Somnul lui Sebi la 2 ani – ”moș Ene” e ceva mai prietenos

Somn copil 2 ani

Somnul lui Sebi până la 1a7l


 

Eheheee… când ziceam că parcă începe să doarmă mai mult, a fost doar așa, de amăgeală… L-a ținut câteva nopți după care au reînceput trezirile dese obișnuite – de 3-5 ori pe noapte. 🙂

Până spre doi ani, majoritatea nopților au fost cu astfel de treziri – că a visat, că l-au durut dinții, că l-au trezit mucii, că a trecut prin pusee de creștere – motive au tot fost unul după altul. Dar fiindcă Sebi s-a lungit iar patul nostru a rămas mic, atunci când venea peste noi îl duceam înapoi în camera lui și rămâneam să îi dau să sugă. De cele mai multe ori adormeam cu el, însă mai și reveneam lângă soț.

E ciudat să mă trezesc dimineața într-un pat sau altul, fără să țin minte cum am ajuns acolo. 🙂 Însă important este că dimineața eram amândoi odihniți (bineînțeles că el mai mult decât mine).

În ceea ce privește somnul de peste zi, prichi a rămas cu unul singur, la prânz. De cele mai multe ori se odihnește la grădiniță, unde adoarme în maxim 5 minute (!!!), fără niciun fel de ajutor (bineînțeles, fără să ceară sân). Minim 2 ore (are și zile când doarme 3 ore). SF! 🙂

În weekend și în vacanțe, pe la prânz, când i se face somn, mă ia de mână, mă duce în patul lui și îmi arată unde să mă așez (chiar îmi pune el perna să stau confortabil). Îi dau să sugă și în 15 minute adoarme. După maxim 1,5 ore se trezește, se dă jos din pat și vine cu figura adormită și veselă peste noi, să îl conducem la baie.

Revenind la somnul de noapte… Cu câteva zile înainte să împlinească 2 ani, ceva s-a întâmplat. Brusc. Nu a mai vrut să doarmă la ora obișnuită (20:30 – 21:00). Avea lucruri mai importante de făcut – să citească, să facă un puzzle, să călărească bicicleta, să fugărească o minge (cu pauze de supt, bineînțeles). Când îl credeam adormit, deodată deschidea ochii, rânjea dințișorii și se apuca de ”treburi”. 🙂 Și o țineam așa până după ora 22 (l-am lăsat în legea lui și a ajuns într-o noapte la 23:30)…

Eu am continuat să mă țin de ritualul de somn – cel târziu la 9 stingeam lumina (nu avem alte surse de lumină în cameră). Ei bine, se pare că prichi poate citi o carte și pe întuneric 🙂 Coboară din pat, își ia cartea, se așează la măsuță, dă paginile tacticos și bolborosește în legea lui.

Am zis că poate e o perioadă, poate își revine, poate e vreun puseu… Dar după mai bine de o săptămână nu se schimbase nimic. Am ajuns ca odată cu închiderea luminii să încui și ușa dormitorului, astfel încât să nu mai evadeze 🙂 În plus, mă enervam și eu (în sinea mea) că nu mai reușeam să fac nimic prin casă. Ieșeam de la el târziu și nu mai aveam chef nici duș să fac…

Partea bună este că peste noapte se mai trezea doar de 2-3 ori. (Cred și eu… se culca mai târziu, era mai obosit…)

Așa că nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să accept că nu va mai reveni curând și de la sine la ritmul anterior. Astfel, am încercat să mă gândesc cum l-aș putea ajuta să își tempereze energia aceasta nocturnă și cum ar putea intra totuși la somn ceva mai devreme (când este, de fapt, suficient de obosit). Îl vedeam că era vesel și energic, însă obosit și iritabil în același timp.

După ce au trecut sărbătorile de iarnă și am revenit la rutina zilnică, am încercat să modific ritualul de adormire. Îmi propusesem să încerc să îl introduc în starea de liniște și somnolență.

Pentru asta m-am înarmat cu o păturică, cu un teanc de cărți și cu o țestoasă cu stele. 🙂

Așadar, pe la ora 21:00 (21:30 când vine tati mai târziu de la birou) intrăm în camera lui și dau intensitatea luminii la minim. Pornesc țestoasa care împrăștie stele pe tavan – Sebi deja știe de ea și când simte că îi este puțin somn, cere ”teie”. 🙂 Prichi – țop în pat și îl învelesc cu păturica, neapărat cu mâinile sub ea. Atât de mult îi place să stea cu păturica până în gât… întinde tacticos mânuțele pe burtică și așteaptă.

Mă întind lângă el și… mă pun pe citit. 3-5-7 cărți… câte dorește. Dacă nu ar avea mâinile sub păturică s-ar apuca să îmi arate diverse detalii prin cărți. Așa, stă cu ele liniștite acolo, fiind minim stimulat de ceea ce facem.

La un moment dat, zice el ”data, nani, țiți”. 🙂 Atunci închid lumina de tot (rămân doar stelele pe tavan, pentru încă vreo 30 de minute). Mă bag și eu sub păturică și… suge liniștit până se înmoaie și adoarme (ah, ce senzație când îl simt că se topește lipit de mine!). Dacă nu e sub pătură, elicopter îi sunt mâinile și picioarele. Știați că un copilaș ca el se poate scărpina în ureche cu degetul de la picior? În timp ce suge, bineînțeles.

În 15-20 de minute îl pup dulceeeeee, ies de la el și îmi văd de activitățile casnice. Înainte de a ieși, trag pătura de pe el – se rostogolește foarte mult în somn și îl găsesc sărmăluță enervată. 🙂

Prima trezire e undeva după miezul nopții iar a doua spre dimineață, chiar înainte să sune deșteptătorul. Rareori se întâmplă să se trezească mai des și, atunci are motive – măsele, muci etc. Dar în câteva zile își revine.

De câteva zile mi-am luat și material de citit, să văd dacă l-aș putea ajuta mai mult de prichi să adoarmă (poate) mai repede și să se odihnească bine. Bine, sinceră să fiu, mă gândesc și la mine. 😛 El oricum e floricică fresh dimineața. 🙂 E mai mârâit până face ochi, dar după ce merge la baie este tot o chicoteală.

În viitorul relativ apropiat mă mai aștept la nopți mai agitate (mai trebuie să îi spargă 4 canini și 4 măsele 😀 ). Iarna e în toi, așa că cel mai probabil vom mai avea și nopți cu muci… Însă pe termen mediu, aș zice că nopțile par a fi ceva mai odihnitoare (pentru mine :P) față de acum câteva luni. 🙂

Leave a Reply