Parenting

Montessori acasă – ce ne place și ce nu ne place din această pedagogie

07/08/2018
Montessori acasă

Despre Montessori am aflat când Sebastian avea +6 luni, dacă îmi amintesc eu bine. Era perioada când începuse să mișune și îl simțeam pregătit să îi ofer alte tipuri de activități și jucării în afară de zorzonele.

Puțin mai târziu, când am început să mă gândesc că îmi trebuie creșă pentru micuț am aflat că este o întreagă metodă pedagogică în spatele acestei denumiri, cu recomandări generale și reguli clare, cu materiale specifice și distribuitori consacrați.

Așa se face că au trecut peste 4 ani de când “metoda Montessori” nu ne mai este străină. Fie am aplicat acasă diverse principii, fie am avut contact prin intermediul grădiniței la care a mers Sebi până luna trecută. (Nu, nu am căutat special la început o grădiniță Montessori. Însă acolo am găsit ceea ce ne doream acum +3 ani. Chiar dacă nu s-au aplicat în totalitate principiile acestei pedagogii alternative.)

(Să ne înțelegem, sunt departe de a fi vreun guru când vine vorba de acest subiect. Sunt strict părerile și experiențele mele și îmi asum să îmi fi scăpat anumite abordări sau înțelegeri ale anumitor practici specifice. Nu am stat să citesc tot ce mi-a picat în mână pe tema Montessori.)

Montessori acasă

Cu toate acestea eu nu sunt fan al “metodei Montessori” 100%. 😀 Adică îmi plac destul de multe abordări. O parte dintre ele nu știu dacă sunt specifice Montessori sau specifice unei educații cu blândețe, așa cum îmi doresc pentru copiii mei. Când am început să citesc mai multe despre aceasta mi-am dat seama că eu de fapt aplicasem diverse abordări în mod instinctiv, natural.

 

Ok acum. Haideți să punctez mai întâi ce m-a atras din experiența noastră de până acum, aplicând principii Montessori acasă sau urmărindu-le aplicare la grădiniță.

  1. Încurajează independența copilului.

Iar încurajarea asta este foaaaaaarte greu de făcut!

Eu am lucrat mult de tot cu mine, cu instinctele mele și cu (ne)răbdările mele – să nu sar repede să îi dau mai aproape jucăria, să nu îi ofer în secunda 2 ce a scăpat pe jos (mai ales că nu îmi cerea), să aștept mult și bine până își trage pantalonii singur pe el (chit că-s pe dos), să nu îmi stea inima în loc când mânuia foarfeca (normală!) la 2 ani etc.

 

  1. Nu încurajează consumerismul comercial.

Sebi a aflat foarte târziu despre diverse personaje din desene animate. Realitatea este că dacă acasă copilul nu a fost expus la desene animate, de cele mai multe ori aceștia iau contact cu ele atunci când intră în colectivitate. Ei, la noi nu a fost cazul într-o manieră care să ne strice nouă echilibrul de acasă.

De multe ori Sebi a ajuns să cunoască diversele personaje de prin cărți, înainte de a le vedea pe vreun ecran. (Chiar și acum știe cine sunt Elsa și Olaf fără să fi văzut animația. Dar cu Fulger McQueen nu se compară niciunul!!)

Tot la punctul acesta aș mai adăuga că mediul nu obosește ochiul prin explozie de culori – pe pereți, pe jucării, pe mobilier etc. Așa ne e stilul și acasă, așa că ni s-a potrivit de minune abordarea.

 

  1. Respectă ritmul de învățare al copilului.

Copilul de 4 ani nu “trebuie” să deseneze în chenar. Copilul de 3 ani nu “trebuie” să știe nu-știu-ce poezie stâlcită. Copilul de 3,5 ani nu “trebuie” să știe numerele până la 10 (eventual și în engleză).

Copilului îi sunt oferite diverse materiale educaționale ce îi lucrează diverse abilități. Se acceptă faptul că diversele arii ale copilului se dezvoltă în mod diferit – zău, să nu îl puneți pe Sebi să deseneze în contur că nu îl prea nimerește. Dar face puzzle-uri de +200 de piese fără probleme, cu răbdare și cu plăcere. (Pe care îl mai și strânge în cutie după ce termină.)

 

  1. Recomandă un stil minimalist

Abordarea Montessori propune ca cel mic să aibă la îndemână câteva materiale, câteva cărți, cu care să lucreze și să tot lucreze, până le stăpânește foarte bine. Copilul se concentrează asupra lor pe rând și își exersează diversele abilități.

După o perioadă schimb jucăriile și cărțile cu altele dosite. Astfel prichindelul se bucură ca și când ar primi jucării noi. 😀 (Cu toate acestea, tot cred că am adunat cam multe jucării… Dar na, vine Anastasia din urmă să le folosească.)

Oricum, această abordare aș zice că merge la un copil mai micuț, sub 4 ani (cel puțin acasă). La noi nu prea mai merge acum – Sebastian când știe exact cu ce vrea să lucreze. Și mai știe și unde le țin… Așa că i le-am înșirat pe toate, i-am reorganizat și biblioteca, astfel încât să nu fie îngrămădite și să le poată așeza la loc după ce termină cu ele.

 

  1. Îmi place regula cu “un singur material de același fel”

Dacă am doi copii în casă nu înseamnă că trebuie să am două turnuri de cilindri la fel, pentru momentele când amândoi doresc să se joace cu el. (Și chiar dacă aș avea, tot ar ajunge la un moment dat să îl vrea de fapt pe celălalt. Care este fix la fel, da?)

Regula în casa noastră – jucăriile sunt ale copiilor. Avem jucării pentru copii mai mici, avem jucării pentru copii mai mari. Copilul mai mare se poate folosi de jucăriile pentru copii mai mici, nu și invers (zău că nu aș vrea ca Anastasia să bage acum piese de LEGO mărunte în gură sau în nas sau prin alte părți, că tare mai e ingenioasă!) Iar Sebi îi ia materialele Anastasiei doar dacă nu sunt în mânca micuței (sau în gură).

Astfel, lucrez cu cei mici să aștepte cu răbdare să se elibereze materialul dorit sau să lucreze împreună dacă amândoi de acord. Sau îi las să negocieze. De multe ori Sebastian vrea să lingă zorzonica Anastasiei și îi oferă altceva în loc. 😀 Dacă micuța acceptă și nu se lasă cu plâns, why not?

Nu merge tot timpul șnur, dar mi se pare o regulă foarte utilă. Abia am intrat pe terenul acesta, că Anastasia a început să se miște și să intre în catrafusele lui Sebi. 😀

Montessori acasă

 

Bun așa. De fapt sunt mai multe aspecte care îmi plac la această pedagogie, însă să zicem că am făcut un top 5.

Cu toate acestea, sunt și o serie de principii cu care nu prea rezonez. Sau sunt abordări/materiale foarte faine care nu sunt “Montessori style”.

Să zic de ele acum – top 5 ce nu îmi place și nu aplic din principiile Montessori acasă.

 

  1. Perna de reflecție.

Nu văd diferența scopului acestei perne față de “scăunelul rușinii” sau ”colțul pedepsei”. Copilul este pus acolo (mă rog, invitat, că-i mai politicos așa) să se gândească profund la o năzbâtie pe care a făcut-o. Nu elaborez mai mult, însă pentru mine este un mare NO-NO.

Cumva, am reușit să duc frumos până spre 5 ani un copil fără să fie nevoie de izolări sau alte pedepse sub nicio formă. Da, face și el năzbâtii (unele mai light, altele mai periculoase pentru inima mea), însă am trecut de fiecare dată discutând și răs-discutând.

 

  1. Jucăriile – materiale de învățare

Înțeleg că Maria Montessori a practicat la începutul anilor 1900, când jucăriile erau handmade, din materiale naturale. Iar orice material oferit copilului avea menirea de a-i stimula diverse arii senzoriale. De acord până aici.

Însă s-a creat o adevărată industrie (extrem de profitabilă) a producătorilor de “materiale Montessori autentice”, unde un turn roz costă 550 de lei, fără transport!! (Apropo, de ce e roz turnul acela? Aș zice că am mai întrebat eu pe undeva, dar nu mai ține minte răspunsul ci doar că nu m-a convins.)

Însă în ultimii +100 de ani industriile s-au dezvoltat și se găsesc pe piață tot felul de jucării interesante și de calitate, ce “pun la treabă” diverse abilități ale copilului la fel cum o fac cele “Montessori autentice”.

Iar aici, am doar un exemplu de spus pentru a înțelege la ce mă refer – LEGO. 😀

(Eu chiar prefer jucăriile din lemn, cârpe și alte materiale naturale, însă apreciez și o jucărie din plastic de calitate. Sau o jucărie care este doar ”jucărie” și nu ”material”, dacă înțelegeți la ce mă refer. 😀 )

 

  1. Boardgames

Între recomandările specifice Montessori (cel puțin din informațiile primite de mine) competiția nu este în general încurajată în cadrul acestei pedagogii. ”Competiția este înlocuită cu cooperarea” este propoziția pe care o regăsesc în multe materiale.

Însă competiția și cooperarea sunt chestiuni diferite. Iar competiția nu este bau-bau – sunt și studii ce arată că un anumit nivel de competitivitate este firesc, scris în genele umane. Însă nu voi povesti aici despre invidie (care este un sentiment uman perfect normal), despre comparații pe care le tot facem fie și fără să ne propunem asta, despre dezvoltarea într-o colectivitate, despre competiție-bună și competiție-nesănătoasă etc..

Ei bine, jocurile de tip boardgames pot fi o metodă grozavă pentru a ghida copilul mic către dezvoltarea și educarea unui spirit competitiv sănătos, poate învăța despre plăcerea de a juca indiferent de cine va câștiga și despre multe multe altele. (Noi am reușit să trecem destul de ușor peste etapa ”De ce nu am câștigat eu? Voiam să câștig eu!”, însă voi povesti cu altă ocazie.)

 

  1. Cărțile cu imagini stilizate sau cu povestiri fantastice

Pedagogia Montessori recomandă utilizarea de materiale cu imagini cât mai fidele realității.

Mai are rost să zic că majoritatea cărților din biblioteca noastră nu respectă acest criteriu? (Risc să zic și că bibliotecile grădinițelor unde se practică pedagogia Montessori nu respectă acest principiu? Risc.)

Chiar sunt multe cărți extrem de frumoase și utile, cu imagini avioane stilizate, căței vorbitori sau fii de împărați porniți în aventuri (tocmai am terminat cartea cu Erus 😀 ).

 

  1. Limitarea de a lucra cu un anume material, doar într/un singur stil.

În pedagogia Montessori se procedează cam așa:

  • copilului îi este prezentat un material potrivit nivelului său de dezvoltare;
  • este invitat să lucreze cu acel material până îl stăpânește bine de tot;
  • abia apoi i se prezintă alt material mai complicat și se repetă așteptarea.

Problema mea cu această abordare este că nu cred că se potrivește tuturor copiilor. Sebi este un prichindel foarte curios și intuitiv și ingenios. (Nu mai zic de copil pe care îl știu, pus să lucreze cu transferul de apă timp de trei luni de zile!)

De multe ori îl las pe prichindel să descopere singur un material nou. Dacă nu se prinde cum să lucreze cu acesta, cere ajutorul. Știe că îl va primi.

De cele mai multe ori își dă seama care-i scopul. Sau îi inventează un alt scop. 🙂 Ador să mă las fascinată de modul personal cu care încearcă să folosească jucăria respectivă. (Ceea ce e complet non-montessori!)

M-a uimit într-o perioadă când se plictisise de un puzzle (care îi era tare drag) și copilul se apucase să îl construiască pe dos – imaginea în jos și fundul în sus! Așa, ca un exemplu și atât.

 

La voi cum este? Ce părere aveți despre principiile acestei pedagogii alternative? Aveți abordări Montessori acasă?

 

Sursa foto - pixabay.com

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Unicornul Albastru 07/08/2018 at 08:36

    Mi-a placut mult articolul 😉 Cred ca si eu ma regasesc destul de mult in ambele topuri (bine, mai am de lucrat la independenta celui mic, asta clar). In rest, Pavel a intors piesele dintr-un puzzle cu cifrele de la 1-12 (din acela stil ceas) si l-a facut…sosea pentru masinute :))) Si da, si eu sunt mai mult decat fascinata de modul creativ in care se joaca uneori si nu i-as rapi asta pentru nimic in lume 🙂

    • Reply Elena Munteanu 07/08/2018 at 10:52

      Daaaa, sunt uimitori copiii acestia.
      Sa ne dam un pas in spate si sa ne lasam uimiti, zic 🙂

  • Reply Marina 07/08/2018 at 09:07

    Foarte bine punctat. Anumite lucruri vin natural și da, sunt copii care nu pot fi atrași de un anume material dar insistand să tot lucreze cu el, nu e deloc benefic nici ca regulă de învățare, nici pentru stimulare cognitivă. Isteria montessori a cuprins pe mulți părinți și nu în sensul de documentare, aplicare ci mai degrabă că e foarte la modă și nu se poate să nu facă exact ca vecinul, prietenii de familie fără a lua în calcul nevoile copilului, ritmul lui etc

    • Reply Elena Munteanu 07/08/2018 at 10:51

      Exact, atenția principală este asupra copilului (la noi), nu asupra ”regulilor”.

  • Reply Eliza Biro 07/08/2018 at 10:04

    Fix ca tine gândesc și eu. Parcă am scris eu articolul ăsta:))

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.