplăcute, bineînțeles)
  • prin virament bancar, plătind adiacent și taxa aferentă, bineînțeles
  • numerar (la o casierie din sect. 5 sau în Pipera – astea-s TOATE cele două variante!!!)

Bineînțeles că am mers pe varianta ”numerar în Pipera”. Noroc că am avut opțiunea asta… că nu era deloc comod să ne cărăm tocmai în sectorul 5…

(Atenție, să nu aveți cumva proasta inspirație să mergeți la casierie fără cash! Doar nu vă așteptați să ne bucurăm de tehnologia necesară pentru a plăti cu cardul! Să fim serioși…)

 

CÂND MERGEM?

Cam cu o săptămână înainte am apucat să citesc experiențele altora care au avut de făcut pașaport în București relativ recent și… m-am speriat. Am citit doar despre cozi interminabile, nervi și dezamăgire, sictir și personal depășit… Serios acum, cu burtoiul și cu junghiurile pe care le am, numai de stat în picioare pe la cozi nu-s în stare…

(Există și varianta unei programări online, în speranța că se evită statul la coadă… Am încercat și asta, însă nu am găsit nimic disponibil mai devreme de… când am ajuns la sfârșitul lui august m-am oprit din căutarea unui loc liber 😀 Dacă sunteți mai norocoși decât mine, puteți încerca AICI.)

Așadar, mi-a venit geniala idee de a-l trimite pe soț înainte, să plătească taxa și să vadă cam care este gradul de aglomerare. Grad care era… mare. Foarte multă lume, foarte agitată lume, foarte aiurea de mers cu mine… Văzând că nu sunt alte șanse, a întrebat pe acolo dacă nu cumva avem vreo prioritate și, spre fericirea noastră, i s-a spus să venim dimineața la deschidere (la 8:30 fix se deschid) și vom intra fără să mai așteptăm la cozi. Yey!

 

A doua zi ne-am trezit de dimineață, i-am pus cămașa prichindelului, am plecat de acasă mai devreme și am ajuns la timp (ba chiar ne-am permis luxul de a ne învârti de vreo 5-6 ori prin parcare pentru a găsi un locșor). Mai erau încă vreo 10 minute până la deschiderea birourilor – cozi peste tot, lume muuuuultăăăă, îngrămădeală mai ales la coada de eliberare a bonurilor de ordine.

(Ah, bonurile de ordine se dau de la un dispozitiv electronic. În fața dispozitivului – o angajată, care scotea cu mânuța ei bonurile. Care de la prima oră era foaaaarte nervoasă și grăbită și ocupată, care mai și greșea ce scotea pe acolo, care mai avea puțin și-l trăsnea pe un nene care îi reproșa că i-a greșit bonul și îl trimitea să stea din nou la coadă… Dar, de altfel, bonurile se eliberează electronic, da?)

Mbon… nu ne-am așezat la coada biletelor de ordine, că aveam prioritate, nu? Acum, să aflăm unde avem prioritatea asta.

Găsim o domnișoară în fața unuia dintre birouri și o întrebăm pe ea dacă ne poate ajuta cu informația. Se uită la mine rostogolindu-mă și șchiopătând nițel (nervul sciatic, ce să-i fac), se uită la prichindelul energic de dimineață și ne zice că nu avem nicio prioritate. Să mergem la coadă, să luăm bon de ordine după care să mergem la coada de la biroul indicat. (Dar nu oricum, ci așa, cu puțin sictir și nițică satisfacție.)

  • Păi cum? Ieri ni s-a spus că avem prioritate. Soția nu poate sta atâta timp în picioare, nu poate sta cu orele la cozi.
  • Păi ce? Eu v-am zis asta? Nu cred! Nu mă interesează.

Mda… mai avea rost să mai zicem ceva? (Pentru cazuri din astea, am eu o vorbă… ”Roata se învârte, duduie… Roata se învârte și nu trebuie să facem noi ceva în privința asta.”)

Ne mai învârtim pe acolo (că doar nu era să o ascultăm pe domnișoara prea bine odihnită) și am mai văzut o familie exact ca noi, stând la ușa unui birou – ea însărcinată, copilul puțin mai micuț decât Sebi. I-am întrebat direct pe ei și ne-au spus că acolo au fost direcționați să aștepte deschiderea biroului, că vor intra cu prioritate.

Bun așa! Nu mai avea rost să mai întrebăm pe unii sau pe alții și să primi răspunsuri contradictorii. Am rămas să așteptăm tot acolo, să intrăm după ei. În câteva minute s-a făcut ora, s-a deschis biroul și am intrat și noi în maxim 15 minute.

Imediat după noi apăruse între timp o familie cu un bebeluș micuț – domnul din birou îi aștepta, spunând că și ei au prioritate. Însă când am deschis ușa un ”domn” ceva mai grăbit a împins-o deloc ușor pe femeia cu bebelușul în brațe, să intre înaintea lor…

 

Uf, bine că am scăpat și de asta… Dar noi am avut noroc. (Puțin căutat, puțin pregătit, puțin forțat, cum ziceam și la început.) Să scoți un pașaport în București poate fi o adevărată aventură și un demers ce pune la încercare nervii și răbdarea (să nu zic nimic despre timpul pierdut pe la cozi).

Dacă sunteți gravide sau cu un bebeluș, încercați să nu așteptați cu orele… Încercați să obțineți prioritate!

În general nu am probleme să aștept 15-20 de minute, dar mai mult de atât chiar nu mă țin picioarele… Nu știu să fie vreo lege în acest sens, însă când legea bunului simț nu se aplică…

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Unicornul albastru 03/08/2017 at 23:22

    Bine ca ai putut rezolva repede. E pacat ca asemenea lucruri tin mai mult de dispozitia unor tanti de la birou si nu exista reglementari in acest sens.

    • Reply Elena Munteanu 04/08/2017 at 10:48

      Eu stiam vag ca ar fi ceva reglementat legat de prioritatea gravidelor si bebelusilor in institutiile publice, dar nu am gasit nimic…

  • Reply Diana Elena Radu 06/08/2017 at 09:06

    Noi am fost saptamana trecuta sa facem pasapoarte kinderilor si nu am asteptat nicio secunda. La sectia de politie de pe Ion Tuculescu, in spate la Piata Muncii :). Nu cozi, nu nimic

  • Leave a Reply to Diana Elena Radu Cancel reply