Tată implicat, tată jucăuș

Modern Dad’s Challenges

Stau în dormitor, încerc să citesc ceva dintr-o carte și le aud hohotele de râs din camera alăturată. Nu mă pot concentra. Prefer să le savurez chițăielile și țipetele fericite: ”Nu mă păcăi, tati!”, ”Mai viau să mă gâdii asa!” sau ”E indui meu acum, tati!”.

Și mă simt norocoasă! Nu de puține ori am impresia că trăim într-o bulă și știu că de cele mai multe ori tații nu se implică așa cum ar trebui în creșterea copiilor. Știu că asta este realitatea. De aceea mă simt norocoasă.

Chiar dacă la început nu a fost deloc ușor iar relația dintre Sebi și tatăl său s-a conturat mai bine destul de târziu, evoluția a fost una minunată. Când era mic micuț, prichi a stat mai mereu lipit de mine. Rareori accepta să stea cu altcineva – incluzându-l aici și pe tati. L-am acceptat amândoi așa cum este, nu l-am forțat cu nimic și l-am lăsat în ritmul său.

Știu că soțul era uneori gelos pe mine, că ar fi vrut să interacționeze mai mult cu Sebi. Însă, în același timp, îmi spunea că eu îl înțeleg mai bine (nonverbal) și că el îl așteaptă să mai crească puțin, să se poată înțelege unul pe altul.

Pe de o parte mi-ar fi plăcut să relaționeze mai mult unul cu celălalt (și să respir și eu mai mult :P), însă, pe de altă parte, în tot acest timp, soțul a observat cum interacționez eu cu Sebi, cum ne jucăm împreună, ce îi place mai mult sau mai puțin etc. A fost deschis și a observat preferințele micuțului, a învățat cum (și mai ales de ce) să îi respecte preferințele, de ce să nu îi impună anumite activități etc..

Modern Dad’s Challenges Modern Dad’s Challenges

Ușor-ușor, pe măsură ce Sebi a mai crescut, au prins maaaare drag de activitățile desfășurate împreună. Cred că primul joc împreună a fost ”avionul”. 🙂 Sebi era cu gura până la urechi când era purtat la înălțimi (la care eu nici nu ajung) de tatăl său.

Când a început să meargă, au trecut la jocurile cu mingea – la început de-a dura cu mâna, urmând șuturile cu piciorul. Sebi s-a prins repede cum stă treaba și se pare că are niște reflexe uimitoare (pentru noi) – modești fiind, are și de unde le moșteni. 😛 Acum fac niște scheme complicate și niște șuturi puternice amândoi… în curând o să-i pun să joace doar afară, pentru siguranța treburilor de prin casă.

Când tati nu era acasă să se joace cu mingea eu am cam refuzat să o fac in locul lui. M-am gândit la asta și am ales să le las doar lor activitatea asta. (Bine, totul a pornit de la faptul că atunci când a vrut să se joace cu mine nu mă simțeam prea bine și nu aveam chef să fugăresc o minge pentru minim 30 de minute… că na, îi plăcea prea mult copilului.) Oricum, a fost foarte benefic pentru relația dintre ei să aibă o activitate doar a lor!

Văzând că abordarea a fost cu succes, am mai aplicat când s-a ivit ocazia. Când Sebi se cocoață ca maimuțelul pe picior și se cere ridicat în aer de câte 10 ori (în română, în engleză și în franceză) prefer să îi las activitatea doar lui tati, că eu am făcut febră musculară doar numărând. Mai încearcă micuțul și la mine, dar îi spun că tati este mult mai puternic decât mine și îl poate ridica până suuuuus.

Tati cel priceput să repare diverse este cel care acceptă să primească ajutor de la Sebi când lucrează cu trusa de scule – fiecare cu trusa lui sau doar cu una (nu a lui prichi, bineînțeles :P). Tati este cel care stă întins câte jumătate de oră pe covorul cu traseu, făcând întrecere cu mașinuțe și povestind reguli de circulație. Tati este cel care mai are nevoie de ajutor în grădină, la săpat sau la udat – de fiecare dată Sebi este prezent, cu veselie.

Modern Dad’s Challenges Modern Dad’s Challenges

Mai povesteam eu că Sebi e genul (rar) de copil care nu prea face tantrumuri. E adevărat că am încercat să îi fim aproape, să îl înțelegem și să îi acordăm atenția pe care ne-a cerut-o, însă se pare că e ceva mai mult de atât.

Noi râdem mult în casă, de obicei. Iar Sebi e suma noastră… Sebi râde foaaarte mult. Tot gândindu-mă la asta, cred că a ajuns să fie astfel pornind de la jocurile cu tati.

Eu îi tot propuneam jocuri de un anumit fel, îi pregăteam materiale și îl ajutam să își dezvolte diverse abilități (dexteritate, răbdare, asocieri etc.). Însă fără să intervin eu, tatăl său venea seara acasă cu alte jocuri pe care micuțul abia le aștepta – alergat cu tăvăleală, gâdilat până la gâfâială, aruncat până în tavan etc.

Toate acestea îi provocau prichindelului hohote puternice de râs, prin care își elibera tensiunile acumulate. Așadar, nu mai era nevoie de tantrumuri. 😀 Drăguț, nu?

Timpul petrecut doar cu tati, mai ales jucându-se și râzând, nu poate fi decât benefic pentru relația lor frumoasă, mai puternică pe zi ce trece. Îmi doresc ca atunci când va mai crește și va avea în minte frânturi din copilăria timpurie să îi apară și imaginea lui tati care l-a învățat să meargă cu bicicleta, tati care îi citește poveștile seara, tati care l-a învățat regulile de circulație pe covor, tati care îl făcea să râdă până rămânea fără aer doar pentru a cere mai mult gâdilat…

Modern Dad’s Challenges

Vă invit la un eveniment frumos, dedicat în special taților – Modern Dad’s Challenges! 😉

Dragi mame, trimiteți-vă partenerii într-o seară după serviciu (așa, să nu motiveze că nu au timp) la cea de-a doua ediție – Psihologia jocului tată-copil, miercuri 7 iunie, ora 18:30, la Centrul Seeds for Happiness.

Vor avea ocazia să afle informații utile și interesante despre psihologia jocului și beneficiile pentru copii, cum influențează jocurile inteligența emoțională a copilului, siguranța copilului în timpul jocului, tipuri de activități pentru cei mici în aer liber și jocuri potrivite pentru tații și copiii lor etc., după cum anunță organizatorii.

Inițiatoarea acestui proiect este Sofia Frunză, iar pentru înscriere completați formularul de aici. Evenimentul este gratuit iar numărul de locuri este limitat.

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

Leave a Reply