Parenting

Ziua în care mi-am furat copilul

29/09/2017
Surpriza copii

Când a fost ultima dată când ai avut o zi plină pentru care ai făcut planul ”din mers”?

 

Ieri foarte dimineață am plecat împreună cu băieții mei de acasă – m-au lăsat la policlinică (aveam de făcut niște analize), ei urmând să meargă mai departe, la grădiniță. Sebi a fost foarte încântat că am mers împreună cu ei, m-a ținut de mână aproape tot drumul iar când a trebuit să plec…

– Mami, nu viau a gădinisă…

– Puiule, eu trebuie să merg la medic. Mergi cu tati la grădiniță, ca în fiecare zi.

– Nu viau… Viau să stau doai în biasele tale…

– O să stai în brațele mele cât vrei tu, gălușcă. Diseară, când ne vom revedea acasă.

– Eu viau acum doar în biasele tale…

În ultima perioadă aud asta din ce în ce mai des. Micuțul simte că urmează schimbări mari în viețile noastre și este din ce în ce mai lipicios de mine, vrea să stea doar în brațele mele, vrea să doarmă doar cu mine, vrea să îl ajut cu orice. E lipicios la propriu – nu se poate să stăm în pat, împreună, fără să țină o mână pe mine.

Nu îi este chiar ușor… Și îl înțeleg. Uneori îi este și mai greu. Cum i-a fost ieri dimineață. Nici despărțirea de tati la grădiniță nu a fost cu veselia zilnică ce îl caracterizează.

După ce am terminat cu analizele, am trecut puțin pe la birou să îmi salut colegii (dacă tot eram prin zonă) și am discutat cu educatoarea – mă tot gândeam la mutrița supărată pe care am lăsat-o în mașină de dimineață… Se liniștise rapid (așa cum o face de fiecare dată), mâncase, se apucase de activități. Însă era trist. Tot spunea că îi este dor de mine…

Atunci mi-a venit o idee. Ce-ar fi fost dacă… l-aș fi furat de la grădiniță? Eram tot prin zonă, aș fi ajuns repejor la el. Sigur l-aș fi surprins și sigur s-ar fi bucurat. M-am sfătuit cu educatoarea și mi-a confirmat că este o idee bună. Așa că… am pornit spre micuțul care nu știa ce îl așteaptă. 🙂

Mbon, nici eu nu știam ce mă așteaptă! Planul de dimineață era ca după ce termin cu analizele să iau un taxi până acasă. Așadar eram fără mașină (pentru că oricum nu mai sunt în stare să conduc)…

 

Planul actualizat 1 – îl iau pe Sebi de la grădiniță și mergem împreună acasă, citim cărți, dormim, jucăm niște jocuri, ne îmbrățișăm mult etc. Va trece repejor ziua iar micuțul se va bucura să stăm împreună.

Când am ajuns să îl iau pe prichindel, nici bine nu s-a deschis poarta că… ”Bună, mamiiii! Ai veniiittttt!! Am fost supăiat dimineasă și da, am fost supăiat pentu că îmi eia doi de tine! Uite, am făcut o feisitaie pentu tine si pentu bebe, de doi de tine! Nu mai sunt supăiat acum! Acum sunt feisit! Da! Sunt foaie feisit!” Toate astea în timp ce țopăia și alerga continuu în jurul meu, mă îmbrățișa și îmi pupa burta, fără să respire și fără să apuc să zic și eu ceva. 🙂

Ah, câtă fericire era în ochii lui! Și în îmbrățișările lui! Micuțul nu a stat nici două ore la grădiniță și de supărare, de dor, ne și făcuse o felicitare specială – pentru mine și pentru bebe…

– Acum, mergem acasă prichindel?

– Hmmm… Am o idee mai bună si mai bună! Ce ai zice dacă meigem pusin în paic, la locul de zioacă?

– Bine gălușcă! Este un parc destul de aproape – putem merge să ne plimbăm și să te joci acolo. Îmi place ideea ta!

 

Planul actualizat 2 – mergem în parc la locul de joacă, după care mergem acasă.

Parcul era foaaaarte aproape pe hartă și în mintea mea. Practic am mers pe jos mai bine de jumătate de oră pentru că… abia mă mișcam de pe un picior pe altul. În tot timpul ăsta Sebi țopăia pe lângă mine fericit, îmi povestea diverse și se tot mândrea că este mai rapid decât mine. Chiar era! 🙂

Ajunși într-un final la locul de joacă, am căutat cea mai apropiată bancă pe care să eșuez și l-am lăsat pe micuț să zburde pe unde a dorit. A înțeles, dragul de el, că nu îl pot da în leagăn, că nu mai sunt în stare să stau în picioare…

Încântat la maxim, a vrut să îl sunăm pe tati să îi spună că a plecat de la grădiniță. Și pe bunici. A povestit tuturor cum este el cu mami și că a fost supărat dar că i-a trecut și că este fericit.

surpriză copii

Cât călărea toboganele colorate (era în permanență cu ochii pe mine și îmi făcea cu mâna și mă striga, asigurându-se că sunt cu ochii la el) mi-am amintit că nu prea mâncasem dimineață. Ce-ar fi fost dacă mergeam împreună la un restaurant? Știam unul prin zonă care avea și un mic loc de joacă… Sebi, bineînțeles că nu a refuzat.

 

Planul actualizat 3 – mergem la restaurant, după care chiar mergem acasă. Așa aș dormi puțin…

Restaurantul era aproape, așa cum a fost și parcul – pe hartă și în mintea mea. Pe jos… tot vreo 30 de minute m-am cărat cu greu, gândindu-mă la pernele pufoase de pe scaune.

Cu Sebi la restaurant este… ușor. Am ieșit de multe ori cu el, singură, încă de când era micuț. Îi place să frunzărească meniul, să își aleagă din poze ce vrea să mănânce (bine, încă nu suntem la etapa să și comande ce vede în poze 😛 ), știe ce vrea să bea, își comandă singur, cere nota singur, plătește singur.

surpriză copii

Am ales câteva variante din meniu, l-am lăsat pe el să aleagă dintre ele și mai departe l-am lăsat să comande singur ce dorește să bea (pentru că mereu alege între apă și limonadă). Am mai stat de vorbă și l-am urmărit la micul loc de joacă, de unde tot revenea la masă – voia mai mult compania mea.

– Pui mic, după ce mâncăm, mergem acasă?

– Hmmm… Am o idee mai bună si mai bună! Ce ai zice dacă meigem să ne pimbăm cu tamvaiul sau cu metoiul?

– Tramvaiul e cam departe, micuțule. Iar metroul nu prea circulă până acasă la noi.

– Păi nu meigem acasă. Doai asa, e pimbăm.

De ce nu? Sebi este maaaaare fan trenuri! Sigur l-ar încânta o călătorie! Metroul este aproape, aveam să stau pe un scaun… Acum, dacă tot o să fac asta, ce ar fi dacă am merge cu metroul cu un scop, nu doar așa, să ne plimbăm? (Îmi era clar că prea devreme nu aveam să ajungem acasă, de la somn deja mi-am luat gândul.) Ce-ar fi dacă am merge și la un film? Gura de metrou iese direct în mall, nu ar trebui să merg prea mult (again, doar în mintea mea nu era mult…).

Am căutat rapid online – chiar rula o animație 2D ce părea drăguță! Iar prichi, bineînțeles că nu a refuzat, având în vedere ultima experiență la cinematograf (care a fost, de fapt, prima adevărată). 🙂

 

Planul actualizat 4 – plimbare cu metroul ȘI film la cinematograf

Știți care e avantajul de a merge la cinema, în timpul zilei, într-o zi lucrătoare? Aveți toate șansele să aveți parte de exclusivitate în sală! Yep! Am avut o sală întreagă doar pentru noi doi! 🙂

Am ajuns la mall cu o oră înainte de a începe filmul – am zis că am timp și să intrăm rapid în două magazine la care trebuie musai să ajuns (știu exact ce am de luat, țac-pac). Am trecut pe lângă ele, m-am uitat luuuung și mi-am dat seama că nu sunt în stare să fac mai mulți pași decât sunt absolut necesari pentru a ajunge să stau jos… Așadar, am zis ”pas” cumpărăturilor.

surpriză copii

Sebi a fost suuuuuper entuziasmat – a cumpărat biletele, și-a comandat popcorn și a insistat că nu mai vrea la niciun loc de joacă înainte de film. A vrut să mergem în sală și să așteptăm acolo (mai bine de 15 minute!). A urmărit cu maxim interes animația până la genericul de final, fără să vrea să zburde pe scaune sau pe scări, fără să vrea să povestim prea multe. Era prea absorbit de animăluțele care aveau probleme, după cum i-a povestit mai târziu lui tati. 🙂

 

Acum, chiar era cazul să mergem acasă! De la o zi fără planuri (sau, mă rog, cu gândul să ajung repejor acasă) am ajuns la o zi pliiiină, cu multe planuri adăugate ”din mers”. Deja se terminase programul de muncă și nici nu mai era nevoie să luăm un taxi până acasă – am mers în aceeași formulă în care am plecat de dimineață, după încă o plimbare cu metroul, bineînțeles.

Am povestit și am cântat aproape tot drumul, încercând să îl ținem treaz pe micuț. 🙂 El era frânt. Eu eram epuizată (speram să nu mă coste prea mult mișcarea excesivă de peste zi…). La 8 sforăia și salteaua sub noi doi, îmbrățișați…

 

A fost o zi absolut minunată și obositoare, în care mi-au dat lacrimile de mai multe ori când, fără să întreb, am primit din senin tot felul de declarații:

– Mami, îmi piațe mult că m-ai luat azi de la gădinisă!

– Te adoi si te iubesc, până la adânsi bătânesi!

– Mami, îmi piase muit ziua de azi!

– Mami, sunt feisit!

Bonus, muuuuulte îmbrățișări, muuuuuuulți pupici, multă distracție și voie bună. Și multă fericire!

 

Abia astăzi mi-am dat seama că, fără să fi planificat ceva, am mai bifat un punct din lista propusă pentru concediul de maternitate. 🙂

Așadar, vă recomand și vouă ca, din când în când, să vă furați copiii. Să petreceți timpul doar cu ei făcându-le o surpriză. Făcându-vă și vouă o surpriză. O să vă încărcați amândoi bateriile de iubire și fericire!

 

Credit foto (cover) – Magda Constantin

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Mihaela Dumitru 29/09/2017 at 13:32

    ce zi frumoasa! mi-ai facut pofta sa imi “fur” copilul de la gradinita 🙂

    • Reply SebaBaby 29/09/2017 at 13:33

      Fura-l! Nu se va astepta si o sa ii placa! Si tie o sa iti placa!

  • Reply From Meg With Love 29/09/2017 at 22:44

    Vai, cat de frumosi sunteti! Cu voie buna!

  • Reply vavaly 29/09/2017 at 22:54

    ce bine mi ai amintit de perioada in care era si copilul meu la gradinita si cum mai evadam noi cate o zi hai hui si sfarseam prin a avea o zi plina de intamplari si experiente pe care ma grabeam sa le consemnez pe blog. recitesc acum cu drag si imi amintesc de zilele alea.
    ai facut foarte bine. si vei mai face si cand va veni bebe, va dori sa se bucure de prezenta lui si va fi la fel de frumos.

    • Reply Elena Munteanu 02/10/2017 at 12:28

      E adevărat că am vrut să notez, să păstrez cât mai vie amintirea acestei zile minunate.
      Pe de altă parte, mi-am dorit să încurajez și alți părinți să ”își fure” copiii și să le dedice momente speciale, care vor umple tuturor rezervoarele de iubire și fericire. 🙂

    Leave a Reply