Cărţi Colaborări Review-uri

”Prietena mea Conni” – o colecție pentru copii, în ajutorul părinților

18/10/2018
Prietena mea Conni

Nu știu alți părinți cum sunt, însă eu apelez adesea la cărți atunci când trebuie să îi explic ceva lui Sebastian – cum funcționează un tren, ce este în interiorul corpului uman, cum va fi cu o frățioară (heheee, a trecut ceva vreme de atunci) etc..

Copilului îi este mult mai ușor să își amintească acțiunile unui personaj dintr-o carte decât să și le imagineze și să ne creadă pe cuvânt când îi povestim ceva. După lectura unor cărți cu mesaje sănătoase Sebi a încetat să încerce să ne mai pupe pe gură, a prins încredere să meargă curajos la doctor sau și-a amintit să nu stea la povești cu străinii (mă rog, după ce le-a zis cum îl cheamă, câți ani are și unde stă, dar na… încă lucrăm la asta 😀 ).

 

Pentru părinții ce încearcă să îi familiarizeze pe cei mici cu diverse activități cotidiene, Editura Casa a lansat colecția ”Prietena mea Conni”. 😉

Povești care îți explică lumea, ideale pentru citirea cu glas tare!

Cele opt cărți din colecție vin în sprijinul părinților ce încearcă să le explice copiilor despre vizita la dentist, mersul la grădiniță, împrietenirea cu olița sau alte activități.

Prietena mea Conni

Ce fac eu când pun mâna pe o carte de copii nouă? Mă uit la imagini! Imediat m-am gândit că desenele sunt stilizate într-un stil mai nordic, așa că i-am căutat originile – Hamburg, Germania. 😀

Chiar dacă publicarea originală a acestei colecții a fost în 2004, subiectele descrise sunt oricând de actualitate. Mai mult decât atât, multe dintre abordările incluse merg în direcția din ce în ce mai adesea promovată în țara noastră, cu respect față de copil și nevoile lui, cu răbdare și multe explicații etc. (Adică da, noi suntem mult în urmă la capitolul ăsta, mai este mult de lucrat, însă eu simt și vreau să cred că avansăm.)

Din câte se pare Conni este un personaj foarte cunoscut, chiar de prieteni din generația mea (pentru că da, în fiecare zi îmi dau seama că am îmbătrânit :)) ). Dar na, eu nu am avut contact cu limba germană în școala prin care am trecut acum hăăăăăt, mulți ani.

 

Pentru cine nu cunoaște personajul principal, Conni este o fetiță veselă și jucăușă, cu multe rețineri, curiozități și temeri, ca orice alt copil. Însă părinții îi sunt alături de fiecare dată pentru a o ajuta să treacă peste diversele probleme.

Lui Sebi i-au plăcut mult aventurile micuței, dar cum nu mă apuc acum să vă povestesc de fiecare în parte, las aici scurte impresii despre cartea care ne-a plăcut cel mai mult și despre cea care ne-a atras cel mai puțin din această colecție.

Conni merge la dentist

Micuța Conni se trezește cu o carie pe un dinte așa că va trebui să ajungă la dentist. Pentru că din informațiile de la colegii de grădiniță nu știe ce să creadă despre experiența ce va urma, tatăl îi povestește de acasă ce se va întâmpla – că freza bâzâie, că gâdilă dinții etc.

Odată ajunsă în cabinetul medical, Conni se face comodă pe scaunul special și observă totul în jurul său. Dentista îi explică răbdătoare ce urmează să se întâmple, pas cu pas – de la verificare până la plombare. La final, Conni primește o instrucțiuni despre cum trebuie să se spele corect pe dinți, astfel încât să evite formarea cariilor pe viitor.

De ce mi-a plăcut mult cartea aceasta?

  • Pentru că explică pe îndelete fiecare pas al vizitei la dentist, povestind pe limba copiilor, cu sinceritate – că în cabinet miroase a curățenie, din ce este format ansamblul pentru consult (că nu știu să-i zic altfel 🙂 ), de ce sunt necesare mănușile medicului, că freza gâdilă și bubuie și bâzâie în același timp, cum trebuie să procedeze dacă o deranjează ceva, că plomba are un gust ciudat etc.
  • Pentru că părintele a însoțit copilul tot timpul, fără să stea în gura lui în cabinet – acolo a lăsat medicul să își facă treaba și să interacționeze cu copilul. În plus, acasă Conni s-a apucat să se joace ”de-a dentistul” cu tatăl său. 🙂
  • Pentru că la final sunt prezentate sfaturi punctuale despre spălatul corect pe dinți.
  • Pentru că de la dentist a plecat cu un cadou – o oglindă micuță, cu care să își verifice singură dinții acasă. (Poate voi nu știți cabinetele unde copiii primesc o bomboană pentru că au fost curajoși!)

De fapt, cel mai mult mi-a plăcut pentru că în această carte experiența vizitei la medicul dentist este prezentată ca fiind absolut firească, răspunzând pe rând numeroaselor curiozități și temeri pe care le au copiii. Pentru că din copilărie eu am traume bine înfipte în suflet legate de torturile dentiștilor…

Prietena mea Conni

Prietena mea Conni

Conni și olița

Pentru că la grădinița ei a văzut copii ce nu mai poartă scutec, nici Conni nu mai dorește să o facă. Mama îi explică acasă că asta ar însemna ca ea să anunțe atunci când va dori să facă pipi, așa că merg împreună să cumpere o oliță.

Mândră că acum poate folosi olița, Conni nu mai vrea să poarte scutec nici noaptea, chiar dacă tatăl său o sfătuiește să mai aștepte puțin. Însă mici accidente se mai întâmplă, fără ca acestea să fie dramatizate (fără ca măcar să li se acorde vreo importanță deosebită). Împreună cu mama curăță atunci când se murdărește ceva și totul este în regulă, fără nicio supărare.

Când ajunge în vizită la bunici și își dă seama că nu are olița cu ea, Conni este ajutată să își țină echilibrul pe toaletă. Bunicii se implică și o ajută pe micuță cu toate câte are nevoie (fără să se supere nici atunci când înfundă wc-ul cu prea multă hârtie), până la a-i amenaja nepoțelei accesul cu o scară și cu un reductor adecvat.

De ce mi-a plăcut mai puțin această carte? De fapt, nu e vorba că nu mi-a plăcut ci de faptul că nouă nu ne este de folos – noi am aplicat comunicarea eliminării cu Sebastian și a funcționat de minune. Cu Anastasia nu merge chiar la fel, însă cel puțin în următorul an nu cred că m-aș putea folosi de această carte.

În plus, eu nu sunt fan al olițelor. 😀 De ce să învăț copilul cu ceva la care va trebui să renunțe în (relativ) scurt timp? Așa că noi mergem pe varianta – direct la reductor pe wc!

Însă pentru părinții ce folosesc olițe cu copiii lor, poate fi un material foarte bun de parcurs împreună cu cei mici. Totul este explicat foarte natural și cu sinceritate, fără a face mare caz de ”accidentele” ce se mai întâmplă inevitabil.

Prietena mea Conni

Prietena mea Conni

Cărțile au un format mediu, numai bun pentru mânuțele curioase de copii micuți până la cei mai mari. Pentru că textul nu este chiar puțin (dar nici foarte stufos), aș zice că sunt potrivite copiilor peste 3 ani. Coperțile sunt din carton flexibil iar paginile sunt din hârtie grosuță, de calitate.

 

Ce îmi place cel mai mult la această colecție este mesajul pentru părinți. Pentru că de fapt cărțile acestea se adresează celor mari, lor le vin în ajutor atunci când nu știu cum să abordeze un subiect cu cei mici. În același timp îi invită la lectură împreună cu copilul și le oferă ocazia de a se conecta.

Iar pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor lectura este foarte importantă – cu glas tare, alături de micuți, într-un mediu liniștit, zilnic! Astfel, lectura va intra în rutina cotidiană, părintele petrece timp de calitate cu copilul, are posibilitatea să dezvolte discuții pornind de la un subiect citit etc.

 

Așadar nouă ne-a plăcut acest personaj nou intrat în bibliotecă. 🙂 Voi o cunoașteți pe Conni?

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.