La maxim două ore după ce ne-am trezit de dimineață, pe bebelușă a apucat-o chițăiala și vrea în brațe. Mâncată e, schimbată e. Ce a mai rămas? E obosită…
Mă cocoț în pat, o așez lângă mine și o iau de mânuță, așteptând să închidă ochii. Nu merge. Îi cânt ușor și îi șușotesc până rămân fără salivă-n gură. Nu merge. O legăn ușurel. Nu merge. Se supără și mai tare.
O iau în brațe și o așez pe burta mea. Deja e mai liniștită, chiar dacă ochii îi sunt tot deschiși. O bat ușor pe spate. Mă legăn și eu încetinel. O văd cum i se închid câte puțin felinarele. O simt cum se topește ușurel, cască gurița și… somn dulce.
Iar eu… stau acolo blocată pe post de pernă pentru copilă. La cât de profund pare să doarmă, o să stau așa vreo două ore. Două ore în care aș avea atâtea de făcut prin casă. În perioada asta doarme de vreo două ori pe zi astfel…
Clar! Am răsfățat deja copilul! L-am învățat să doarmă pe mine! Am încurcat-o și mi-am făcut-o cu mâna mea! Ar trebui să fac ceva să îl și dezvăț.
Și totuși…
Mă uit la ea, cât de liniștită e, cât de fericită pare. S-a abandonat cu totul pe pieptul meu, îi atârnă o mânuță, zâmbește uneori în colțul guriței cu buze atârnate și tare bine pare să îi fie. Dacă aș lăsa-o pe pat sigur s-ar trezi în maxim 15 minute. Știu că dormind pe mine se odihnește cel mai bine – are cel mai lung și profund somn.
Așadar, știind că micuța va dormi astfel cel puțin o dată pe zi, încerc să fiu pregătită astfel încât în timpul acela să nu mă plictisesc:
- Dacă îmi este somn, închid și eu ochii. Chiar dacă nu dorm de-a binelea, tot mă odihnesc.
- Pe noptieră am tot timpul apă și crănțănele sau fructe.
- Telefonul e mereu încărcat – scriu la un articol, răspund la mesaje, citesc știri, fac cumpărături online etc.
- Am mereu la îndemână două cărți – una de parenting și un roman, în funcție de cheful de moment
- Mă uit la TV, cu sonorul scăzut (dar nu pe mute) – găsesc mereu câte o comedie light (sunt bune și cele expirate de pe Comedy Central)
Cu treburile prin casă cum rămâne? Mai ales că micuța nu are doar plăcerea deosebită de a dormi pe mine, preferă brațele 90% din timpul cât stă trează. Iar brațele acelea sunt tot ale mele, de cele mai multe ori (toată ziua soțul este la serviciu iar Sebi la grădiniță). Locuim singuri, ne descurcăm singuri cu toate – casă, masă, entertainment etc..
Am încercat diverse, am discutat mult și ne-am cerut ajutorul unul altuia. Am găsit astfel”tacticile” și echilibrul cu care noi, în familie, ne simțim bine:
- O dată la două săptămâni (sau la lună) am ajutor la curățenie mai zdravănă în casă.
- În rest, încercăm să ținem ordine – cu cât suntem mai dezordonați, cu atât suntem mai nervoși. Așa că ne-am învățat cu toții să ne facem zilele mai ușoare – punem lucrurile la locul lor, spălăm vasele când este cazul, să nu se adune morman în chiuvetă etc. (Nu ne iese tot timpul, dar este suficient de bine.) Iar Sebi… este cel mai ordonat copil pe care îl cunosc!
- Soțul contribuie la treburile casnice seara și în weekend (pe lângă treburile care sunt doar ale lui, prin curte 😀 ).
- Caut să pregătesc cât mai des rețete rapide și ușoare (și gustoase) pentru cină. (Rareori fac mâncare pentru mai multe zile – preferăm mâncarea proaspăt gătită.)
- Am luat în bucătărie ”ajutoare” care fac aproape singure diverse treburi consumatoare de timp – robot cu choppere, mașină de spălat vase, multicooker, cuptor deștept etc.
- Accept mâncare gătită de mama când mai vine în vizită. Câteva zile nu îmi fac griji de masă.
În plus, în timpul zilei, am reușit să îmbin ambele provocări – adormitul copilei în brațe și activitățile prin casă. 🙂 O așez confortabil într-un sistem de purtare ergonomic și închide ochii în trei minute – ea doarme tot pe mine (doar că la verticală) iar eu am mâinile libere să fac diverse. Chiar doarme și mai bine în timp ce eu mă mișc (= o legăn) și vorbesc (la telefon / cânt / vorbesc singură)!
Știu, bebelușa e dependentă de brațele mele. Am știut că va fi așa. Am așteptat mult să fie așa. Pentru că timpul ăsta trece atât de repede… Pentru că atunci când doarme e atât de liniștită… Pentru că o simt fericită… Știu că fac bine ce fac, mai ales când este trează și se uită atentă după mine, zâmbind cu gurița delicată – ador cum mă adoră, asta îmi transmite cu tot suflețelul ei. Avem o conexiune specială și deosebită.
O iau în brațe, o țin lângă inima mea, îi miros părul, îi admir rotunjimile obrajilor bucălați și nasul ușor ridicat, mă topesc privind mâinile micuțe care mă cuprind cu drag. Îmi umplu inima de bine și de drag și de iubire. Și tot nu mă satur. Nu vreau să o dezvăț de brațele mele, nu vreau să mă dezvăț de inima ei aproape de a mea.
Nu va dura mult… Știu că va trece repede – pe Sebi abia îl mai prind la vreo îmbrățișare (că de pupat, doar în somn mai reușesc). Ea e micuță și pufoasă acum. Pe ea o pot admira acum. Acum îmi adun amintirile acestea dulci în suflet. Mai târziu vor fi alte etape de care să mă bucur.
Bucurați-vă și voi de puii mici și minunați, că vor crește prea repede iar nedormitul va fi doar o amintire. Mult mai frumoasă e o amintire cu bebelușul dormind liniștit într-o îmbrățișare pufoasă, nu-i așa?
P.S. – Dacă tot aveți dubii, căutați să citiți diverse materiale despre al patrulea trimestru și ”Conceptul Continuum” (de Jean Liedloff), de unde vă las aici un paragraf. 😉
Creșterea independenței și puterea de a se maturiza emoțional își au izvorul în mare parte în etapa în brațe, cu toate aspectele ei. Ființa umană nu poate, așadar, să devină independentă de mamă decât prin ea, când ea își îndeplinește rolul ei în mod corect, oferindu-i experiența în brațe și permițându-i să se desprindă de ea, după împlinire.
Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!
44 Comments
Hello!
Am auzit de al patrulea trimestru.E o perioada frumoasă, sensibila, solicitantă.
Cam așa a fost și este și la noi: brațe, brațe, brațe.Cu excepția dormitului.Acolo îi place să fie singurel, înfășat.In rest când e treaz adora brațele.
Sunt de acord cu mașina de vase și toate celelalte.Un real ajutor pentru o proaspătă mămică.
Vă stă frumos împreună.
Cat are micuța?
O zi frumoasa!
Mulțumim, Andreea!
Anastasia are mai puțin de două luni 🙂
dragul de el ce linistit si frumos doarme
Unde e mai bine decât la pieptul mamei? 🙂
Si bubulina mea cea mica inca doarme pe noi, macar un somn pe zi (are 6 luni). Fie pe mine, fie pe bona, fie pe sot in weekend. E atat de moale si de pufoasa. Bubulina cea marr are 3 ani si 8 luni si inca nu merge la gradi asa ca facem cu schimbul toate activitățile zilnice…
Sebi raaar mai accepta sa il iau in brate…
Dar uneori se mai intampla si minuni din astea
Cea mare a stat la somn la noi pe piept doar pana la 3 luni…dar acum e o pupacioasa si o dragastoasa. Ar sta sa o pup si sa o tin in brate toata ziua
Of, si eu am patit-o. Dar daca nu dormeam cu bebe, il puneam la el in patut. Pana am descoperit suzeta a fost greu
Noi nici nu avem patut in camera Anastasiei :))
Am zis “pas” si la suzeta
E asa o perioadă normală… lucrul in casă mai poate fi facut si de altii
Ramona, daca “altii” nu sunt, tot noi ne descurcam
Ca acum, de exemplu, cand nu are cine impodobi bradul
Adevarul e bradul ala urla de foame. Eu nici nu l-am scos încă și ai mei chiar nu mai sunt clingy
A fost mama ieri in vizita Am mancare. Casa e curata. Eu ma plictisesc (si imi place mult impodobitul asta)
Pentru ca esti la al doilea copil, nu cred ca iti spun vreo noutate referitor la faptul ca este momente sunt dintre cele mai dulci de bebelusie si ca trec foarte repede. So, enjoy them !!
Stiuuuu. Tocmai ca il am si pe Sebi sub nas si stiu!
Chiar ieri vorbeam cu sotul ca nici pe el nu il vom mai avea mult timp atat de senin, dulce si cu veselia asta a lui…
Mie imi e dor de somnul celor mici pe mine. I-as lega sa stea inca un pic si nu mai vor. Profita
Stiu ca-s toata hormonata, dar deja mi-e dor de micuta de cand era… si mai mica :))
În cazul asta, sa stii ca nu esti singura hormonata. 🙂 Exact despre asta ii povesteam soțului, ca deja mi-e dor de puiul meu de om din maternitate…
Si noi dormim tot asa, inca din primele zile si o facem non-stop: dimineata, la prânz și seara.
Ff bine faci. Asa am facut si eu cu ambii. Iar cine apeleaza la suzeta……no comment
Alexandru al meu, si acum ma trezesc in timpul noptii cu el intins peste mine. Ma chinui sa respir cat de cat normal cu cele 19 kg ale lui peste 50 ale mele, dar nici prin gand nu imi trece sa il dau la o parte. Are 3 ani si 5 luni😁 deci clar l-am invatat prost
La noi copiii dorm in camera lor – nu adorm singuri, langa Anastasia ma strecor eu sa ii tin companie, Sebi mai evadeaza si se duce (spre dimineata) langa tati.
Aseara, Sebi – ”Mami si tati, ce zițeți să doimim împieună: eu cu mami si cu bebe Anastasia si cu tati!”
Chiar nu trebuie sa renunti la asa momente !!! Trec foarte repede si o sa iti fie dor…las-o asa,treburile in casa pot sa astepte!!!
Fetita mea are 3 ani si inca mai adoarme pe mine sau pe sotul, apoi se intoarce pe pat!
Sunteti norocosi 🙂
Noi avem 3 ani si încă dormim asa…si o sa o țin asa cât va vrea ea sa stea…Niciodată nu mai întâlnim momentele astea…timpul trece se fac mari si nu mai stau….
Aseară l-am întrebat pe Sebi dacă îi pot da un pupic, că mi-a fost dor de el toată ziua. Răspunsul lui, zâmbind – ”Nu viau, mami. Pui si simplu nu viau.”
Ce sa fac… am asteptat sa adoarma 🙂
Hello
Chiar imi faceam griji ca o “rasfat” cu toate ca stiu, ca conceptul nu exista pana la 2 ani. Fetita mea are 6 saptamani si cel mai bine doarme la pieptul meu. Asta e realitatea. Mai ales ca alaptez si stam tot timpul impreuna nedespartite. Din experienta ta e cazul sa incep sa o “invat” sa doarma in patut?! Nici nu stiu ce sa fac..
Noi nu avem pătuț în dormitor 😀 Noaptea, când sunt pregătită și eu să dorm, mă strecor lângă ea, să îi fiu aproape când se foiește – nu ne trezim de tot (nici eu, nici ea), îi dau să sugă și nani la loc. 😀
Sebi, la 4 ani, doarme singur (marea parte a nopții), însă nu adoarme singur. 🙂
Mie imi este asa de dor de perioada asta . R, care acum are 3a2l asa dormea 🙂
Facea cu schimbul intre mine, ta’su si bunici
A care acum are 1 an pur si simplu nu i-a placut. Doar in pat sau purtata (Slava Domnului). Mi-e dor sa simt pufosenie dormind pe mine
Purtata = tot pe tine, doar ca e la verticala
Al meu de la 5 luni nu mai vrea sa doarma asa pe mine in niciun fel, doar in patul nostru/in patutul lui etc..
Tocmai scriu din pat cu A. dormind pe mine, te inteleg perfect :). Imj poti spune si mie te rog ce sistem folosesti? Noi avem un wrap elestic, dar as fi vrut si ceva care se pune mai usor.
Heheeee, eu sar dintr-un sistem in altul ca le tot testez 🙂
Pentru bebe mic mic eu prefer wrapul elastic – am unul de la Boba si am postat zilele trecute despre unul de la ByKay.
Zilele acestea testez un SSC LennyUp care merge de pe la o luna a puiului – se pune mai rapid, dar parca tot wrapul elastic ”imbratiseaza” copilul mai bine.
A. Doarme ziua la san sau leganat pe perna. Daca plec de langa el, se trezeste si pana la urmatotul somn e mofturos si plangacios. Doar in brate ar sta…daca insa isi face somnul, 2 pe zi de cate aprox.2 ore cu mine langa el, cand se trezeste e vesel si pot sa fac diverse prin casă. A fost greu in perioada in care invata sa mearga si nu mai vroia in sistem…acum e “ajutorul” meu. E drept ca in timp ce eu gatesc el dezmembreaza cate ceva, dar suntem amandoi mulțumiți.
O vreme am fost frustrata din cauza asta. In jurul meu mai toata lumea stramba din nas cand aude si…povestesc despre copiii lor care dorm singuri. Intre timp am realizat ca singurii care conteaza in ecuatia asta suntem noi si, atata timp cat noi suntem fericiți, e perfect!☺
Zile si nopti linistite va doresc!
Eu nici nu cunosc copii care dorm singuri (mai ales bebelusi)
Ce poze minunate 🙂 Vesti “proaste” – daca ai invatat-o nu mai scapi :))) Micul P. are 1 an si 9 luni si de cateva saptamani a revenit la placearea da a dormi pe mine (mai bine zis adormi, ca nu reusesc sa il tin mai mult de cateva minute din cauza greutatii). Ma anunta politicos :Ma sui si apoi dupa ce se aseaza confortabil incepe sa fredoneze versul lui preferat din melodia de nani : perna moale si de puf.. :))). Cum sa nu-i adori ?!
Ce drăguț! 🙂
Si al meu baietel asa dormea la inceput, imi era extrem de drag… si ramaneam blocata cu orele, nu conta nici o curatenie in casa sau mancare de facut, alea puteau fi facute si mai incolo…
Are 8luni jumatate si nu prea mai doarme pe mine… doar putin la transferul din sistem… sau daca il doare vreun dintisor, e locul unde el sa calmeaza… ❤️
Unde e mai bine decat la pieptul mamei…?
Noi am incheiat de putin timp al patrulea trimestru, dar tot in brate e cel mai bine si tot in sistem de purtare adoarme cel mai bine. Mai folosim balansoarul cand este treaz si fac treaba prin casa. Ii place sa vada ce se intampla in jur. Dar o sa treaca asa repede… cel mare nici nu mai sta la pupat.
Da, si balansoarul mai ajuta uneori 🙂 Asa, pentru vreo 5-10 minute 🙂
Iar la Sebi… pupatul este mai usor dupa ce adoarme :))
Si eu am savurat perioada aceasta si inca ma mai bucur cand se intampla sa mai adoarma pe mine ca in primele luni. Enjoy!!