Recomandări OMS – alternativele alăptării

Recomandări OMS - alternativele alăptării
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

”Toți copiii ar trebui să fie alăptați exclusiv de la naștere până în jurul vârstei de 6 luni.

Ar fi de preferat ca alăptarea să continue după primul an de viață, pe parcursul celui de-al doilea an și mai mult, spre beneficiul copilului.

Fiecare țară ar trebui să susțină, să protejeze și să promoveze alăptarea, incluzând cele patru țeluri subliniate în Declarația Innocenti:

 

Fumatul în perioada alăptării

Nicotina poate reduce volumul de lapte matern produs și îi poate inhiba fluxul, poate cauza iritabilitate și creștere redusă a greutății bebelușului.

Femeile ce fumează au un nivel de prolactină în sânge mai scăzut, ce poate duce la scăderea perioadei amenoreei de lactație. De asemenea, concentrația de vitamina C din laptele mamelor ce fumează pare să fie mai scăzută față de cel din laptele mamelor nefumătoare.

Mamele ce alăptează ar trebui încurajate să renunțe la fumat, sau măcar să reducă numărul țigărilor. Însă alăptarea rămâne cea mai bună opțiune de hrănire, chiar dacă mama fumează în continuare.

Fumatul după o sesiune de alăptare este de preferat față de cel înaintea alăptării, deoarece va reduce cantitatea de substanțe dăunătoare din laptele matern.

 

ALTERNATIVE LA ALĂPTARE

În mod normal, alăptarea ar fi cea mai bună variantă de hrănire a bebelușilor. Cu toate acestea, există situații când ar putea fi preferabil sau necesar ca laptele matern să fie înlocuit cu o alternativă.

Pot exista situații când, în ciuda eforturilor de a continua alăptarea, mama nu își va putea menține lactația la un nivel ce ar acoperi integral nevoile nutriționale ale copilului.

Când se ia în considerarea întreruperea alăptării, riscul oferirii altui tip de lapte ar trebui să fie mai mic decât riscul asociat cu continuarea alăptării. Înainte de a oferi celui mic altceva în afară de lapte matern ar trebui analizate următoarele aspecte:

  • Hrănirea trebuie să acopere necesarul nutrițional al copilului, cât mai complet posibil. Niciun substituent nu reușește să replice integral conținutul nutrițional al laptelui matern.
  • Substituenților de lapte matern le lipsesc proprietăți ce ajută în lupta împotriva infecțiilor. Bacteriile pot contamina acești substituenți în timpul preparării, iar pregătirea și oferirea meselor într-un mediu igienic sunt esențiale. Chiar dacă igiena este una potrivită, copiii hrăniți artificial suferă de o rată mai mare de infecții gastrointestinale și respiratorii față de copiii alăptați.
  • Folosirea substituenților de lapte matern este costisitoare. Pe lângă costul laptelui praf, de asemenea ar trebui contorizate și costurile cu carburanții, apa și îngrijirea medicală asociate.
  • Femeile ce nu alăptează pierd din beneficiile amenoreei de lactație. Asta se poate reflecta prin intervale mai mici între nașteri și afectarea sănătății mamei.
  • În lipsa alăptării, legătura specială între mamă și copil poate fi afectată, realizându-se o stimulare insuficientă a copilului. Mamele ar trebui ajutate să se asigure că bebelușii hrăniți artificial beneficiază de aceeași atenție de care au parte copiii alăptați.

 

Formula comercială de lapte praf

Majoritatea formulelor comerciale de lapte praf au la bază laptele de vacă și au fost proiectate astfel încât să imite compoziția nutrițională a laptelui matern. Astfel, concentrația de proteine și electroliți (precum sodiu, potasiu și cloruri) este mai mică decât în cazul laptelui de vacă, în timp ce nivelul anumitor minerale (în principal fier, și într-o măsură mai mică zinc) este mai ridicat.

Formulele de lapte praf din comerț duc lipsă de componenta non-nutrițională, bioactivă, prezentă în laptele matern, în timp ce calitatea proteinelor și a lipidelor (aminoacizi și alți acizi grași) ar putea să nu se regăsească într-o proporție optimă pentru a acoperi necesarul copiilor.

Cu toate acestea, formulele de lapte praf din comerț reprezintă singura alternativă satisfăcătoare ca sursă de nutriție pentru bebelușii de până la șase luni. Chiar după începerea diversificării, formula de lapte praf continuă să aducă mari contribuții acoperirii nevoilor nutriționale și energetice ale copilului. În absența alăptării, laptele praf din comerț ar trebui să reprezinte principalul lichid din dieta copilului până la minim nouă luni de viață.

În general, formula de lapte praf se regăsește sub formă de pudră ce trebuie reconstituită cu apă. Instrucțiunile de preparare a formulei de pe ambalajele individuale ar trebui urmate cu exactitate, pentru a se asigura că rezultatul nu este unul prea concentrat sau prea diluat. O concentrație prea mare poate supraîncărca organismul bebelușului cu săruri și proteine, ceea ce poate fi periculos. O diluare prea mare poate duce la malnutriție.

 

Laptele de vacă

Copiii nu ar trebui să primească lapte de vacă nemodificat, ca băutură, înainte de nouă luni de viață.

Dacă bebelușii primesc formulă de lapte praf, laptele de vacă ar putea fi introdus treptat în dieta lor între 9 și 12 luni. Totuși, dacă nu există constrângeri de natură economică, ar trebui să se continue cu formula de lapte praf până la minim 12 luni.

Laptele de vacă diferă foarte mult de laptele matern, atât calitativ cât și din punctul de vedere al cantității nutrienților, lipsindu-i de asemenea factori imunologici și trofici.

Când vine vorba de nutrienți, laptele de vacă integral conține cantități mai mari de proteine și minerale (calciu, sodiu, fosfor, cloruri, magneziu și potasiu) și cantități mai mici de carbohidrați, acizi grași, fier, zinc și vitamina C.

Nu doar că laptele de vacă are o concentrație mai mare de proteine totale, însă calitativ diferă mult de laptele matern, proteinele acestuia având un potențial alergen pentru copii.

 

Substituenți de lapte praf necorespunzători

Laptele degresat și semi-degresat nu sunt recomandate pentru hrănirea copiilor cu vârsta mai mică de un an. Laptelui degresat i s-a îndepărtat marea parte din grăsimi, în timp ce laptelui semi-degresat i s-au îndepărtat aproximativ jumătate din grăsimi. Niciunul dintre acestea nu asigură nivelul energetic suficient pentru copilul aflat în creștere.

Laptele condensat îndulcit nu este recomandat, de asemenea, având în vedere cantitatea ridicară de zahăr.

Sucurile de fructe, apa îndulcită și cereale diluate sunt oferite uneori în locul meselor de lapte, însă acestea nu sunt recomandate ca alternative datorită lipsurilor nutriţionale.

 

Biberoane și căni

Biberoanele cu tetine artificiale reprezintă metoda cea mai răspândită de hrănire a bebelușilor atunci când aceștia nu pot fi alăptați. Hrănirea cu cana devine din ce în ce mai populară și se recomandă în special în cazurile în care igiena este precară sau pentru hrănirea copiilor aflați în situații particulare.

Atât biberoanele cât și tetinele artificiale pot fi dăunătoare deoarece:

  • Hrănirea din biberon crește riscul apariției diareii (atunci când unde igiena este precară), afecțiunilor dentare și otite medii, și pot duce la modificare dinamicii orale.
  • Hrănirea din biberon crește riscul ca cel mic să nu primească suficientă stimulare și atenție în timpul meselor.
  • Biberoanele și tetinele artificiale trebuie să fie curățate temeinic, cu o perie, apoi sterilizate, operațiuni ce consumă timp și combustibili.
  • Deseori se adaugă în biberoane solide îndulcite, ceea ce crește riscul apariției cariilor dentare (similar practicii de înmuiere a suzetelor în miere sau zahăr).
  • Biberoanele pot cauza confuzia tetină-sân, ce poate compromite frecvența și intensitatea alăptării.

Ca metodă de hrănire alternativă a copiilor ce nu pot fi alăptați, se recomandă utilizarea cănii. Aceasta este recomandată în special pentru copiii ce vor să fie alăptați din nou mai târziu și în situații în care igiena biberoanelor și a tetinelor artificiale este dificilă.

Tehnica cea mai corectă de hrănire cu ajutorul cănii permite copilului să controleze consumul de lapte; laptele nu ar trebui să fie ”turnat” în gura micuțului.

Argumentele în favoarea hrănirii cu cana includ:

  • riscul de a se atașa mai greu la sân este mai mic
  • copilul își folosește limba pentru a se hrăni
  • hrănirea cu cana este controlată de bebeluș, cel mic stabilindu-și propriul ritm de hrănire, ca timp și cantitate
  • cănile sunt mai sigure decât biberoanele, având în vedere că se pot curăța mai ușor cu apă și săpun
  • hrănirea cu cana presupune ca mama sau persoane care îngrijește copilul să în țină și să aibă mai mult contact cu acesta, oferindu-i astfel o stimulare psihosocială suplimentară
  • hrănirea cu cana este mai bună decât hrănirea cu lingura, deoarece cea din urmă durează mai mult iar mama se poate opri înainte ca bebelușul să se fi săturat.

 

Suzete

Suzetele sunt folosite la nivel mondial și, unii specialiști medicali și nu numai consideră că nu ar fi dăunătoare, ba chiar ar fi necesare și benefice pentru dezvoltarea unui copil mic.

Cu toate acestea, având în vedere că este o tetină artificială, suzetele pot reduce timpul petrecut la sân,  interferând astfel cu alăptarea, ducând în timp la reducerea lactației.

Acestea ar putea modifica dinamica orală și afecta dezvoltarea limbajului.

Mai mult, suzetele se pot infecta ușor cu Candida albicans, iar unii copii ce le folosesc pot suferi de afte bucale, ce pot rezista la tratament până când suzeta este aruncată.

În plus, suzetele pot afecta procesul de îngrijire a copilului deoarece sunt folosite ca înlocuitor pentru timpul și atenția ce le-ar trebui acordate.

Dacă sunt totuși folosite, suzetele nu ar trebui înmuiate în alimente dulci precum gemuri sau miere de albine, datorită riscului crescut de apariție a cariilor dentare.”

 


Sursa: www.who.int (cap. 7)
Sursa foto: www.pexels.com

 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

Leave a Reply