Evenimente Parenting

Alfie Kohn despre PEDEPSE și RECOMPENSE

16/07/2019
pedepse și recompense

Alfie Kohn, părintele parentingului necondiționat,  este sociolog, autor a 14 cărți despre parenting, educație și management.

Acum +5 ani, când am început procesul de creștere personală, l-am descoperit pe Alfie Kohn când mi-a căzut în mână ”Parenting necondiționat”. Cred că a fost a doua carte de parenting citită, însă a fost prima cu muuuulte ”AHA!” sau ”DA! DA! Așa este!” sau ”Ia uite, așa simțeam și eu când eram mică!” sau ”De ce nu au înțeles și cei mari din jurul meu?”.

Cel mai tare m-a șocat (da, cred că este cel mai potrivit cuvânt, că mă oprisem din plimbarea cu Sebi în gât să recitesc pasaje și argumente și să scot multe ”AHA”-uri, toate stând în picioare) ideea că recompensele pot fi la fel de nocive în dezvoltarea unui copil precum pedepsele. Dacă despre pedepse știam eu că nu sunt ok, abordarea despre recompense a fost revelatoare.

Pedepse și recompense la același nivel – WOW!

Mintea mea s-a luminat brusc și a început avalanșa amintirilor din copilăria proprie, plină de condiționări și recompense și pedepse (într-o formă sau alta). La fel s-a creionat copilăria pentru majoritatea celor de vârsta mea, nu-i așa? Am retrăit senzații din urmă cu ani și ani, mi-am amintit situații și apăsări, am înțeles multe și am iertat. A fost greu și foarte greu. Apoi am fost mai bine.

pedepse și recompense

Deci cu Alfie Kohn a început drumul meu spre autocunoaștere. 🙂

Când am aflat că va veni în România m-am bucurat mult. Când am aflat că va veni fix în aceeași zi cu Lawrence Cohen m-am întristat, pentru că nu mă puteam împărți fizic în două locuri în același timp.

Până la urmă am ales să merg la conferința despre joc și conectare pentru care primisem o invitație, iar la Alfie Kohn să meargă Alexandra – colega mea care se ocupă de organizarea activității educaționale la TINY TOES. 😉

pedepse - timeout

A patra oară în România prin conferințele Totul despre mame, Alfie Kohn a ales tema discuțiilor despre PEDEPSE și RECOMPENSE.

Alfie a implicat sala încă de la început, cerând partipanților să enumere câteva din calitățile pe care și le doresc pentru copiii lor, pe termen lung- sala a răspuns: încredre în sine, echilibru, curaj, capacitatea de a fi fericit.

Elementele definitorii din viața și devenirea unui copil sunt FAMILIA și ȘCOALA.

Școala din păcate însă nu ne lasă să ne creștem copiii așa cum ne-am dori – notele distrug echilibrul în familie și încrederea în sine a copilului. Astfel, el crește după un chart de recompense, nu de valori.

Cât despre familiile tradiționale, părinții care controlează totul și par a fi în control, împing de fapt copilul către o viață secretă – să nu cumva să te prind că ….este fraza cheie care împinge copilul să facă acel ceva pe ascuns.

Lui nu i s-a explicat de ce să nu facă un anumit lucru, i se spune doar că vor fi consecințe dacă va fi prins. Astfel, copiii își pierd capacitatea de a spune ”nu”, devin ascultători de frica părintelui.

Nu poți crește moral dacă ești temător și ascultător fără măsură, fără echilibru, fără păreri proprii. Prea mult control din partea părinților este distructiv. (De fapt nici nu poți să obligi un copil să se culce, ci doar să meargă la culcare. Observați marea diferență de nuanță, nu?).

pedepse și recompense

Din păcate, în societatea noastră încă se folosește PEDEAPSA, frumos glazurată și ascunsă în cuvântul consecință deseori.

Pedeapsa este o unealtă care este folosită deliberat pentru a face un copil nefericit.

Pedeapsa schimbă comportamentul observabil, la suprafată, pe perioadă scurtă de timp.

Pedeapsa nu ajută la învățarea unei lecții sau la înțelegerea unei situații, ci învață copilul despre putere, despre cum dacă ești mai mare ai dreptul asupra unui copil, mental și fizic, că tu (ca părinte abuzator), decizi ce este bine și rău și aplici acest lucru chiar cu forța.

Cu cât folosești mai mult forța ca să îți controlezi copilul, cu atât mai puțină influență vei avea în viața lui (Thomas Gordon).

Pedeapsa face copilul să devină egoist, centrat pe sine. El se gândește la consecințele asupra lui, nu asupra altor oameni. Dacă ne focusăm pe comportament, nu vom obține schimbare pe termen lung.

Pedeapsa este rapidă și ușor de aplicat. La fel și RECOMPENSA.

Pedeapsa și recompensa nu sunt două lucruri opuse, ci dimpotrivă – sunt fețe diferite ale aceleiași monede

Ambele aduc complianță temporară, necesită supraveghere și sunt total absurde.

”Nu lovim oameni” – spune părintele lovindu-și copilul…

”Hai să îți cumpăr jucăria mult visată pentru că ai luat notă mare” – recompensăm recompensa printr-o nouă recompensă…

Motivarea copilului va avea de suferit de ambele dăți, și la pedeapsă, și la recompensă. Cu cât recompensăm mai mult copilul, cu atât mai mult își va pierde interesul în esența problemei – dispare interesul, dispare calitatea acțiunii.

Recompensa este tot un abuz, un control, dar împachetat atractiv.

LAUDA înseamnă a fi judecat, subminează capacitatea copilului de a se auto-analiza. Aprobarea nu trebuie să devină o recompensă, recompensa de acest tip compromite calitatea actului gândirii.

Educăm un cățel cu laude și biscuiței verbali de acest soi – Ce cățel bun!! Bravo cățeluș!, nu un copil.

Copiii care sunt recompensați frecvent, sunt mai puțin empatici și mult mai egoiști decât alți copii. Trebuie să întrebăm copilul ce părere are EL despre acțiunea lui, cum o vede el, cum o judecă el.

Întrebarea care poate promova un comportament corect din punct de vedere al părintelui este Ce nevoi are copilul meu? plus focusarea pe schimări pe termen lung, nu pe termen scurt.

conectare în familie

Apar câteva principii, care, adaptate la specificul fiecărei familii în parte, pot da rezultate mai bune în ceea ce privește educarea copilului.

  1. Nu este suficient să îți iubești copilul, el trebuie să știe că este iubit necondiționat, nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. Iubirea condiționată este o unealtă de manipulare. ”Eu sunt o persoană bună doar atunci când…” – asta va simți un copil din iubirea condiționată.
  2. Poate problema nu este la copil ci la ceea ce îi cerem să facă. Nu schimbi floarea dacă nu crește, ci îi îmbunătățești sau schimbi mediul. Auto-analiza ca părinte este de mare ajutor!
  3. Pune relația cu copilul pe primul plan, nu situații și victorii mărunte.
  4. Caută și altă perspectivă în relația cu copilul, vezi lucrurile și din punctul lui de vedere. Cum m-aș simți eu dacă cineva mai mare decât mine și mai puternic ar veni la mine și m-ar ruga să fac ceea ce mi-am rugat eu copilul?
  5. Fii autentic – nu îți pune copilul să spună îmi pare rău dacă el nu a înțeles cu ce a greșit. Îl imveți astfel să mintă și să fie fals. Învață-l mai bine valori adevărate, prin propriul tău bun exemplu. Tu ești ceea ce faci, nu ceea ce spui.
  6. Vorbește mai puțin, pune mai multe întrebări. Ajută copilul să învețe să ia decizii singur, lăsându-l să ia decizii, discutând cu el, nu decizând în locul lui, prin pedepse sau recompense.

Cu siguranță Alfie Kohn ar mai fi avut multe de spus, despre mitul copilului răsfățat, despre cât de important este să creștem noi ca părinți astfel încât să emitem valori bune și demne de urmat. Prin multe exemple personale, din viața sa si a familiei sale, Alfie Kohn a ținut o conferință vie, alertă, care m-a făcut să umplu pagină după pagină cu notițe prețioase.

Conferința a fost însă scurtată cu 2 ore, din motive necunoscute… astfel că sperăm la reîntoarcerea lui în România cât de curând. Îi găsim mesajele între timp în cărțile lui, pe care le recomand cu drag, precum și pe alfiekohn.org.


Sura foto -  //pixabay.com 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări aventurile pe pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.