Cărţi Parenting Review-uri

Review carte – Părintele eficient

29/10/2015
Parintele eficient - Thomas Gordon

Despre autor


Thomas Gordon (1918 – 2002)

Psiholog american, nominalizat de trei ori la premiul Nobel pentru pace, este autorul unor metode larg răspândite de „eficientizare” a comportamentului și comunicării părinților, profesorilor și liderilor din afaceri. De-a lungul anilor, a transpus aceste recomandări în multe articole și cărți de succes, traduse și publicate în întreaga lume.

Pentru relaționarea părinți-copii, Thomas Gordon a pus la punct un workshop – ”Trainingul Părinților Eficace”, care se dorește a fi un program ce învață părinții să abordeze o atitudine preventivă, înainte ca eventualele probleme să apară. Sau, atunci când apar, conflictele să fie rezolvate cu câștig de ambele părți, fără a fi vorba despre o ”luptă”.

Gordon este încă unul dintre specialiștii care evidențiază lipsa de eficiență a pedepselor sub orice formă (și cât de multe dezavantaje pot avea, în viitor) însă, în plus, oferă și sugestii cu variante de rezolvare pe termen lung. Față de mulți alți psihologi care doar constată o problemă, el oferă și câteva soluții alternative după care părinții se pot ghida.

 

Impresii personale


Mi-a plăcut mult această carte. Câteva săptămâni după ce am terminat-o, am tot avut-o în minte – am încercat să aplic câteva principii ale ascultării active în interacțiunile cu Sebi sau mi-am imaginat diverse ipostaze cu Sebi-mai-mare și m-am gândit la diverse variante de abordare. Astfel mi-am dat seama că tare aș vrea să țin minte mai multe…

Scrisă în anul 2000 (prima versiune publicată a fost în 1970!) și tradusă în română abia în 2014, se simte ușor diferența acestor ani (nu țin minte să fi găsit observații legate de tehnologie, de exemplu, care pot pune multe probleme în zilele noastre). Însă, cu toate acestea, situațiile abordate sunt tot timpul de actualitate 🙂

Pe parcursul lecturii acestei cărţi am făcut multe pauze, în care m-am analizat pe mine – așteptările mele de la mine, de la Sebi în diverse situații, cum m-au influențat abordările părinților mei etc.

”Un părinte eficient nu se dă în lături să fie o persoană – o persoană adevărată. Copiii apreciază în cel mai înalt grad faptul că părinții lor sunt oameni adevărați.” (pag. 29)

Am răsuflat ușurată că în sfârșit, cineva îmi confirmă că este ok să nu fiu tot timpul veselă și proaspătă ca floricica pentru puiul meu. Este ok să fiu și supărată și obosită și fără chef… să o arăt și să o spun, nu să mă prefac. Pentru că cei mici simt mult mai multe decât am dori noi să le arătăm uneori, deoarece ei sunt foarte receptivi la sentimente.

Conceptul de ”Ascultare Activă” propus Gordon este unul interesant, care cred că ar funcționa în unele cazuri. Însă exemplele de dialog prezentare sunt foarte… puerile. Nu m-aș vedea niciodată vorbind astfel cu copilul meu (sau ca el să îmi răspundă astfel).

De asemenea, autorul  propune o schimbare a modului în care transmitem mesaje copiilor, în cazul unui conflict – de la mesaje la persoana a II-a, prin care cei mici sunt de obicei acuzați, să le transmitem mesaje la persoana I, prin care să exprimăm ce ne deranjează.

”Lăudarea copiilor este adesea motivată de dorința părinților de a-i pune pe copii să facă ce a decis deja părintele că e mai bine pentru ei. Sau părinții laudă copiii în speranța că aceștia nu vor face ce cred ei că nu ar trebui să facă, ci vor respecta comportamentul ”bun” care a fost răsplătit cu laude părintești.” (pag. 154)

Observațiile lui Gordon legate de laude nu reprezintă o noutate în rândul psihologilor. Este cunoscut faptul că recompensele oferite pentru un anumit comportament au succes în general, însă nu îi încurajează pe cei mici să facă un anumit lucru din inițiativa proprie.

Thomas Gordon propune o abordare democratică de stabilire a regulilor, astfel încât toți cei implicați (părinți și copii) să accepte cele convenite, introducând în viața de zi cu zi o serie de principii precum ascultarea activă, implicarea tuturor celor afectați în găsirea unor soluții, deblocarea conflictelor prin metoda avantajului reciproc.

Astfel, se pune accentul pe comunicare și pe respect în cadrul relației părinți-copii, rezolvând conflictele astfel încât nici unii, nici ceilalți, să nu se simtă nedreptățiți.

Cum viața asta a noastră nu se poate desfășura fără reguli, este foarte important cum sunt stabilite acestea în cadrul familiei. Cu partenerul, regulile nu se impun, ci se stabilesc de comun acord (sau cel puțin așa ar trebui, când respectul este la locul lui). Cu copiii de ce ar fi altfel?

”De fapt, copiii nu se revoltă contra adulților, ei se răzvrătesc contra felului în care cei mari încearcă să le răpească libertatea. Răzmerița copiilor este îndreptată contra eforturilor părinților în a-i schimba, de a-i modela după idealul lor.” (pag. 300)

Inevitabil, ca părinți avem o autoritate asupra copiilor. Însă, pentru a dezvolta o relație de viitor sănătoasă, este important să nu se abuzeze de această autoritate. În plus, abuzând inutil de aceasta, nu îi ajutăm pe cei mici să fie mai responsabili.

A nu se înțelege greșit! Copilul nu primește libertate totală! Cedând mereu în fața cerințelor celui mic, inevitabil ”va rezulta” o persoană care va crede că totul i se cuvine, care se va considera ”buricul Pământului” și pentru care propriile nevoi sunt cele mai importante. Pe de altă parte, autoritatea extremă nu va duce decât la izolare și răzvrătiri. Aici am avut cel mai mult de furcă, mai ales când îmi reveneau amintiri din copilăria proprie…

De fapt, cheia este echilibrul, ca în multe alte aspecte în viață. Copiii, ca orice alți oameni cu care interacționăm, trebuie să fie respectați. Mi-aș dori să văd mai des acest lucru… Cu copiii trebuie să comunicăm, să le explicăm și să îi ascultăm. Am rămâne surprinși dacă le-am acorda celor mici mai multă încredere și vom vedea că se descurcă și singuri să își rezolve propriile probleme.

Oare cine va avea mai mult succes în comunicarea cu un adolescent: un părinte care, de-a lungul timpului, și-a încurajat copilul să își găsească soluții la diverse probleme, fără a-i impune autoritar propria variantă? Sau un părinte care tot timpul și-a pedepsit copilul, l-a judecat și i-a minimalizat dorințele și deciziile?

Cu un copil mic lucrurile par a fi mult mai simple – dacă ar veni cineva de 3 metri și ar striga de sus la noi (eventual ne mai dă și una…), și cu noi ar fi simple…  Însă acel copil mic crește…

Mi s-a părut exagerat exemplul dat în care autorul a considerat că a aplicat metoda avantajului reciproc asupra copilului său de 5 luni, care cerea lapte (praf, deoarece aceasta este varianta ”standard”) noaptea, in timpul unei vacanțe. Bebelușul a primit mai mult lapte seara, a fost culcat mai târziu și a dormit mai mult, fără să îi mai deranjeze pe ceilalți. Astfel, ”conflictul de nevoi” a fost rezolvat și toată lumea a fost mulțumită.

La finalul cărții, Thomas Gordon propune o serie de teste și scenarii interesante, oferind și răspunsuri ce pot ghida părinții în relația cu copiii lor. Mi-am petrecut câteva ore interesante gândindu-mă la răspunsurile cele mai potrivite pentru noi.

Momentan nu simt nevoia să particip fizic la acest training. (În România, dacă vă interesează să participați la workshopurile programului Gordon, acestea sunt organizate de echipa de la Parentime). Cartea îmi este suficientă.

Pentru că uit multe și nu aș vrea, mi-am propus ca din când în când să recitesc ultimele capitole, despre soluționarea conflictelor prin metoda ”avantajului reciproc”. Chiar cred că ne-ar fi de ajutor. Ideal ar fi ca măcar o dată să le citească și soțul – working on it 😀

În încheiere, vă invit să meditați câteva minute (sau mai multe) la o recomandare care cred că ar trebui distribuită cât mai multor părinți. Eu vreau să cred că am puterea să fac asta pentru copilul meu…

”Ați creat o viață, acum lăsați copilul să și-o trăiască. Lăsați-l să decidă ce vrea să facă cu viața pe care i-ați dat-o.” (pag. 316)

Doriți să cumpărați cartea? Încercați aici:

 

CREZUL RELAȚIONĂRII UMANE – Thomas Gordon

 

 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Nicoleta Boaru Firita 09/06/2016 at 19:57

    Foarte interesanta cartea si folositoare nu numai in relatiile cu copiii. Recomand

  • Leave a Reply