Parenting

(Re)Adaptarea lui Sebi la grădiniță

01/03/2017

Sebi merge la grădiniță (grupa mică = creșă) de la 1,5 ani, după ce mi-am făcut lista de pretenții criterii și după îndelungi căutări. Nu a fost ușor, însă dezvoltarea lui de până acum, plăcerea cu care a mers în (aproape) fiecare zi, entuziasmul cu care ne povestea cât de mult s-a distrat (bine, asta după ce a început să vorbească) ne-a făcut să ne bucurăm că am făcut alegerea potrivită pentru el.

Adaptarea inițială a fost una destul de ok, având în vedere că până atunci a stat exclusiv lipit de mine. Am povestit aici și aici despre acest proces, în care l-am putut ajuta pe pui să se integreze în noul mediu, cu oamenii noi, cu copii în jur zi de zi etc.

Lunile au trecut, timpul a zburat, prichindelul a înflorit și, de ceva vreme (de anul trecut chiar) a început să dea semne că ar fi pregătit pentru etapa următoare: grupa mare! Mai mult decât atât, având în vedere că grădinița și-a deschis o locație nouă fix lângă biroul meu, am zis că ar fi bine să schimbăm și asta – visam că vom scuti cam o oră pierdută în trafic, zilnic (adică deloc puțin!).

Cu alte cuvinte, Sebi avea să schimbe grupa, educatoarele, colegii, locația – aproape tot. Ca și când ar fi trebuit să meargă la o grădiniță nouă.

Bineînțeles, cu toții am avut emoții, mai ales știindu-l pe Sebi un băiețel sensibil și emotiv, mai retras și nu chiar ușor de adaptat în medii noi. Concediu de la serviciu nu îmi mai puteam lua pentru a-i fi alături (bine, dacă era musai nevoie ajungeam la el în 5 minute). Așadar, emoții cu carul.

Anul acesta, la mijlocul lunii februarie s-a concretizat mutarea. (Am așteptat puțin până să scriu despre asta, să mă asigur că toate concluziile sunt finale.)

Adaptarea a fost… Care adaptare??? Micuțul a mers la noua locație ca și când ar fi frecventat-o de luni bune. A stat din prima la program întreg, a mâncat mult și a dormit bine, s-a implicat în activități și a început să socializeze.

Însă acest succes nu a picat așa, din cer. Totul a fost rezultatul a multor pregătiri în avans (cu luni bune), atât acasă cât și la grădiniță.

Cu vreo trei luni înainte am început să îi spunem micuțului că urmează să meargă la grupa mare, că a crescut și că dacă dorește va putea începe să facă alte activități. Vorbeam despre asta aproape în fiecare zi. În același timp, i-am spus că va merge în alt loc, unde nu vor mai fi educatoarele și colegii lui, că vor fi oameni noi. Și i-am repetat. Și i-am zis des. L-am tocat la cap (fără să îl stresez) până ajunsese micuțul să îmi spună singur că ”da, medzem ia giupa sia maie, ude nu ete Ana ti Adeea ti coiezii mei”.

Cam tot pe atunci au început să îl pregătească și de la grădiniță. A mai mers la diverse activități de la grupa mare (chiar dacă nu era grupa în care urma să fie transferat), a mai mers în vizită, l-au tot întrebat dacă vrea să meargă acolo. I se luminau ochii când vedea materialele de la grupa mare și sărea pe ele, avântat de curiozitate. Și atât de entuziasmat îmi povestea cum fusese el la grupa mare…

Adaptarea la gradinita

Ca dezvoltare, el era pregătit să facă această trecere. Însă nu am vrut să o facem înaintea sărbătorilor de iarnă, la gândul că la revenirea din vacanță poate i-ar fi fost greu (după două săptămâni petrecute exlcusiv în familie, inclusiv revenirea la grupa mică era mai delicată). Așadar, a rămas pe februarie, după un weekend prelungit și plin de distracție.

Cu câteva zile înainte de mutare, educatoarea cea nouă a mers în vizită la grupa mică, să se prezinte și să îl cunoască pe Sebi. Au făcut cunoștință și au făcut câteva activități împreună, distrându-se. Seara l-am întrebat dacă îi place de Alexandra (educatoarea) și mi-a răspuns cu un entuziasmat ”Da!”. 🙂 Înțelesese că în curând va merge la grupa mare, unde nu vor mai fi educatoarele lui de până atunci.

Un alt pas important pentru adaptare a fost să mergem împreună cu Sebi în vizită la locația – după cum spuneam, prichi este destul de reținut atunci când merge într-un loc nou. Sunt sigură că dacă am fi mers din prima zi la grădinița nouă, nu ar fi vrut să rămână fără noi. Astfel, a mers în locul cel nou de mână cu mami și cu tati într-o după-amiază, a descoperit vestiarul cu semnul lui (același de la grupa mică) și sala de activități, unde a sărit pe materiale. 🙂 Așa îi sclipeau ochii de încântare că nu știa pe ce să pună mâna mai întâi. Educatoarea nouă a fost acolo pentru a-i face toate prezentările.

PantofiBebe

Pentru a marca acest nou început, i-am pregătit un cadou-surpriză: o pereche de pantofiori de interior, așa cum și-a dorit el: albaștri, cu trenuleț și cu numele lui. 🙂 I-am lăsat în vestiar, urmând ca atunci când va reveni să îi găsească acolo.

Ultima zi la grupa mică bănuiesc că a fost foarte emoționantă. A pregătit mici cadouri pentru educatoare (oameni minunați, în compania și sub îndrumarea cărora Sebi a avut norocul să înflorească atâtea luni), alese cu mânuța lui, și gustări pentru colegi, aceștia pregătindu-i la rândul lor câteva surprize frumoase. (Măcar el s-a distrat, neafectat – fix în dimineața aceea am bușit mașina. Eu am umblat creanga toată ziua pe la Poliție…)

Când a venit ziua cea mare, am mers toți trei, împreună, cu muuuulte emoții. Micuțul a mers încrezător, și-a descoperit fericit în vestiar pantofii speciali pentru grupa mare și am început joaca obișnuită din (aproape) fiecare dimineață. Când a venit momentul să plecăm l-am văzut că s-a întristat. Ar mai fi vrut să rămânem cu el. I-am explicat din nou că trebuie să mergem la serviciu și vom reveni după ce se trezește și a acceptat să ne conducă, să ne deschidă ușa și să se ducă în sala de activități. Yey! Am plecat din prima zi fără ca el să plângă!

Pe tot parcursul zilei am ținut legătura cu educatoarea – avem încredere că ne anunță dacă micuțul nu se simte bine. Dar a fost foarte ok. Seara, cand am mers să îl iau, mi-a povestit cu entuziasm cât de mult s-a distrat. 🙂 Bun așa!

În zilele următoare, despărțirile de dimineață au fost ceva mai dificile – voia să ne mai jucăm înainte de a pleca… Mai ales după weekend, ar mai fi vrut să continue distracția în familie… și noi am mai fi vrut… L-am lăsat de câteva ori plângând, în brațele educatoarei. Apoi am stat la ușă. Am plecat abia după ce nu a mai plâns (adică după 10 secunde…). Când a intrat în sala de activități i-a revenit veselia.

Adaptarea la gradinita Adaptarea la gradinita

Acasă, am tot discutat despre asta… mi-a spus că a fost ”țupăiat a mami ți a tati, a petat a tevisiu”. I-am spus că îl înțeleg că este supărat dimineața, că și-ar dori să stăm împreună. Și noi ne dorim. Însă chiar trebuie să mergem la serviciu, oamenii ne așteaptă să îi ajutăm. (Am în plan să scriu despre diverse explicații date copiilor mici când părinții merg la serviciu. 😉 ) Nu i-am spus să nu mai fie supărat (este ok să nu îi convină, nici eu nu am chef să merg tot timpul la birou). Nu i-am spus să nu mai plângă – este ok să plângă dacă asta simte. I-am spus că îl iubim mult și că vom continua distracția seara, când vom veni să îl luăm.

Micuțul a înțeles. 🙂 Sunt extrem de rare momentele când este supărat dimineața, în vestiar la grădiniță. (Am observat că este mai supărat atunci când merge și tati… are mare drag de el si se joacă așa cum nu o face cu mine…) Însă fără excepție ne povestește seara cât de mult se distrează cu educatoarea și cu colegii lui.

Așadar, Sebi cel mic este mare. Ne anunță cu mândrie în fiecare zi că el este băiat mare și merge la grădiniță la grupa mare. Și, cel mai important, îi place foarte mult. 🙂 Iar succesul acestei noi adaptări aș zice că a fost comunicarea.

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

13 Comments

  • Reply Gica Roxana 01/03/2017 at 15:33

    Tot gradinita Montessori?

  • Reply Anca Mi 01/03/2017 at 15:49

    Cum se numeste gradinita minune?

  • Reply SebaBaby 01/03/2017 at 16:08

    Da, e aceeasi gradinita, cu o locatie noua – Montessori Land Barbu Vacarescu

    • Reply Gica Roxana 01/03/2017 at 16:12

      Merci

    • Reply Lutu Anca Stefania 01/03/2017 at 18:53

      Catinca va începe la 1,5 ani in Iunie . Mulțumim pentru încurajări .

    • Reply SebaBaby 01/03/2017 at 20:52

      Mult succes, Anca!
      Cu Sebi a mers usurel adaptarea initial. Cu alti colegi ai lui a durat mai mult. Insa cu succes.
      Important este ca au respectat ritmul fiecarui copil in parte.

  • Reply Irina Chiru 01/03/2017 at 18:10

    Si Ana Philippa noastra, colega lui Sebi, s-a simtit la gradi perfect din prima zi.
    Ma bucur ca sunt colegi 🙂

  • Reply Seba Alex 02/03/2017 at 09:24

    Buna.unde i-ai făcut pantofiorii?

  • Reply Ioana Toderica 03/03/2017 at 10:02

    Buna! In ce zona s-a deschis locatia noua?

    • Reply SebaBaby 03/03/2017 at 10:04

      Barbu Vacarescu, pe langa Kaufland

    Leave a Reply