Cărţi Parenting Review-uri

Review carte – Nu există copii răi

02/02/2018
copii răi

Despre autoare

Janet Lansbury este autoarea unui blog de parenting foarte cunoscut la nivel mondial. A ajuns aici după ce de-a lungul vieții și-a schimbat radical cariera (de la model și actriță), după ce a devenit mamă. Sfaturile sale au la baza principiile RIE – ”resurse pentru educatorii și persoanele care au în îngrijire copiii mici”, sistem dezvoltat de specialista în creșterea copiilor Magda Gerber.

Prin activitatea sa, autoarea își propune să vină în ajutorul părinților confuzi și frustrați ce simt că greșesc în creșterea și educarea copiilor mici, etichetați adesea ca fiind ”copii răi”. După ce a petrecut mulți ani alături de copii mici, în săli de clasă, a aplicat practic toate câte aflase din teorii. A observat de-a lungul timpului ce funcționează mai bine și ce nu, ce este eficient pentru o perioadă scurtă de timp și ce abordări au rezultate frumoase pe termen mai lung.

În lumea lui Janet nu există copii răi! Există în schimb copii mici cu emoții puternice (de multe ori neînțelese nici de ei) și părinți deranjați de comportamente confuze.

 

Impresii personale

Am cumpărat cartea imediat cum a fost publicată, împreună cu ”surorile” sale dintr-o colecție coordonată de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Sincer, simplul fapt că ea s-a ocupat de acest proiect mi-a dat încredere că sunt cărți bune pentru părinți, mai ales că au apărut sub titulatura ”Educație cu blândețe”. (Că am citit-o mai târziu și am scris despre ea și mai târziu… detalii de logistică.)

Am început cu aceasta deoarece era cea mai mică dintre cele trei și părea ușor de citit. Și am avut dreptate! 🙂 Se citește extrem de rapid, chiar și cu un bebeluș pufos și proaspăt în brațe (cum a trebuit să o fac eu). Scrisul este suficient de mare încât să se poată citi și din mers, la o plimbare. (Cred că am dat-o gata în trei zile, în condițiile în care am revenit asupra unor idei, i-am mai dat și soțului să citească punctual).

A ajutat mult la citirea rapidă și faptul că cele 32 de capitole abordate sunt încadrate în 3-6 pagini și atât. Scurt și la obiect, simplu și concis, ușor de înțeles și de aplicat acolo unde este cazul, adaptând la situațiile pe care le aveam acasă.

Apărut în anul 2014 (tradus la sfârșitul anului trecut la noi) acest material invită cititorii să afle mai multe despre educarea celor mici cu respect, fără pedepse, fără rușine – cu blândețe adică. Ah, și ce greu mai este uneori – mai ales când am pornit pe acest drum din altă direcție, încercând să schimbăm abordările ”din mers”…

Încerc să las în continuare câte o idee principală cu care am rămas după fiecare capitol parcurs din această carte (m-am lungit și nu am mai avut loc pentru citate 😀 ):

  1. Copilul nu este rău, ci testează limitele în drumul său către dezvoltarea independenței. Găsiți aici nouă sugestii practice pentru abordarea comportamentelor etichetate ca fiind “rușinoase”.
  2. Copilul nu este rău, mai ales că de multe ori nici el nu își înțelege emoțiile, având cortexul prefrontal imatur. Găsiți aici opt motive pe care le puteți avea în vedere atunci când cei mici testează limitele.
  3. Copilul nu este rău, nu trebuie să îi vorbim ca și când ar fi dintr-o altă specie. Găsiți aici patru recomandări legate de cum ar fi bine să le vorbim celor mici, normal și fără maimuțăreli, cu respect și cu înțelegere.
  4. Copilul nu este rău, are nevoie de o educație firească și intuitivă din partea părinților, dezvoltată în baza unei relații de încredere și respect. Găsiți aici scrisoarea unei mame și sugestiile oferite de autoare.
  5. Copilul nu este rău, ci are nevoie de limite ferme, puse cu blândețe și respect. Autoarea povestește despre nevoia de limite, din perspectiva copilului mic.
  6. Copilul nu este rău, ci are nevoie de abordări cu respect pentru a accepta să colaboreze. Găsiți aici opt modalități prin care puteți oferi respect celor mici (fie ei și bebeluși).
  7. Copilul nu este rău și nu are nevoie ca atenția să îi fie distrasă atunci când are un comportament nedorit. Găsiți aici cinci motive pentru a renunța la aceasta practică (și alternative).
  8. Copilul nu este rău, este perfect normal să nu ne urmeze mereu indicațiile. Găsiți aici șase dintre cele mai întâlnite motive pentru care cei mici nu ne fac ceea ce le cerem noi.
  9. Copilul nu este rău, are nevoie de autoritatea părinților, hotărâtă și blândă, acceptându-le cu respect eventuala dezaprobare. Găsiți aici cinci situații când ar fi bine să intervenim și să respingem alegerile făcute de cei mici.
  10. Copilul nu este rău, este în regulă să spună “nu” – își dezvoltă autonomia, își revendică independența. Autoarea răspunde unei mame ce i-a scris îngrijorată de refuzurile copilului său.
  11. Copilul nu este rău și nu are nevoie de un cronometru – are viața întreagă în față pentru a învăța sensul timpului. Autoarea argumentează de ce crede că folosirea cronometrelor se poate întoarce împotriva părintelui, împiedicând de fapt atingerea obiectivelor.
  12. Copilul nu este rău și nu ne calcă nervii în mod intenționat. Găsiți aici nouă sugestii pentru a nu ne lăsa tulburați de comportamentele celor mici.
  13. Copilul nu este rău, părintele este cel care trebuie să rămână calm și concentrat în fața emoțiilor intense ale celor mici. Autoarea împărtășește metoda ei care a funcționat, chiar dacă poate părea stupidă.
  14. Copilul nu este rău, se smiorcăie atunci când dorește atenție. Găsiți aici cinci sfaturi pentru a-i ajuta pe cei mici să obțină ceea ce își doresc fără plâns.
  15. Copilul nu este rău, uneori are un comportament exagerat mușcând sau lovind, nefiind capabili să își controleze aceste impulsuri. Autoarea explică frumos cum i-am putea ajuta pe cei mici în astfel de situații.
  16. Copilul nu este rău și nu trebuie să luăm personal refuzul său de a mânca, ocazional sau pentru o perioadă, opunând rezistență pe măsură ce tot insistăm. Autoarea răspunde cu sfaturi utile unei mame ce i-a scris despre acest subiect.
  17. Copilul nu este rău iar sfidarea este o reacție aproape automată, testând limitele comportamentelor obraznice. Autoarea răspunde unui părinte îngrijorat că cel mic răspunde “de sus”, îndrumându-l să se calmeze și să vadă lucrurile bune din acest comportament normal.
  18. Copilul nu este rău, se naște intuitiv și prezent ca noi, adulții. Este datoria noastră să dezvoltăm o relație bazată pe respect, privind dincolo de comportamentele impulsive și iraționale ce însoțesc diverse perioade din dezvoltarea celui mic. Autoarea explică de ce este important să ne păstrăm calmul și să privim în perspectivă.
  19. Copilul nu este rău, are nevoie ca supărările să îi fie acceptate, încurajându-l cu răbdare să își manifeste emoțiile. Autoarea a redat scrisoarea unei mame ce a reușit să nu se mai împotrivească emoțiilor copilului său.
  20. Copilul nu este rău iar accesele sale de furie exprimă un disconfort (foame, oboseală, supraexcitare etc.). Autoarea împărtășește situația unui copil mic ce avea doar nevoie să se elibereze de emoțiile copleșitoare.
  21. Copilul nu este rău, ci îi este extrem de dificil să accepte un bebeluș în familie. Găsiți aici zece aspecte concrete de care să țineți cont în perioada delicată de adaptare la viața de familie în formulă extinsă.
  22. Copilul nu este rău și nu are nevoie de disciplinare prin pedepsire ci prin îndrumare. Găsiți aici cele mai întâlnite greșeli în educația celor mici.
  23. Copilul nu este rău și nu caută să ne provoace, să ne vărsăm pe el resentimentele. Autoarea a împărtășit un schimb de mesaje cu o mamă, sfătuind-o cum să pună limite ferme, când trebuie, fără a ridica vocea la copil.
  24.  Copilul nu este rău și nu are nevoie să îl manipulăm, ci să îl îndrumăm eficient abordând cât mai corect tema consecințelor. Găsiți aici prezentate câteva situații în care consecințele nu funcționează și cinci cazuri când sunt evidențiate eficient și cu respect.
  25. Copilul nu este rău și este în regulă să îi punem limite cu respect, fără să ne temem de reacțiile sale emoționale puternice. Autoarea explică de ce este bine să le oferim reacții directe celor mici, fără să ne temem de slăbiciunile lor.
  26. Copilul nu este rău și are nevoie de un lider puternic, de încredere și blând. Autoarea răspunde scrisorii unei mame ce își dorește să fie mai puternică pentru fiica sa, sfătuind-o cum să devină liderul de care are nevoie cea mică.
  27. Copilul nu este rău, ci are nevoie de limite fără pedepse, pentru că funcționează în timp. Condiția este ca acestea să fie aplicate, fără ca părintele să evite confruntarea directă cu cel mic. Autoarea explică mai clar câțiva termeni-cheie ce par a aduce confuzie în rândul părinților: “conectare”, “nevoi neîmplinite” și “jucăuș”.
  28. Copilul nu este rău chiar dacă uneori este mai încăpățânat. Autoarea a împărtășit experiența unei mame ce i-a scris, povestind cum a reușit să fie autoritară cu fiica ei, dar blândă în același timp.
  29. Copilul nu este rău, ci are nevoie să îi înțelegem nevoile adevărate, fără să îl ‘ajutăm’ să devină ‘răsfățat’. Găsiți aici câteva îndrumări practice pentru identificarea acestor nevoi.
  30. Copilul nu este rău și are nevoie de limite chiar dacă acestea le generează reacții negative. Nu trebuie să ne simțim vinovați pentru aceste reacții. Autoarea explică de ce aceste limite sincere sunt eficiente pentru asigurarea siguranței emoționale și împărtășește din nou experiența unei mame pe care a ajutat-o.
  31. Copilul nu este rău și are nevoie să se simtă în siguranță, acest lucru însemnând că trebuie să le oferim limite. Însă asta nu înseamnă că trebuie să fim părinți pasivi, să evităm orice izbucnire emoțională și dezaprobare din partea celui mic. Autoarea explică de ce această abordare este riscantă pe termen lung.
  32. Copilul nu este rău iar educarea cu blândețe chiar funcționează! Găsiți aici povestea unui copil mic și inteligent, cu părinți care simțeau că nu îi mai pot face față.

 

Punctual, pe ici pe colo, am păreri ușor diferite de autoare, dar sper că v-am făcut poftă să citiți această carte. Aveți de unde alege sfaturi practice pe care să le adaptați situațiilor din casa voastră.

Chiar merită, poate fi citită ușor (chiar și de tații ce se plictisesc ușor de lecturile de parenting) și o recomand cu drag.

 

Doriți să cumpărați cartea? Încercați aici:

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply Madalina Popescu Duport 03/02/2018 at 08:39

    Multumim mult Elena ca ai împărtășit! O carte extraordinara ai eu am citit-o si m-a ajutat foarte mult. Imbratisati

    • Reply SebaBaby 03/02/2018 at 08:40

      Mă bucur mult Madalina! Sper să ajungă la mulți părinți, mai ales că se citește atât de repede și ușor.

  • Reply Unicornul albastru 05/02/2018 at 15:47

    Multumesc mult pentru review- sincer, era pe lista mea de cumparat dar nu eram 100% hotarata. Acum, dupa ce am aflat mai multe, m-ai convins sa trec si la actiune 🙂

    • Reply Elena Munteanu 05/02/2018 at 17:02

      Yep, chiar merita!
      Nu gasesti prea des carti de parenting bune care se pot citi atat de usor ca aceasta. 😉

  • Reply coccolino77 07/02/2018 at 17:17

    Multumim pentru recenzie Elena, ma bucur ca genul acesta de educatie incepe sa devina din ce in ce mai acceptat si inteles.

  • Reply Laura Frunza 08/02/2018 at 10:56

    Eu aş fi curioasă să ştiu care sunt ideile cu care nu ai fost de acord cu autoarea. Cred că ar trebui şi ele incluse în articol, nu doar părţile care ţi-au plăcut 🙂

    • Reply Elena Munteanu 08/02/2018 at 12:26

      Sunt extrem de puține ideile cu care nu rezonez 100%. 🙂 Pe de altă parte eu nici nu mă regăsesc în multe din situațiile prezentate (cu care de altfel de confruntă majoritatea părinților) – Sebi nu a avut tantrumuri, nu a lovit, nu a mușcat, nu țin minte să fi avut perioada lui ”nu”, adaptarea cu bebe proaspăt e minunată…
      Dar să dau un exemplu, în cap. 11 autoarea povestește despre cronometre și explică de ce nu este de acord cu folosirea lor. Eu nu sunt împotriva lor. Le folosesc rar și foarte rar și consider că îi poate ajuta pe cei mici să își dezvolte o idee rezonabilă asupra timpului.
      Oricum, după ce am terminat cartea (și am revenit asupra temelor de câteva ori) nu pot zice că am găsit scris despre o anumită abordare cu care nu sunt de acord nicicum. 🙂

    Leave a Reply