Tată implicat, tată răbdător (drumurilor cu mașina)

Tată implicat, tată răbdător (drumurilor cu mașina)

Sebi are acum 3a6l. Drumurile lungi cu mașina sunt destul de ok (uneori chiar fun, daca nu sunt foaaaarte lungi). Însă nu a fost tot timpul așa…

Pentru mine, firea cea mai calmă dintre cei doi părinți, când cel mic își pierdea răbdarea în mașină, nu era mare tragedie. Oricum pregăteam pe cât posibil drumul astfel încât să amân disconfortul prichindelului.

Însă pentru șoferul de cursă lungă (eu nu prea conduc în vacanțe), care trebuie să fie concentrat la drum, care poate obosește de la atâta condus… răbdarea nu e chiar la locul ei când începe din spate chițăiala plângăcioasă… Așadar, drumurile lungi pot (și de cele mai multe ori chiar sunt) o provocare pentru întreaga familie.

Nouă ne place mult să ne plimbăm, mai ales cu mașina. În fiecare an am bătut muuuulți km, am vizitat locuri frumoase, atât din țară cât și din străinătate. Chiar și după ce a apărut prichindelul ne-am plimbat destul de mult, însă organizarea unei excursii a devenit mult mai elaborată. 😛

 

În primul an de viață, călătoriile cu Sebi au fost… hmmmm… dificile. Adică erau ok, atâta timp cât nu depășeau 2-3 ore (cu indulgență). Micuțul dormea bine, în mașină parcă era un aer cu praf de somn care îl liniștea imediat. (Ajunsesem să strănutăm ținându-ne de nas, să nu cumva să facem vreun zgomot care să îl trezească.)

Pentru că, atunci când se trezea… se foia ușurel, deschidea gura să urle, după care deschidea și ochii. Și atunci… popas (cam așa, de minim 30 de minute, să îi schimb scutecul, să îi dau să sugă, să vină iarăși moș Ene). Dacă nu trăgeam pe dreapta, nici el nu se oprea – scandal și țipat și zvârcolit…

Acum, dacă mai aveam 10-15 minute până la destinație, nu mai făceam popas. Dar era groaznic! Degeaba încercam eu să îi vorbesc, să îl mângâi, să îi dau jucărele și alte chestii sperând că îi distrag atenția (că stăteam lângă el, bineînțeles… chiar dacă urăsc să stau în spate!).

De parcă nu era suficient, începuse să verse… Poftim! Motiv suplimentar de disconfort! Sunt sigură că nici micuțului nu i-a fost ușor… Iar când simțeam că urmează trezirea bondocului, șoferul strângea din dinți și căuta un loc de parcare (sau mergea mai repede, să ajungem mai repede la destinație, dacă nu mai aveam mult)…

Tată implicat, tată răbdător (drumurilor cu mașina)

Pe scurt, cum am supraviețuit:

  • nu am planificat drumuri lungi
  • nu am făcut zgomote în mașină cât dormea
  • am strâns din dinți după ce se trezea și nu mai aveam mult până la destinație
  • am făcut popasuri când mai aveam drum mai lung de 15-20 de minute
  • am așteptat să treacă timpul, să mai crească prichindelul, să sperăm că va fi mai bine

 

Până pe la 2 ani, drumurile cu mașina au fost ceva mai… puțin dificile. Problemele cu vărsatul s-au rezolvat după de Sebi a trecut de la scoică într-un scaun auto, montat cu fața la sensul de mers. (ATENȚIE! Studiile și testele recomandă că poziția cu spatele la sensul de mers oferă cea mai multă siguranță pentru copil! Dacă cel mic acceptă și dorește să stea astfel, încurajați-l să o facă pentru o perioadă cât mai lungă!)

De dormit dormea în continuare destul de mult. Problema este că după ce se trezea nu avea prea multă răbdare… Se uita puțin pe geam, se mai juca puțin cu o jucărie și… gata răbdarea. Începea să se zbată, încerca să își scoată mânuțele din centuri (e subțirel și, chiar dacă centurile sunt strânse bine, tot reușea el să le strecoare cumva), încerca să deschidă ușa/geamul etc.

Soluția – popas sau mers repejor dacă destinația era relativ aproape. Șoferul – stresat. Micuțul nu înțelegea multe explicații, era prea mic să putem juca ceva împreună… Nu a fost prea ușor. (Dar măcar nu mai vărsa.)

Pe scurt, cum am supraviețuit:

  • cam tot ce făceam înainte +
  • am pregătit gustărele sigure de mâncat în mașină și variate, pentru a-l mai ține ocupat (bine, când voia doar să sugă trebuia să facem popas)
  • am așteptat să treacă timpul, să mai crească prichindelul, să facem activități împreună și să ne înțelegem cu el

 

Spre 3 ani lucrurile au fost mult mai frumoase! Micuțul s-a învățat cu drumurile în mașină – făceam zilnic drumuri de/la grădiniță, deloc scurte prin traficul din capitală… Pentru că eram eu la volan, Sebi s-a resemnat a înțeles că nu pot sta cu el în spate, nu mă pot întoarce atunci când dorește el, nu îi pot da mâna când vrea etc.

Pe de altă parte, am descoperit că e de mare ajutor să am în mașină mereu gustărele și muzică frumoasă (Radio România Muzical ne-a însoțit în muuuulte călătorii). Micuțul s-a obișnuit cu aceste drumuri pentru că… nu avea încotro.

Pe noi ne-a lovit vitejia și atât de încrezători am fost încât ne-am aventurat ca toate drumurile din vacanța de vară de anul trecut să le facem cu mașina. 😀 Au fost peste 3.500 de km și… am supraviețuit! Am povestit aici despre experiența traseelor de anul trecut.

Tată implicat, tată răbdător (drumurilor cu mașina)

Pe scurt, cum am supraviețuit:

  • cam tot ce făceam înainte, dar ceva mai relaxați +
  • materiale și activități care să îl țină ocupat pentru 10-15 minute
  • in momente de disperare am apelat la pufuleți și tabletă (bine că nu au fost multe astfel de disperări)

 

Acum, după 3 ani, drumurile cu mașina sunt foaaaarte ok. (Pe de altă parte, este adevărat că anul acesta nu am putut călători prea mult, însă din cauza mea, că am tot bolit… sau nu prea mai suport drumurile în mașină…) Suntem relaxați ca atunci când am fi singuri în mașină, cu un bonus de veselie în spate.

Din activitățile cu care Sebi ne întreține veselia acum:

  • ne povestește ce vede din spate sau ne tot întreabă ”Ce-i aia?”
  • repetă tot ce zice vocea din GPS și învață (știe ce-i sens giratoriu, știe care-i stânga/dreapta, știe ce înseamnă trafic intens, știe că urmează poliție etc.)
  • acum este într-o perioadă în care ne întreabă toate semnele de circulație (așa că avem multe de explicat)
  • de câteva săptămâni a început să cânte (Sebi care nu scotea un amărât de tra-la-la :D), așa că ne încântă pe diverse tonalități stâlcite (și foaaaarte repetate)
  • ne întreabă (deloc rar): ”Am ajiuns ia destinasie? Mai avem mult până ajiungem? Unde suntem?” etc. (not that fun, dar repetiția e mama învățăturii, nu?)
  • inventează joculețe, mici povești, numără etc. – fie singur, fie ne implică și pe noi (așa, să nu cumva să ne plictisim)

Iar momentele cele mai liniștite sunt atunci când doarme sau când stă pur și simplu, uitându-se pe geam. 😀 (I know, we’re lucky!)

Acum nu ne mai facem atâtea planuri de plecat la drum când îi urmează vreun somn (pentru că oricum nu mai doarme atât de mult…). Gustările trebuie să fie mereu la îndemână, neapărat să avem CD-urile cu tango (că altceva nu vrea să asculte) și voia bună să fie cu noi.

Cu popasurile de mers la wc e încă fun – nu îi vine să facă atunci când oprim. Dar după ce o luăm din loc îl apucă. 😀 Și copilul e civilizat – nu vrea să facă dacă nu e la baie. Așa că, în scurt timp, căutăm iarăși loc de popas. Noroc să se poate ține micuțul și nu am avut situații ”mirositoare” în mașină. 😛

Eeeiiiii, și șoferul este mai relaxat! 🙂 Chiar nu se mai pune problema de supraviețuire. Ne simțim bine și ne vedem de drumuri acolo unde ne dorim (dar, mai ales, acolo unde mai putem).

Vom vedea la anul cât vom putea călători de fapt. În curând, vom relua aventura cu un bebe în mașină… sper să fie mai ușor decât a fost cu Sebi… (Pot spera, nu-i așa?)

Modern Dad’s Challenges

La final, vă invit la un eveniment frumos, dedicat în special taților – Modern Dad’s Challenges! 😉

Dragi mame, trimiteți-vă partenerii într-o seară după serviciu (așa, să nu motiveze că nu au timp) la cea de-a treia ediție – Siguranța copilului în mașină și călătoriile, miercuri 5 iulie, ora 18:30, la Cafeneaua Happy Cinema (în incinta Liberty Center).

Vor avea ocazia să afle informații utile și interesante despre siguranța auto pentru cei mici (standarde de siguranță, cum se alege și cum montează corect un scaun auto ș.a.) și despre tehnici de supraviețuire drumurilor cu mașina etc., după cum anunță organizatorii. Mai mult, se anunță și exerciții practice pentru tații prezenți.

Inițiatoarea acestui proiect este Sofia Frunză, iar pentru înscriere completați formularul de aici. Evenimentul este gratuit iar numărul de locuri este limitat.

 


Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

Leave a Reply