Recomandări OMS – aportul de minerale (iod și sodiu)

Iod si Sodiu
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

IOD

 

Funcție

Iodul este un component esențial în sinteza hormonilor tiroidieni, care se numără printre cei mai importanți regulatori ai metabolismului. Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru o creștere și dezvoltare normale, reglează consumul de oxigen la nivel celular și mențin ritmul metabolic.

De asemenea, hormonii tiroidieni sunt importanți în dezvoltarea mentală, iar deficitul de auz congenital poate fi cauzat de hipotiroidism datorită deficitului de iod din perioada sarcinii. De aceea este foarte important ca rezervele și dieta mamei în perioada sarcinii să conțină cantități adecvate de iod.

 

Surse

Nivelul de iod din alimentele vegetale și de origine animală este determinat de mediul în care acestea cresc și se dezvoltă.

Deficitul de iod se găsește în special în regiunile montane, însă poate apărea și în locații mai joase unde au loc adesea inundații. Cum majoritatea tipurilor de sol conțin puțin iod, alimentele reprezintă, în general, surse sărace de iod. Alimentele cultivate în aceste regiuni nu pot asigura aportul suficient pentru populația ce locuiește acolo.

Singura sursă naturală bogată în iod este peștele de mare. Aprox. 200 de grame de pește marin consumat săptămânal ar trebui să asigure copiilor mici un aport de aprox. în jur de 50 µg / zi.

 

Necesar

Iodul este absorbit rapid în organism iar excesul este eliminat prin urină.

În rândul populațiilor unde nu există dovezi că deficitul de iod ar fi răspândit, alăptarea exclusivă în primele câteva luni de viață va asigura necesarul pentru cel mic.

 

Aport prea scăzut

Deficitul de iod reprezintă principala cauză a unor boli cerebelare și a retardului mintal, boli ce pot fi prevenite. Termenul ”tulburări ale deficitului de iod” include o gamă largă de efecte asupra creșterii și dezvoltării.

Deficitul se traduce printr-o sintetizare redusă a hormonului tiroidian. În încercarea de a reține mai mult iod, glanda tiroidă se mărește, ducând la apariția gușii, cel mai evident și mai des întâlnit semn al deficitului de iod.

Carența de iod ce apare în perioada gestației și care persistă în perioada alăptării conduce la un nivel scăzut de iod în laptele matern și, posibil, la hipotiroidism dobândit perinatal la copilul alăptat.

Deoarece deficitul de iod apare în primul rând din considerente geologice și nu socio-economice, acest aspect nu se poate îmbunătăți prin schimbarea obiceiurilor alimentare. În aceste condiții, strategia de bază pentru prevenirea deficitului de iod a fost adăugarea acestuia în sarea alimentară folosită în gospodării, în agricultură și la procesarea alimentelor. Programele naționale de iodizare a sării ar trebui implementate având grijă ca promovarea acesteia să nu ducă la creșterea consumului de sare peste limitele recomandate.

În particular, sarea iodizată nu este potrivită pentru bebeluși și copii mici deoarece organismul lor nu poate elimina eficient sodiul. Necesarul acestora de iod poate fi acoperită din laptele matern sau formula de lapte praf, dacă acestea conțin un nivel suficient de iod.

Alimentele complementare de origine animală oferite, în special pește și lactate de vacă, pot oferi un nivel suplimentar de iod.

 

Aport prea ridicat

În general, aportul accidental prea mare de iod, care nu este necesar organismului, este eliminat prin urină.

Cu toate acestea, aportul iodului în exces, pe termen lung, poate avea și efecte adverse. Cel mai important dintre acestea ar fi dezvoltarea hipertiroidismului la adulții cu gușă nodulară. La copiii mici, principala complicație a excesului de iod este un tip de hipotiroidism.


SODIU

 

Funcție

Marea parte a sodiului se găsește în mediul extracelular (în lichidele intercelulare şi în sânge). Acesta este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a celulelor nervoase, contribuie la transportul substanțelor nutritive, este important în păstrarea echilibrului acido-bazic și creşte rezistenţa musculară.

 

Surse

Conținutul natural de sodiu ce se regăsește în alimente este relativ scăzut, cantități mici găsindu-se în carne, pește, ouă și lapte. Marea parte a sodiului din dietă se regăsește sub formă de sare.

Sarea este adăugată în timpul gătirii sau direct la masă, însă în multe țări, marea parte (aprox. 80%) se reține din alimente procesate, cărora li se adaugă în timpul procesului de fabricație sare și alți compuși ce conțin sodiu. Cantități foarte mari de sodiu se găsesc în mezeluri, pâine, șuncă, murături și sosuri.

 

Aport prea scăzut

Organismul copiilor este eficient când vine vorba de conservarea sodiului prin reglarea pierderilor prin urină. În general, riscurile de a dezvolta un deficit de sodiu sunt destul de mici.

Pierderile rapide și în exces, cauzate de transpirație din cauza temperaturilor extreme sau în cazul bolilor gastrointestinale (prin diaree și vomă) pot necesita o suplimentară temporară a aportului de sodiu.

 

Aport prea ridicat

Organismul copiilor este mai puțin eficient decât cel al adulților când vine vorba despre eliminarea excesului de sodiu, de aceea aportul acestuia la copii ar trebui sa fie moderat.

Pe la aprox. 4 luni, bebelușii sănătoși pot începe să elimine din depozitul de sodiu în exces. Cu toate acestea, alimentele din cadrul diversificării ar trebui să conțină doar cantități foarte mici de sare. Acest lucru se poate îndeplini dacă nu se adaugă deloc sare în preparate și se evită alimentele prea sărate, precum murăturile, preparatele intens procesate sau afumate.

La copii, hipernatremia (concentrația mare de sodiu din sânge) este asociată de obicei cu aportul în exces de sodiu din alimente ce nu ar trebui oferite celor mici.


Sursa: www.who.int (cap. 5)
Sursa foto: www.conceptdraw.com

Leave a Reply