Parenting

Îți mai vine și ție să strigi, să trântești și să bușești uneori?

18/05/2018
să nu mai strig

Știi cum e, nu? Vine așa, ca un val din interior, îți strânge stomacul, urcă și îți umple pieptul, ajunge la cap și simți că te încălzești… până iese pe gură.

Normal că știi, doar ești om și tu. Și te enervezi. Uneori mai tare, alteori mai puțin. De multe ori te oprești înainte să strigi. Sau să bușești. Alteori realizezi abia după.

Te enervează copiii cu nemâncarea lor, aruncările lor, năzbâtiile lor. Te enervează soțul. Te enervează soacra. Te enervează traficul. Fiecare dintre noi avem ”butoane” interioare ce ne fac să explodăm atunci când sunt apăsate insistent. Suntem diferiți când vine vorba de răbdare. Când mai suntem și prea-puțin-dormite suntem și mai ușor de declanșat.

Că nu e ok să strigăm și să trântim, mai ales cu copiii, știm. Teoria o știm. Practica ne mai dă peste cap… Că nu e ok să țipăm cu partenerul, iarăși știm, pentru sănătatea relației noastre. (Liniștea în familia restrânsă este cea mai importantă. Cu soacra și ceilalți din jur faceți și voi cum vă mai țin nervii și atât.)

Eu am lucrat mult cu mine și am ajuns să nu mă mai cuprindă atât de des valul acela de se urcă la cap. Cum am reușit, vă scriu la final. Însă atunci când mă mai apucă, am o listă de practici la care apelez, astfel încât să nu mai strig și să nu mai bușesc.

Le las aici în speranța că vă pot fi și vouă de inspirație, să vă potoliți înainte de a deschide gura sau de a acționa cu mâna. După ce vă calmați pornirea din instinct puteți privi lucrurile poate ceva mai îngăduitor.

 

Numărați. Închideți ochii și numărați până la 20 (dacă vă apucă în trafic rămâneți cu ochii deschiși!). Numărați rar și respirați adânc.

Spuneți STOP. Dacă sunteți în mijlocul unei crize de furie și realizați asta, opriți-vă, nu mai vorbiți și așteptați să treacă, respirând din ce în ce mai lent. Va trece.

Ieșiți din cameră. Când aerul este prea tensionat, o pauză de jumătate de minut poate face minuni. Că mergeți în baie, în balcon sau pe terasă, ieșiți din cameră să luați aer proaspăt în nas. Sau dați cu apă rece pe față. Sau băgați puțin plâns ”de răcorire”. Ajută.

Relaxați-vă în general. Știu, e greu. Însă integrați relaxarea pe cât posibil în viața de zi cu zi. Dacă nu dormiți suficient noaptea profitați de momentele de moțăială de peste zi. Savurați câte o cafea (ideal cât este caldă, nu seara după șapte reîncălziri). Faceți câte o baie relaxantă. Pasați responsabilități și treburi casnice dacă aveți cui (acceptați orice ajutor vi se poate oferi sau cereți dacă nu se oferă nimeni). Citiți câteva pagini dintr-o carte. Stați degeaba cu ochii în tavan Orice vă aduce puțină plăcere.

Alegeți-vă o mantră pe care să o repetați când simțiți că vine valul. ”Mă calmez și nu mai strig. Mă calmez și nu mai strig.” Sau zumzăiți (la mine merge un ”hmmmmmmmmm” prelungit sau un ”la-la-laaaaa” pe tonalitate joasă).

Eliberați furia din corp. Scuturați mâinile, săriți ușor pe loc sau puneți niște muzică să dansați. Orice țopăială face bine. (Mai e și varianta de a lovi cu putere o pernă.)

Furia este naturală. Trebuie să o acceptăm și să alegem noi ce facem cu ea – căutăm sursa, ce anume o declanșează, și schimbăm ceva sau acționăm sub pornirea impulsului. Știu, e greu să te apuce gândirea când ție nu îți vine să bușești. Dar poate te gândești mai bine după și anticipezi data viitoare.

Nu luați decizii. Nu atunci când valul este pe capul vostru. E foarte posibil să nu fie cele mai inspirate. Amânați deciziile până după ce vă calmați și mai gândiți puțin situația.

Nu amenințați. Dacă puneți condiționări în momentele de furie, de cele mai multe ori ele sunt exagerate (de exemplu amenințăm copilul că nu îi mai dăm niciodată voie la televizor). Copilul va vedea în timp că aceste amenințări nu sunt adevărate și pe viitor nu va ține cont deloc de ele. Dacă totuși condiționați, încercați să fiți mai realiști – ”nu îți mai dau voie la televizor astăzi”. (Teoretic știu că nu sunt recomandate condiționările în creșterea unui copil. Felicitări părintelui ce reușește! Eu nu am putut până acum… Nu abuzez de ele, dar uneori le aplic.)

Nu apelați la violență. O palmă la fundul copilului este violență. Vorbe grele și înjurăturile aruncate sunt tot violență. Faceți tot ce vă stă în putere să nu plece mâna sau gura înaintea creierului. Dacă totuși nu reușiți, cereți-vă iertare. Dacă vă dați seama că se întâmplă des și nu vă puteți controla, cereți ajutor.

Alegeți ceea ce este important. Partenerul nu strânge masa și își lasă hainele aruncate peste tot? Copilul nu își pune jucăriile la loc? Ok, nu sunt plăcute. Însă sunt atââââât de importante încât să vă facă să explodați? Merită?

 

Că te calmezi înainte de a deschide gura sau înainte de a lovi sau de a trânti, nu înseamnă că cedezi și pierzi. Dimpotrivă. Înseamnă că te poți controla emoțional astfel încât să acționezi după ce gândești mai bine, nu te lași condus de impuls. Și asta nu poate fi decât un exemplu bun pentru copil – așa va proceda și el. (Asta spun studiile, asta sper și eu.)

Cu calm și fermitate poți impune limite atunci când este nevoie. Poți da explicații pentru ca partenerul sau copilul să înțeleagă. Ne dorim ca cei mici să ne asculte pentru că înțeleg ceea ce le cerem, nu pentru că se sperie de noi. (Să fim sinceri, și partenerii se pot speria de reacțiile noastre, nu doar copiii.)

 

Fii bun ori de câte ori este posibil. Întotdeauna este posibil.

(Dalai Lama)

 

Cum am ajuns eu să îmi controlez emoțiile? Am lucrat mult cu mine și cu sufletul meu. Am citit mult.

După ce s-a născut Sebastian am început să citesc cărți de psihologia copilului pentru a fi un părinte mai bun. Am ajuns, de fapt, să mă analizez eu. M-am luat din copilărie și m-am disecat, m-am acceptat și m-am vindecat. Am ales și am aplicat doar ceea ce am considerat că ni se potrivește nouă.

Și simt că am crescut – îmi înțeleg mai bine emoțiile, mă gândesc mai mult la cei din jur, înțeleg și accept mai bine trăirile celorlalți. (Ba aș zice că și relația cu soțul s-a îmbunătățit.)

Nu reușesc tot timpul. Însă lucrez în continuare cu mine.

 

Sursa foto - pixabay.com

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.