Recomandări OMS – diversificarea alimentației (II)

Diversificare II
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

 

”PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII

 

Ghidul principiilor privind diversificarea copilului alăptat stabilește standardele pentru dezvoltarea recomandărilor locale corecte. Acesta oferă atât îndrumări privind obiceiuri alimentare dorite cât și cantități, consistențe, frecvențe, densități energetice și conținuturi nutriționale ale alimentelor.

1. Alăptarea exclusivă de la naștere la 6 luni și începerea diversificării la 6 luni (180 de zile), în timp ce se continuă alăptarea
2. Continuarea alăptării frecvente, la cerere, până la 2 ani sau mai mult
3. Hrănirea la cerere, aplicând principiile de îngrijire psihosociale
4. Practicarea unei igiene bune și manevrarea corespunzătoare a alimentelor
5. Începerea la 6 luni cu cantități mici de alimente, crescând cantitatea pe măsură ce copilul crește, în timp ce se continuă cu alăptările frecvente
6. Creșterea treptată a consistenței alimentelor și varietății pe măsură ce copilul crește, adaptându-le la cerințele și abilitățile copilului
7. Creșterea numărului de mese solide oferite copilului pe măsură ce acesta crește
8. Oferirea unei game variate de alimente bogate nutritiv, pentru a asigura că sunt acoperite toate nevoile nutriționale
9. Apelarea la alimente solide îmbogățite sau la suplimente de vitamine și minerale pentru copil, dacă este necesar
10. Creșterea aportului de fluide pe perioada unei boli, inclusiv mai multe alăptări, și încurajarea copilului de a consuma alimente moi, preferate. După boală, se recomandă oferirea alimentelor solide mai des decât de obicei și încurajarea ca acesta să mănânce mai mult.

 4. Practicarea unei igiene bune și manevrarea corespunzătoare a alimentelor

Contaminarea microbiană a alimentelor solide reprezintă o cauză majoră a bolilor diareice, care apar cel mai adesea în cazul copiilor între 6 și 12 luni. Prepararea și depozitarea în siguranță a alimentelor solide pot preveni contaminarea și reduc riscul de diaree.

Utilizarea biberoanelor cu tetine folosite pentru oferirea lichidelor, în defavoarea cănilor deschise, crește riscul de a transmite infecții, și ar trebui evitată. Toate vasele și tacâmurile folosite pentru un copil, precum boluri, căni și linguri, ar trebui spălate temeinic.

Mâncatul cu mâna este comun în cadrul multor culturi, iar copii ar putea primi bucăți de alimente solide pentru a le ține și mesteca, numite uneori ”finger-food”. Este important ca atât copilul cât și îngrijitorul acestuia să își spele mâinile foarte bine înainte de a mânca.

Bacteriile se înmulțesc rapid într-un mediu foarte cald, și într-un ritm mai lent în cazul alimentelor refrigerate. Numărul mare de bacterii produse într-un mediu foarte cald crește riscul de îmbolnăviri. Atunci când mâncarea nu poate fi refrigerată, ar trebui consumată în scurt timp după pregătire (nu mai mult de 2 ore), înainte ca bacteriile să se poată înmulți.

Recomandările de bază pentru pregătirea în siguranță a alimentelor:

  • păstrați curățenia
  • separați mâncarea gătită de cea negătită
  • gătiți temeinic
  • păstrați mâncarea la temperaturi scăzute
  • folosiți apă potabilă și materii prime curate

 

5. Începerea la 6 luni cu cantități mici de alimente, crescând cantitatea pe măsură ce copilul crește, în timp ce se continuă cu alăptările frecvente

Cantitatea totală de alimente este în general măsurată în funcție de cantitatea de energie – adică numărul de kilocalorii (kcal) – de care are nevoie un copil. Alți nutrienți sunt la fel de importanță și fie fac parte, fie trebuie adăugați alimentelor de bază.

Figura următoare arată nevoile energetice ale copiilor până la 2 ani și cât din acestea pot fi acoperite de laptele matern.

Figura - Necesar energetic fata de LMSe arată că laptele matern acoperă toate nevoie până la 6 luni, însă după 6 luni apare un decalaj ce trebuie acoperit de alimentele solide.

Energia necesară pe lângă laptele matern este de aproape 200 kcal / zi la copiii între 6 și 8 luni, 300 kcal / zi la copiii între 9 și 11 luni și 550 kcal / zi la copiii între 12 și 23 de luni. Cantitatea de alimente necesare pentru a acoperi acest necesar se mărește în timp, pe măsură ce copilul crește și aportul de lapte matern scade.

Tabel - cantitati estimative

Tabelul de mai sus centralizează cantitatea de alimente necesare la diferite vârste, media kilocaloriilor necesare unui copil alăptat de la alimentele solide la diferite vârste și cantitatea aproximativă de alimente ce ar asigura nevoia de energie pe zi.

Cantitatea crește treptat lună de lună, pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă, iar tabelul arată media pentru fiecare interval. Cantitatea efectivă (greutate sau volum) de mâncare necesară depinde de densitatea energiei din alimentele respective. Asta înseamnă numărul de kilocalorii pe ml sau pe gram.

Laptele matern conține cam 0,7 kcal / ml. Alimentele solide variază mai mult, de obicei conținând între 0,6 și 1 kcal / g. Mâncărurile mai lichide sau diluate pot conține doar 0,3 kcal / g. Pentru ca alimentele solide să includă 1 kcal / g este necesar ca acestea să fie destul de dense și să conțină grăsimi sau uleiuri, care sunt alimentele cele mai bogate energetic.

Alimentele solide ar trebui să aibă o densitate energetică mai mare decât cea a laptelui matern, adică minim 0,8 kcal / g. Cantitățile recomandate presupun că alimentele conțin între 0,8 și 1 kcal / g. Dacă un aliment este mai dens din punct de vedere energetic, atunci este necesară o cantitate mai mică pentru a acoperi decalajul de energie. Dacă un aliment este mai diluat, este necesară o cantitate mai mare pentru a acoperi decalajul de energie.

Când începe diversificarea, un copul tinde să fie alăptat mai rar iar aportul de lapte matern scade, deci mâncarea înlocuiește laptele matern. Dacă alimentele solide sunt mai diluate decât laptele matern, aportul total de energie al copilului poate fi mai mic decât dacă ar fi fost alăptat exclusiv, o cauză importantă a subnutriției.

Apetitul unui copil mic reprezintă de fapt un ghid privind cantitatea de alimente ce ar trebui oferită. Totuși, bolile și subnutriția reduc apetitul, astfel încât un copil bolnav poate mânca mai puțin decât are nevoie. Un copil aflat în recuperare după o boală sau subnutrit poate avea nevoie de asistență suplimentară la hrănire pentru a se asigura aportul adecvat. Dacă apetitul copilului crește după recuperare, atunci ar trebui oferite alimente suplimentare.”


 Sursa: www.who.int (cap. 3)

 

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (I)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (III)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (IV)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (V)

Leave a Reply