“Pe mine mă iubești cel mai mult, nu-i așa mami?”

Sebi înghite bucătura și după ce se mai gândește nițel întreabă cu ochii mari și boticul pus:

– Dar pe mine mă iubești cel mai mult, nu-i așa mami?

Auch! Ce mă fac acum? 🙄

Aș fi putut să îi spun un ”da-da” și să îmi văd de condus (oricum Anastasia nu înțelege acum). Dar știam nu era ok…

Nu mă refer că pe unul îl iubesc mai mult și pe altul mai puțin. E adevărat (și mă simt vinovată pentru asta) că uneori prefer mai mult compania unuia decât a celuilalt.

Doar că îi iubesc altfel, diferit.

De Sebi mă las fascinată când începe să scoată pe gură argumentele inedite atunci când își dorește ceva, când îmi povestește că este gelos sau când îl ia valul imaginației jucându-se singur și inventând scenarii. Mă topesc în tot mai rarele ocazii când se pisicește pe lângă mine și vrea să mi se strecoare în brațe, cât mai aproape de inimă. Il ador când îi sclipesc ochii în timp ce îmi povestește cine-știe-ce aventuri pe care le-a avut peste zi.

Anastasia nu îi seamănă lui Sebi deloc. Dar deloc! De când era în burtă nu a semănat – nici în primele luni, nici la naștere, nici după. Dacă îmi povestea cineva despre un copil ca Anița când era Sebi mic ziceam că e SF, că nu există (sau mai rău, că e un copil neglijat). Cum să nu plângă des copilul? Cum să nu stea atârnat de sân toaaaată ziua. Cum să doarmă noaptea?? SF vă zic! Ei bine, Anița mea e SF (și zău că nu e neglijată)! Este atâââât de solară – mai tot timpul râde și e senină, dulce și curioasă, hotărâtă și concentrată atunci când își dorește ceva. (E veselă chiar și când este bolnavă, ca acum…)

Nu îmi puteam imagina ca doi copii din aceiași părinți să fie atââât de diferiți și atât de minunați în felul lor unic.

– Uite Sebastian, vă iubesc tare mult pe amândoi. Și tu și Anastasia sunteți copiii mei și sunteți lipiți de inima mea. Pe tine te iubesc cel mai mult într-un fel. Pe Anastasia o iubesc cel mai mult în alt fel. Și pe tati îl iubesc cel mai mult dar în alt fel. Și vă iubesc pe toți în același timp. Este loc în inima și în brațele mele pentru toți – uneori la un loc, alteori pe rând.