Educație Parenting

Prima zi a unui nou început. Prima zi a Tiny Toes

03/09/2018
Tiny Toes

“Aoleu, ce fac eu aici? Oare cum o să mă descurc? Câtă responsabilitate am putut să îmi iau pe cap!! Văleuuuuuu…”

Mda, am asta îmi trecea prin cap azi dimineață, în timp ce mă îndreptam spre grădiniță. Până acum am fost atât de prinsă în caruselul pregătirilor încât nu am avut timp să îmi fac griji. Dar na, era 7 dimineața, nu apucasem să dorm prea mult, îi lăsasem pe toți acasă și plecasem doar eu să mai rezolv diverse înainte de primirea copiilor.

Apoi mi-a răsărit soarele roșiatic de după un pod și niște blocuri și… atâta liniște și calm m-a cuprins… și un val de bine…

“E ok! Știu ce fac! Știu de ce fac! Va fi foarte bine! Va fi foarte frumos! Va fi diferit!”

Tiny Toes

A fost o lună nebună. 🤪 Am trecut printr-o nebunie frumoasă, organizând locația pentru copii, cumpărând tot felul de materiale interesante, imaginându-mi în avans încântarea când le vor descoperi. (Încă nu am avut curaj să verific cheltuielile din contabilitate… Instinctul îmi șoptește că am depășit bugetul propus inițial…).

Am ales mobilier din lemn, la nivelul copiilor, de unde își pot lua singuri materialele cu care să lucreze.

Am căutat un furnizor de catering care să respecte principiile unei alimentații echilibrate și sănătoase, variate nutrițional.

Am ales jucării din materiale naturale, ce le exersează copiilor diverse abilități.

Am organizat o curte absolut minunată, unde cei mici pot explora diverse zone senzoriale. (Recunosc, aici e cel mai mult meritul soțului! 😁)

Am simțit sprijinul oamenilor frumoși din jur, al celor din familie, care au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie. Sunt recunoscătoare fiecăruia în parte! 🤗🤗

Am devenit mai puternică, rezolvând muuuuuulte chestiuni cu un copil în gât și cu altul de mână (la propriu!). Am putut! Pentru că nu am avut încotro…

Sunt extrem de mândră de ceea ce am reușit să facem în această lună în care somnul, mâncarea și relaxarea ne-au tot fost amânate.

Tiny Toes

Ne-a costat tare mult această lună… Iar aici nu mă refer la aspecte financiare.

Ne-a costat mult în timpul acordat copiilor…

Dacă la Anastasia asta a însemnat că am văzut doar cu coada ochiului că a început să se deplaseze din ce în ce mai sigură pe ea, că a început să se ridice în picioare și să exploreze tot mai curajoasă, pentru Sebastian a fost mult mai dificil…

De prea multe ori a auzit în această lună fraze precum…

”Stai să termin mesajul ăsta și vin să văd trenulețul pe care l-ai construit”

”Stai să mai dau două telefoane și vin să te ajut să construiești autostrada”

”Nu pot acum! Nu vrei să te mai uiți la niște desene?”

”Ți-e foame? Nu am avut timp să gătesc… Nu vrei niște iaurt?”

”Da, sigur că poți mânca o înghețată mare și dulce! Am 15 minute să rezolv 20 de treburi pe repede-nainte!”

Timpul de conectare a fost extreeeeem de puțin. Iar asta s-a tradus prin multă lipicioșenie și multe tantrumuri. Am avut parte luna asta de tantrumuri câte nu a avut în +4,5 ani ai lui Sebi (iar el chiar NU a făcut multe crize de furie până acum).

Și l-am înțeles de fiecare dată… știam că are dreptate…

Când copilul îmi spune cu subiect și predicat că vrea să nu mai lucrez și să îl țin în brațe iar eu îl mai amân cu “mai așteaptă încă 10 minute, puiule”… e normal să se frustreze!

A fost o lună cu o lipsă completă de rutină. Cu lipsă de activități organizate. Adesea cu lipsă de mâncare gătită acasă. Cu multe drumuri în mașină, pe unde aveam să ajung. Cu “plasarea” lui Sebi într-o zi la unul, în altă zi la altul, după cum aveau disponibilitate să îl primească.

(S-a și găsit o tanti pe la Registrul Comerțului să îmi recomande ca atunci când am treabă cu documente să las copiii acasă sau cu cineva. Păi bine tanti, dacă aveam, nu crezi că îi lăsam? Nu țin să îi învăț de la câteva luni detalii despre prostii administrative – că pentru o prostie a trebuit să mă car cu ei pe acolo…)

Tiny Toes

Însă a fost o lună asumată, cu promisiunea că vom recupera acest timp și vom reveni la relații mai bune.

Suntem oameni normali, cu venituri medii. Nu avem averi, nu avem moșteniri. Finanțele pentru acest proiect vin din economii proprii și credite. Am tăiat de pe lista anului acesta vacanța și mașina (tot SH, nu nouă).

Am făcut cu mâinile noastre (la propriu) cât am putut de multe – reparații, cumpărături și împins cărucioare, înființare firmă și ținut contabilitatea, curățenie generală și montat mobilier. (Soțul a venit nopțile să lucreze, ziua fiind ocupat să meargă la serviciu. I-au ieșii ochii de câte scaune a montat.) Am mulțumit din inimă tuturor celor ce au venit să dea o mână de ajutor.

Asta s-a tradus pentru noi în costuri mai reduse decât dacă am fi angajat diverse echipe pentru aceste activități. Dar puțin de colo, puțin de dincolo, se aduna… și se redistribuie către alte destinații mai utile.

Însă facem acest efort pentru copiii noștri. (Dacă nu aveam copii sigurrrrrr nu ne băgam în așa ceva!) Facem toate acestea ca noi să avem liniștea sufletească a unei educații cu blândețe și respect, să punem bazele unor viitori școlari încrezători în forțele proprii, cu stima de sine sus (acolo unde îi este locul).

 

Știm ce vrem să facem! Echipa frumoasă cu care lucrez va face mulți copii fericiți!

Astăzi a fost minunat! Prima zi a Tiny Toes fost minunată, cu multe zâmbete și mult râs în hohote, cu mâncare delicioasă și distracție în curte, cu descoperirea materialelor și legarea de noi prietenii…

În continuare va fi foaaaaaarte frumos!! 😍😍

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter. 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.