Recomandări OMS – diversificarea alimentației (III)

Diversificare III
Autor: Organizația Mondială a Sănătății

 

”PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII

 

Ghidul principiilor privind diversificarea copilului alăptat stabilește standardele pentru dezvoltarea recomandărilor locale corecte. Acesta oferă atât îndrumări privind obiceiuri alimentare dorite cât și cantități, consistențe, frecvențe, densități energetice și conținuturi nutriționale ale alimentelor.

1. Alăptarea exclusivă de la naștere la 6 luni și începerea diversificării la 6 luni (180 de zile), în timp ce se continuă alăptarea
2. Continuarea alăptării frecvente, la cerere, până la 2 ani sau mai mult
3. Hrănirea la cerere, aplicând principiile de îngrijire psihosociale
4. Practicarea unei igiene bune și manevrarea corespunzătoare a alimentelor
5. Începerea la 6 luni cu cantități mici de alimente, crescând cantitatea pe măsură ce copilul crește, în timp ce se continuă cu alăptările frecvente
6. Creșterea treptată a consistenței alimentelor și varietății pe măsură ce copilul crește, adaptându-le la cerințele și abilitățile copilului
7. Creșterea numărului de mese solide oferite copilului pe măsură ce acesta crește
8. Oferirea unei game variate de alimente bogate nutritiv, pentru a asigura că sunt acoperite toate nevoile nutriționale
9. Apelarea la alimente solide îmbogățite sau la suplimente de vitamine și minerale pentru copil, dacă este necesar
10. Creșterea aportului de fluide pe perioada unei boli, inclusiv mai multe alăptări, și încurajarea copilului de a consuma alimente moi, preferate. După boală, se recomandă oferirea alimentelor solide mai des decât de obicei și încurajarea ca acesta să mănânce mai mult.

 

6. Creșterea treptată a consistenței alimentelor și varietății pe măsură ce copilul crește, adaptându-le la cerințele și abilitățile copilului

Cea mai potrivită consistență pentru mâncarea unui copil depinde de vârsta și dezvoltarea neuromusculară. Începând cu 6 luni, un copil poate mânca alimente făcute piure, pasate sau semi-solide. Pe la 8 luni, majoritatea copiilor pot mânca finger-food. Pe la 12 luni, majoritatea copiilor pot mânca aceleași tipuri de alimente dintre cele consumate de restul familiei. Totuși, cei mici au nevoie de alimente bogate nutrițional, iar cele care pot provoca sufocarea, precum alune întregi, ar trebui evitate.

Un aliment solid ar trebui suficient de gros astfel încât să stea pe o lingură și să nu se scurgă. În general, alimentele care sunt mai groase sau mai solide sunt mai dense energetic și nutrițional, față de cele apoase sau moi. Când un copil mănâncă alimente groase, solide, este mai ușor să primească mai multe kcal, iar dieta lui să includă o varietate de ingrediente bogate nutrițional, inclusiv alimente de origine animală.

Există dovezi că ar exista o fereastră critică de introducere a alimentelor-bucăți: dacă această etapă este amânată peste 10 luni, poate crește riscul de apariție a problemelor de alimentație mai târziu. Cu toate că se poate economisi timp prin continuarea hrănirii cu mâncăruri semi-solide, pentru dezvoltarea optimă a copilului este importantă creșterea treptată a solidității alimentelor odată cu vârsta.

 

7. Creșterea numărului de mese solide oferite copilului pe măsură ce acesta crește

Pe măsură ce copilul crește și are nevoie de o cantitate mai mare de mâncare în fiecare zi, acestea trebuie să fie împărțită într-un număr mai mare de mese. Numărul de mese de care are nevoie într-o zi un copil depinde de:

  • câtă energie are nevoie copilul pentru a acoperi decalajul. Cu cât copilul are nevoie de mai multă mâncare în fiecare zi, cu atât sunt necesare mai multe mese pentru a asigura că cel mic primește suficient.
  • cantitatea de mâncare pe care copilul o poate mânca la o masă. Aceasta depinde de capacitatea sau dimensiunea stomacului copilului, care este de obicei cam 30 ml / kg corp. Un copil care cântărește 8 kg va avea o capacitate a stomacului de 240 ml, cam cât o cană mare, și nu ne putem aștepta ca acesta să mănânce mai mult decât atât la o masă.
  • densitatea energiei din alimentele oferite. Densitatea energiei din alimentele solide ar trebui să fie mai mare decât cea a laptelui matern, adică cel puțin 0,8 kcal / g. Dacă densitatea energiei a alimentelor este mai mică, este necesară o cantitate mai mare de mâncare pentru a acoperi decalajul, și ar putea fi împărțite în cadrul mai multor mese.

Un copil de 6-8 luni alăptat are nevoie de 2-3 mese pe zi, iar un copil de 9-23 de luni are nevoie de 3-4 mese pe zi.

În funcție de apetitul copilului, pot fi oferite zilnic 1-2 gustări. Gustările sunt definite ca alimente consumate între mesele principale, de obicei finger-food pe care copilul le mănâncă singur, care sunt comod și ușor de pregătit. Dacă sunt gătite, acestea pot avea o densitate energetică mare.

Trecerea de la 2 la 3 mese și de la cantități mai mici la mese mai bogate se petrece treptat între aceste vârste, în funcție de apetitul copilului și cum se dezvoltă acesta.

Dacă un copil mănâncă prea puține mese, atunci acesta nu va primi suficientă mâncare pentru a-și acoperi nevoile energetice. Dacă un copil mănâncă prea multe mese, acesta ar putea să sugă mai puțin de la sân sau s-ar putea înțărca de tot. În primul an de viață, înlocuirea laptelui matern poate reduce calitatea și cantitatea totală de nutrienți pe care copilul le primește.”


 Sursa: www.who.int (cap. 3)

 

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (I)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (II)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (IV)

PRINCIPII GENERALE ALE DIVERSIFICĂRII (V)

Leave a Reply