Somn de mamă în… vacanță

Sebi in pat

Yep… somnul meu este în vacanță…

Dar nu despre asta este vorba. 🙂 Acasă, aș zice că lucrurile se mai așează – cu excepția ultimelor două săptămâni foarte… plângăcioase… (cauza – 4 canini și 4 măsele păcătoase de ieșit, din care abia a spart un mic colțișor de măsea…). Cu toată chiauneala de a doua zi, mă gândesc că prichi chiar are dureri pe care eu i le pot alina cel mai bine. O trece și perioada asta.

Însă acum vroiam să scriu despre somnul meu atunci când mergem în vacanță. 🙂

În ultimul an, atunci când am mers în vacanțe (cele adevărate, de minim o săptămână), am căutat să închiriem fie apartamente cu 2 camere (să îl lăsăm pe prichi să doarmă în voie până ne culcam și noi), fie să fie măcar cu un pat separat (unde să doarmă tati, bineînțeles :P).

Însă atunci când am mers doar în weekend sau în mini-vacanțe de maxim 3 nopți, am căutat să fie măcar un pat dublu cât mai mare. Până de curând ne-am descurcat așa. Însă se pare că nu mai este de ajuns…

Am fost acum câteva weekenduri plecați pentru 2 nopți. Aproape albe pentru mine. Camera avea un pat destul de mare, dar nu suficient pentru 2 adulți și un rostogolicios.

Din ditamai patul, tati ocupă ceva mai mult de un sfert – el adoarme tun, nu îl mai împing nici cu tancul (are niște oase grele…). Fiind obosit după o zi de ski, cum s-a întins, în aceeași poziție s-a și trezit (înțepenit, cu dureri de oase, dar măcar a dormit).

Prichi s-a lungit aproape tot restul patului, bineînțeles. Crăcănat, de-a curmezișul, lipit de perete, cu picioarele la cap și în muuuulte alte poziții (funny de altfel, dacă nu mi-ar fi căzut ochii în gură). Am încercat și eu să mă bag între ei, să dorm ca omul… dar nu a mers. Nu avea loc copilul să se rostogolească.

Și se rostogolește toaaaată noaptea. Dacă nu reușește să își termine rostogolul, se trezește. Se trezește și… ”Maaaamiiii” (scâncit în șoaptă). De la atâta rostogolit i-am desființat pătuțul pe când avea 1 an. Și mami… ia să readormi copilul.

Așa că eu m-am plasat strategic și deloc confortabil, la picioarele băieților, pe o dungă de pat. 🙂

Cumva, tot reușea piticul să ajungă de-a curmezişul patului, cu nasul la pieptul meu. Astfel, au fost două nopți cu multe treziri și prea puțină odihnă… Bine, Sebi se cam semi-trezește, nu se trezește de tot, ca mine. Așa că el e floricică fresh a doua zi. Și eu sunt floricică – dar mai ofilită…

Dar tot aștept cu nerăbdare următoarea vacanță (mai mini sau mai mare), poate cu mai multă odihnă. 🙂

Leave a Reply