Parenting

Prima ”serbare” din viața lui Sebi

21/12/2015
Serbare copii

Serbare de iarnă la creșă/grădiniță (mai ales la grupa mică)  = copii care învață colinde și poezii, pe care trebuie să le recite în fața părinților prezenți la spectacol. Copiii sunt stresați, mulți uită versurile, majoritatea încep a plânge la un moment dat, puțini părinți sunt ”mândri” de copiii lor care nu s-au încurcat. După care, apare Moș Crăciun, roșu și cu sacul plin, care împarte cadouri copiilor, din nou făcându-i pe mulți dintre ei să plângă speriați.

Sau nu? Poate fi și altfel?

Săptămâna trecută am participat la prima ”serbare” din viața lui Sebastian. 🙂 Și ne-a plăcut. Pentru că a fost destul de departe de tipul clasic de serbare despre care am scris mai sus.

La începutul lunii decembrie am primit un email la grădiniță, sub forma unui mesaj transmis din partea copilului:

”Sincer, dragă mami și tati, nu știu dacă voi putea respecta “planul artistic”; pentru că vă iubesc enorm și nu sunt sigur că mă voi mai putea desprinde din brațele voastre atunci când ne vom întâlni; de asemenea, nu pot fi sigur dacă, din cauza emoțiilor, voi mai putea sa îmi amintesc cântecelele pe care le repetam de zor la clasă și pe care acum, vă asigur că le știu destul de bine.

Așa că vă rog, dragă mami și tati, să fiți înțelegători și să încercați să vă bucurați de o după-amiază frumoasă petrecută împreună, chiar daca serbarea nu va ieși “ca la carte”.”

De fapt, această serbare a fost un soi de atelier, cu tema ”Colindul și obiceiuri tradiționale românești”, la care am fost rugați și noi, părinții, să participăm. Cu toții am fost invitați să ne îmbrăcăm în costume tradiționale (dar nu s-a pus problema să ne cumpărăm special, dacă nu aveam acasă).

La grădiniță, am fost invitați în sala de activități (în care nu avem acces decât cu ocazia unor astfel de evenimente), unde i-am așteptat pe cei mici. Cred că cel mai emoționant moment a fost cel în care au început să intre unul câte unul pe ușă, să își recunoască părinții și să fugă spre ei cu un zâmbet maaare și sincer de bucurie 🙂 M-am bucurat pentru fiecare figură de copil inocent în parte și m-am topit puțin după al meu.

Pentru că mulți dintre ei nu s-au mai desprins din brațele părinților, am fost invitați împreună în față, să cântăm câteva colinde. Educatoarele au dat tonul, părinții am cântat împreună cu ele, iar cei mici mai mult țineau coregrafia cu mânuțele 🙂 Cred că am cântat câte o strofă din trei colinde și cam atât – pe toate cu Sebi în brațe.

După colindat, urătorii cei mici au fost răsplătiți cu bunătăți pregătite special pentru ei. Fiecare era echipat cu câte o trăistuță, în care a adunat nuci, mere, covrigi etc. de la ”gazde” (adică noi, părinții) – pregătisem de acasă 12 pachețele, pentru fiecare în parte.

Tot ca o parte din acest eveniment, cu o seară înainte, am pregătit acasă împreună cu Sebi gustări pe care le-am adus la grădiniță. Am făcut împreună bulgărași de zăpadă și steluțe cu arome de iarnă (voi adăuga în curând rețetele delicioase 😉 ). În sala de activități, toate gustările erau așezate frumos, la îndemâna copiilor. S-a dorit crearea unei atmosfere de sărbătoare, ca într-o mare familie care se strânge în jurul unei mese festive și la care fiecare aduce câte ceva. 🙂

Lui Sebi atât de mult i-a plăcut să primească bunătăți în traista lui, încât după ce s-a terminat împărțitul, s-a apucat singur să ia gustări de pe mese și să își îndese în traistă. Strângător băiat! 😀

În continuare am făcut împreună cu copiii decorațiuni pentru brad, felicitări și omuleți de zăpadă din șosete și orez. Nu vreți să știți cum arăta sala după ce au terminat cei mici cu orezul… Cu atâta plăcere luau orezul acela cu mânuțele lor mici – unii îndesau în șosete, alții în gura 😛 S-au distrat cu toții.

Pe parcursul lunii, cei mici au confecționat tot felul de ornamente pentru brazii de Crăciun – am plecat acasă cu un pumn de decorațiuni foarte frumoase, făcute de mânuțele lor mici. Mi-l și imaginez pe Sebi cel concentrat când punea sclipici pe un îngeraș 🙂

Pentru părinții mai anxioși (sau cu alte așteptări de la cei mici), în emailul despre care spuneam la început, mai scria și că:

”Este o perioadă aglomerată, cu multe evenimente, cu multă agitație, schimbări, emoții și lucruri noi care se întâmplă în fiecare zi. În mod inevitabil, copiii resimt aceste lucruri și încearcă, în felul lor, să le facă față. Au nevoie, însă, de multă înțelegere,răbdare și empatie din partea noastră.”

Moș Crăciun? A lipsit cu desăvârșire! Am scris care este abordarea acestei grădinițe cu privire la personajele din perioada Crăciunului. Nu i-a dus nimeni lipsa… Copiii au primit cadouri din partea celor de la grădiniță și au fost foarte entuziasmați. 🙂 Probabil sunt prea mici să își dea seama că nu au apărut din senin ci că educatoarele le-au așezat în cuierele lor. Când vor mai crește s-ar putea să fie dezamăgiți că nu a venit Moșul. Sau nu! 🙂

La final, întregul eveniment a fost unul foarte interactiv. Nimeni nu a fost stresat, cei mici erau în mediul lor (pe Sebi îl desprindeam cam greu de lângă masa cu gustări), nimeni nu a fost obligat să facă ceva. A fost veselie, a fost bucurie, a fost mult râs. A fost o după-amiază relaxantă în care am petrecut timp de calitate împreună.

Mai vreau! 🙂

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Gabriela Andronache 21/12/2015 at 07:33

    Super! Doar asa incepe sa se simta spiritul Craciunului, cand toata lumea e multumita! Bravo, Elena! Bravo, Sebi! Va pupam si va dorim sarbatori linistite si multa sanatate!

  • Reply Catalina Radu 21/12/2015 at 08:21

    Ce frumos! Deja simteam ca sunt si eu acolo, caci bucuria din acea dupa-amiaza a ajuns, prin cuvintele tale, fix in sufletul nostru, al cititorilor. Sarbatori frumoase si linistite sa aveti! Va pupam!

  • Leave a Reply