Cărţi Review-uri

Review carte – Părinți liniștiți, frați fericiți

20/09/2017
Părinți liniștiți, frați fericiți

Despre autoare

Laura Markham este doctor în psihologie, cu experiență îndelungată de clinician, fondator al AHA! Parenting – site de parenting foarte apreciat la nivel mondial, cu zeci de mii de abonați.

De asemenea, este autoarea a două bestseller-uri traduse în mai multe limbi: Părinți liniștiți, copii fericiți – cum să înlocuim țipetele cu conectarea și Părinți liniștiți, frați fericiți – cum să creștem frați prieteni pe viață.

În cadrul conferințelor la nivel internațional pe care le susține, a materialelor scrise și cursurilor predate, Laura Markham pune accentul pe relația dintre părinți și copii, de la naștere până la vârsta adolescenței. Promovează creșterea cu dragoste și blândețe a copiilor, stabilind limite cu empatie, sprijinindu-i pe cei mici să se dezvolte armonios și încrezători.

Nu în ultimul rând, este mama a doi copii (acum adulți) cu care a trecut prin provocările specifice fiecărei vârste, asupra cărora a aplicat tehnicile recomandate.

 

Impresii personale

Am început să citesc această carte imediat ce am lăsat-o din mână pe cealaltă, știind că voi găsi informații interesante și utile, numai bune pentru perioada ce urmează. După ce am frunzărit-o puțin și am parcurs introducerea, am început efectiv să o citesc de la ultimul capitol – cel care mă interesa cel mai mult. 😀

Acest material a fost publicat în 2012 și tradus în română în anul 2015. Chiar dacă au trecut câțiva ani de la apariție, nu am simțit în niciun moment că situațiile abordate și sfaturile incluse nu ar fi de actualitate.

După cum îi spune și titlul, cartea are în vedere relațiile în cadrul familiilor cu mai mulți copii – atât între părinți și copii cât și între frați, unde certurile și diversele conflicte fac parte din ”meniul zilnic”.

”Toți frații se vor certa, indiferent de ce fac părinții lor. Conflictul face parte din relațiile interumane li nu îi puteți împiedica pe copiii voștri să aibă nevoi și dorințe care se bat, uneori, cap în cap.” (pag. 27)

Încurajator, nu? Chiar de la început. 😛

Însă aceasta este realitatea! Laura Markham a inclus foarte multe experiențe ale unor părinți care au apelat la sfaturile ei, multe sfaturi punctuale, dialoguri reale, liste din care oricine poate alege să aplice ceea ce consideră că li s-ar potrivi mai bine.

 

Primul capitol se axează pe părinte, pe liniștirea acestuia înainte de a-și ”disciplina” copiii, pe reechilibrarea interioară înainte de a se manifesta impulsiv. Pe lângă o serie de exerciții de redobândire a calmului, înțelegere și empatizare cu emoțiile copiilor, autoarea povestește și despre disciplină, limite și permisivitate, pedepse și recompense, despre sentimentele de rivalitate ce apar inevitabil între frați.

”Consecințele naturale sunt rezultatul comportamentului copilului, și voi, părinții, nu aveți nimic de-a face cu apariția lor.
Limitele sunt granițele pe care le stabiliți pentru comportamentele permise în familia voastră. În cazul în care copilul depășește granița, îl redirecționați afectuos. Aceasta nu este o pedeapsă; este doar o respectare a limitei.” (pag. 56)

Pentru a deveni părinți (mai) liniștiți ne putem regla propriile emoții, să ne conectăm cu cei mici, să ne simtă aproape, să îi îndrumăm în loc să îi controlăm. Să ne păstrăm calmul poate fi o mare provocare – chiar nu o putem face tot timpul! Însă ne putem antrena să nu cădem pradă nervilor întinși, putem respira profund, ne putem abține de la a țipa.

 

Cel de-al doilea capitol aduce foarte multe exemple concrete și exerciții ce îi pot ajuta pe părinți să intervină într-o manieră eficientă (și de durată) în rezolvarea diverselor conflicte ce apar inevitabil între frați. Cearta este importantă pentru dezvoltarea unor relații sănătoase cu cei din jur! Important este cum sunt încurajați cei mici să își rezolve diversele conflicte și cum sunt îndrumați să își exprime sentimentele.

De asemenea, veți găsi multe informații prețioase despre cele mai întâlnite surse de conflict între frați: jignirea prin cuvinte răutăcioase, împărțirea (sau nu!) a jucăriilor, diversele motive de competiție și rivalitate etc.

”…obiectivul nostru ca părinți nu este să menținem pacea rezolvând noi înșine divergențele dintre copii. Scopul nostru este să folosim numeroasele conflicte care apar zilnic între copiii noștri ca oportunități pentru a-i ajuta pe ei să găsească soluții de succes la problemele pe care le au.” (pag. 124)

Este important să îi încurajăm pe cei mici să pună în cuvinte ceea ce simt, ceea ce își doresc, să se asculte reciproc și să își rezolve propriile probleme, cu îndrumarea noastră la început, singuri pe viitor. Este în regulă să intervenim în conflictele copiilor, însă ideal ar fi să nu luăm partea niciunuia dintre ei (nu hotărâm noi cine are dreptate și cine greșește).

Treaba cu împărțitul jucăriilor cred că este cel mai întâlnit motiv pentru o ceartă. Aici ar fi ideal ca părinții să nu forțeze împărțirea unei jucării, să nu stabilească ei limite de timp, să nu oblige pasarea jucăriei etc. Este în regulă ca cei mici să nu își dorească să împartă la un moment dat. Autoarea propune o abordare cu totul diferită față de practicile din jurul nostru – Sebi a aplicat-o la grădiniță, a aplicat-o și acasă cu vizitatorii-copii și se pare că funcționează. 😉

 

Ultimul capitol ziceam că este de fapt cel cu care am și început parcurgerea acestei cărți – este dedicat pregătirii copilului mai mare pentru venirea pe lume a celui mai mic și ”supraviețuirea” în primul an de bebelușeală. Știm cu toții că acest moment este unul destul de delicat (să nu spun chiar dificil), deosebit de sensibil pentru copilul mai mare, sursă corelată cu multe tantrumuri și sentimente confuze în sufletul copilului, de gelozie (care până atunci avea părinții exclusiv pentru el).

”E foarte posibil ca fratele mai mare să aibă sentimente confuze în legătură cu nașterea bebelușului. Dacă puteți accepta aceste sentimente ca fiind normale, așa va face și el. În acest fel, intensitatea lor se va diminua. Cu timpul, frica se va potoli și ea, dragostea va spori, iar relația dintre frați va înflori.” (pag. 276)

Chiar urmează să scriu în curând despre abordările noastre cu Sebi pentru pregătirea venirii bebelușului – o parte din sfaturi le-am regăsit în listele propuse de autoare.

Începutul vieții cu un al doilea copil aduce, de cele mai multe ori, crize de gelozie din partea copilului mai mare. Acesta nu înțelege de ce nu mai are exclusivitatea părinților, nu își poate controla trăirile, nu își poate exprima sentimentele (cu cât diferența dintre cei doi este mai mică, cu atât este mai dificil). Bebelușul va fi dependent de brațele părinților, de atenția constantă și, de multe ori, activitățile cu copilul cel mare vor trebui abandonate (sau cel puțin întrerupte) pentru a acorda atenția de care are nevoie cel mic. Nu este deloc ușor…

 

Mie mi-a plăcut mult această carte și o recomand cu drag. Din nou nu i-am putut da soțului să citească doar anumite pasaje… I-am zis doar că e foarte bună – o poate citi pe toată dacă dorește și are timp. 🙂

Din nou mi-au zburat amintirile în copilăria proprie și am retrăit diverse episoade din postura de soră mai mare, amintindu-mi reacții și abordări ale părinților mei și… am strâns din dinți, am înțeles mai multe acum și am ales să trec mai departe.

Acum, că se apropie momentul întâlnirii cu noul membru al familiei, simt nevoia să reiau ultimul capitol. 😀 Cu siguranță voi relua și celelalte capitole ceva mai târziu, cam peste un an. Până atunci, visez ca Sebi să fie în continuare la fel de sănătos ca până acum, să meargă toată ziua la grădiniță astfel încât eu să pot respira cu bebelușul acasă. 😀

Sper să nu îmi fi consumat toate rezervele de răbdare cu Sebi, să am în continuare suficientă încât să fac față atât nevoilor bubulinei cât și inevitabilelor conflicte ce vor apărea între cei mici.

 

Doriți să cumpărați cartea? Încercați aici:

 


 Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Anca 21/09/2017 at 10:14

    Eu am citit momentan doar primul capitol si ne-a ajutat foarte mult. Bebe are 3 saptamani si baietelul mai mare 3 ani. Pana acum este destul de linistit si il iubeste pe cel mic. Capitolele urmatoare le voi citi pe parcurs.

    • Reply Elena Munteanu 21/09/2017 at 12:17

      Succes si in continuare! Si eu visez la un Sebi linistit si iubitor, cum a tot fost si pana acum. 🙂
      Cu bebe asa micut, ti-as recomanda tot ultimul capitol. 😀

    Leave a Reply