Recomandări OMS – atașarea corectă la sân

Atasarea la san
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

”REFLEXE ALE BEBELUȘILOR

Reflexele bebelușilor sunt importante pentru o alăptare corectă. Principalele reflexe se referă la căutare, supt și înghițire.

Când ceva atinge buza sau obrazul bebelușului, acesta se întoarce pentru a găsi sursa stimulului și își deschide gura, cu limba în jos și înainte. Acesta este reflexul de căutare și este prezent cam din săptămâna 32 de sarcină. Când ceva atinge cerul gurii bebelușului, acesta începe să îl sugă. Acesta este reflexul de supt. Când gura bebelușului se umple cu lapte, acesta îl înghite. Acesta este reflexul de înghițire.

Bebelușii născuți prematur pot apuca mamelonul de la aproximativ 28 de săptămâni (vârsta gestațională) și pot suge și scoate lapte de la aproximativ 31 de săptămâni. Coordonarea suptului, înghițirii și a respirării apare între 32 și 35 de săptămâni de sarcină. Copiii pot suge doar pentru o perioadă scurtă de timp la acea vârstă, însă pot primi mese suplimentare din cană. Marea majoritate a copiilor se pot hrăni singuri de la vârsta gestațională de 36 de săptămâni.

Atunci când o mamă este ajutată să își alăpteze exclusiv bebelușul la început, este important să se cunoască detalii despre aceste reflexe, în condițiile în care nivelul acestora de dezvoltare va indica dacă cel mic poate fi hrănit doar la sân sau dacă are nevoie, temporar, de o altă metodă de hrănire.


 

CUM SE ATAȘEAZĂ LA SÂN ȘI CUM SUGE UN BEBELUȘ

Pentru a stimula mamelonul și a scoate lapte din sân, pentru a asigura o cantitate suficientă și un flux bun de lapte, un bebeluș are nevoie să fie atașat corect astfel încât să poată suge eficient. Multe dificultăți apar deoarece bebelușul nu ia sânul în gură așa cum ar trebui și nu poate suge eficient.

 

Atașarea corectă

Fotografia de mai jos arată cum un bebeluș ia sânul în gură pentru a suge eficient. Acesta este un bebeluș atașat corect la sân. Aspectele de observat sunt:

  • marea parte a areolei și a țesutului mamar de sub aceasta, inclusiv canalele mai mari, se află în gura bebelușului
  • sânul este întins pentru a forma o ”tetină alungită”, iar mamelonul reprezintă doar o treime din aceasta
  • limba bebelușului este în față, peste gingia inferioară, sub canalele cu lapte (limba bebelușului se află de fapt încolăcită ca o cupă în lateralele mamelonului, însă un desen nu poate arăta acest detaliu)
  • bebelușul suge din sân, nu din mamelon

Atasare corecta la san

Pe măsură ce bebelușul suge, un val se transmite de-a lungul limbii, din partea din față spre spate, apăsând mamelonul de cerul gurii și apăsând astfel încât laptele iese prin sinusuri în gura copilului, de unde îl înghite. În general, bebelușul folosește suptul în principal pentru a-și trage sânul în gură și pentru a-l ține acolo.

Reflexul de ejecție face ca laptele matern să curgă de-a lungul canalelor, iar acțiunea limbii bebelușului aplică presiunea necesară astfel încât laptele din canale să ajungă din canale în gura copilului.

Atunci când un bebeluș este atașat corect, limba nu freacă sau traumatizează pielea mamelonului și areolei. Suptul este confortabil și deseori plăcut pentru mamă. Aceasta nu simte durere.

 

Atașarea incorectă

Fotografia de mai jos arată ce se întâmplă în gura bebelușului atunci când acesta nu este atașat bine la sân. Aspectele de observat sunt:

  • doar mamelonul este în gura bebelușului, nu și zona de sub acesta sau canalele
  • limba bebelușului se află în spate, în interiorul gurii, și nu poate ajunge la canale pentru a apăsa pe acestea

Suptul cu o atașare incorectă poate fi inconfortabil și dureros pentru mamă, poate vătăma pielea mamelonului și areolei, cauzând iritații și ragade (sau „fisuri„). Atașarea incorectă reprezintă cauza cea mai des întâlnită și mai importantă cauză a ragadelor și poate avea ca efect ejecția ineficientă a laptelui și, aparent, o ofertă de lapte scăzută.

Atasare incorecta la san

 

Semne ale unei atașări corecte / incorecte

Fotografia de mai jos arată cele mai importante patru semne ale unei atașări corecte și incorecte, privind din afară. Aceste semne pot fi urmărite pentru a hotărî dacă o mamă și bebelușul acesteia au nevoie de ajutor.

Atasare de la exteriorCele patru semne de atașare corectă sunt:

  • o parte mai mare din areolă este vizibilă deasupra buzei de sus a bebelușului, față de buza de jos
  • gura bebelușului este larg deschisă
  • buza de jos a bebelușului este curbată spre exterior
  • bărbia bebelușului atinge (sau aproape atinge) sânul

Aceste semne arată că bebelușul este aproape de sân și își deschide gura pentru a apuca o parte cât mai mare din sân. Semnul cu areola arată că bebelușul apucă sânul și mamelonul din partea de jos, ajutând astfel ca mamelonul să îi atingă cerul gurii, iar limba să ajungă bine sub țesutul mamar, pentru a presa canalele cu lapte.

Toate cele patru semne trebuie să fie prezente pentru a concluziona că un bebeluș este atașat corect. În plus, suptul ar trebui să fie confortabil pentru mamă.

Semnele unei atașări incorecte sunt:

  • marea parte din areolă este vizibilă sub buza de jos a bebelușului, față de cea de sus (sau suprafața acesteia este egală sus și jos)
  • gura bebelușului nu este larg deschisă
  • buza de jos a bebelușului este dreaptă sau este întoarsă în interior
  • bărbia bebelușului este departe de sân

Dacă oricare din aceste semne este prezent, sau dacă suptul este dureros sau inconfortabil, atașarea trebuie îmbunătățită. Totuși, atunci când bebelușul este foarte aproape de sân, poate fi dificil să se observe ce se întâmplă cu buza de jos.

Uneori, marea parte a areolei este în afara guriței bebelușului, însă doar acesta nu reprezintă un semn al unei atașări incorecte. Unele femei au areole foarte mari, care nu pot fi apucate în totalitate de gura bebelușului. Dacă suprafața de areolă de deasupra și de sub gura copilului sunt egale, acesta ar putea fi considerat un semn de încredere că atașarea este incorectă.”


Sursa: www.who.int (cap. 2)

 

Leave a Reply