Recomandări OMS – diversificarea alimentației (I)

Diversificare I
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

 

”PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII

 

După 6 luni, este din ce în ce mai dificil ca bebelușii alăptați să își ia nutrienții necesari doar din laptele matern. În plus, majoritatea copiilor sunt suficient de dezvoltați astfel încât să poată primi alte alimente la aproximativ 6 luni. […]

6 luni reprezintă vârsta recomandată pentru a începe diversificarea.

În perioada diversificării, există riscul ridicat ca cei mici să fie subnutriți. Alimentele complementare sunt deseori neadecvate din punct de vedere al calității nutriționale, sau sunt oferite prea curând sau prea târziu, în cantități prea mici sau prea rar. Întreruperea prematură sau scăderea frecvenței alăptării pot contribui la apariția carențelor nutritive și energetice la copiii mai mari de 6 luni.

Ghidul principiilor privind diversificarea copilului alăptat stabilește standardele pentru dezvoltarea recomandărilor locale corecte. Acesta oferă atât îndrumări privind obiceiuri alimentare dorite cât și cantități, consistențe, frecvențe, densități energetice și conținuturi nutriționale ale alimentelor.

1. Alăptarea exclusivă de la naștere la 6 luni și începerea diversificării la 6 luni (180 de zile), în timp ce se continuă alăptarea
2. Continuarea alăptării frecvente, la cerere, până la 2 ani sau mai mult
3. Hrănirea la cerere, aplicând principiile de îngrijire psihosociale
4. Practicarea unei igiene bune și manevrarea corespunzătoare a alimentelor
5. Începerea la 6 luni cu cantități mici de alimente, crescând cantitatea pe măsură ce copilul crește, în timp ce se continuă cu alăptările frecvente
6. Creșterea treptată a consistenței alimentelor și varietății pe măsură ce copilul crește, adaptându-le la cerințele și abilitățile copilului
7. Creșterea numărului de mese solide oferite copilului pe măsură ce acesta crește
8. Oferirea unei game variate de alimente bogate nutritiv, pentru a asigura că sunt acoperite toate nevoile nutriționale
9. Apelarea la alimente solide îmbogățite sau la suplimente de vitamine și minerale pentru copil, dacă este necesar
10. Creșterea aportului de fluide pe perioada unei boli, inclusiv mai multe alăptări, și încurajarea copilului de a consuma alimente moi, preferate. După boală, se recomandă oferirea alimentelor solide mai des decât de obicei și încurajarea ca acesta să mănânce mai mult.

 

1. Alăptarea exclusivă de la naștere la 6 luni și începerea diversificării la 6 luni (180 de zile), în timp ce se continuă alăptarea

Alăptarea exclusivă până la 6 luni oferă numeroase avantaje, atât pentru copil cât și pentru mamă. Cel mai important ar fi efectul de protecție împotriva infecțiilor gastrointestinale, observat nu doar în țările în curs de dezvoltare ci și în cele industrializate. Potrivit graficelor de creștere ale OMS, copiii alăptați exclusiv au o creștere mai rapidă în primele 6 luni față de ceilalți copii.

Până la vârsta de 6 luni, un bebeluș își dublează de obicei greutatea de la naștere și devine mai activ. Alăptarea exclusivă nu mai este suficientă pentru a acoperi toate nevoile energetice și nutriționale, iar alimentele solide ar trebui introduse pentru a compensa diferența.

La aproximativ 6 luni, un copil este suficient de dezvoltat astfel încât să fie pregătit pentru alte alimente. Sistemul digestiv este suficient de matur pentru a digera amidonul, proteinele și grăsimile dintr-o dietă fără lapte.

Copiii foarte mici împing mâncarea afară cu limba, însă între 6 și 9 luni, copiii pot primi în gură alimente semi-solide mai ușor.

 

2. Continuarea alăptării frecvente, la cerere, până la 2 ani sau mai mult

Alăptarea ar trebui să continue alături de diversificare până la 2 ani sau mai mult, și ar trebui să fie la cerere, oricât de des dorește copilul.

Laptele matern poate asigura o jumătate sau mai mult din nevoile energetice ale unui copil între 6 și 12 luni, și o treime din nevoile energetice și alți nutrienți de înaltă calitate între 12 și 24 de luni. Laptele matern asigură în continuare nutrienți superiori calitativ față de alimentele solide, împreună cu factori protectivi.

Laptele matern reprezintă o sursă critică de energie și nutrienți pe parcursul unei boli, reducând rata de mortalitate în rândul copiilor subnutriți. În plus, alăptarea reduce riscul de apariție a unor boli acute și cronice.

Copiii tind să sugă mai rar după introducerea alimentelor solide, de aceea alăptarea trebuie să fie încurajată continuu pentru a asigura aportul de lapte matern.

 

3. Hrănirea la cerere, aplicând principiile de îngrijire psihosociale

Diversificarea optimă nu depinde doar de ce anume mănâncă ci și de cum, când, unde și de către cine este hrănit un copil.

Studiile comportamentale au arătat că la unele populații predomină un stil de hrănire relaxat. Copiii mici sunt lăsați să se hrănească singuri și încurajarea ca aceștia să mănânce este observată foarte rar. În aceste cazuri, un stil mai activ de hrănire poate îmbunătăți aportul alimentar.

Termenul de ”hrănire receptivă” este folosit pentru a descrie aspectele ce țin de principiile îngrijirii psihosociale:

  • Hrăniți copiii direct și asistați copiii mai mari atunci când se hrănesc singuri. Hrăniți-i încet și cu răbdare, încurajați copiii să mănânce însă nu îi forțați.
  • Dacă cei mici refuză multe alimente, experimentați cu diverse combinații de mâncăruri, gusturi, texturi și metode de încurajare.
  • Reduceți la minim sursele de distragere a atenției în timpul meselor dacă cei mici își pierd interesul rapid.
  • Nu uitați că mesele reprezintă perioade de învățare și dragoste – vorbiți cu copiii pe parcursul hrănirii, păstrând un contact vizual.

Un copil ar trebui să aibă propria farfurie sau bol, astfel încât îngrijitorul să știe dacă cel mic primește suficientă mâncare. Un tacâm precum o lingură, sau pur și simplu o mână curată, pot fi folosite pentru a hrăni un copil, în funcție de cultură.

Tacâmurile trebuie să fie corespunzătoare vârstei copilului. În multe comunități se folosește o linguriță atunci când copilul începe diversificarea. Mai târziu, poate fi folosită o lingură mai mare sau o furculiță.

Nu s-a observat că ar conta dacă la o masă se alăptează înaintea oferirii alimentelor solide, sau invers. O mamă poate hotărî după cum îi este comod, sau după cererea copilului.”


 Sursa: www.who.int (cap. 3)

 

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (II)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (III)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (IV)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (V)

Leave a Reply