Parenting Vorbe cu Sebi

Sclifositul și mazărea – o poveste reală

15/02/2018
mofturos la masă

A fost odată un copil, care nu mai era chiar mic. De felul său era tare drăgălaș doar că, de la o vreme, nu mai voia să mănânce. Și inventa tot felul de motive pentru a refuza mâncarea…

 

Sclifositul în povestea asta este Sebastian. Da da, copilul dulce, minunat și cooperant. De zile bune (să nu zic săptămâni!) e un sclifosit la masă!

Nu cred că e masă la care să ne așezăm și să nu aud (ba chiar uneori mă anunță înainte să se așeze):

– Nu îmi piațe mâncaia asta. Viau altțeva mai bun.

– O să mănânc foaite puțin. Buitica mea este mică de tot si nu îi tebuie mult. (Și numără fix trei boabe de orez, le pune tacticos în furculiță, le “savurează” și se ridică de la masă că s-a săturat… 🤨)

– Ah, astăzi voiam să mănânc altțeva. Viau țeva bun-bunuț, mami. Viau paste! Viau oiez! (daca îi dau paste) Viau supă! (dacă îi dau orez) etc.

– Ce bine că ai făcut paste! Îmi piac pastele! Aaaa, dai eu voiam fundițe, nu spaghete… (Și jos de la masă.) Sau “Aaaa, dai eu voiam spaghete, nu funduțe…” (Și iarăși jos de la masă.) Sau “Aaaa, dai eu voiam cu sos ioșu, nu alb…” (sau invers)

Mbon… Iar eu, să mă țin calmă, nu?

Politica noastră e cam așa: asta avem la masă, asta mâncăm cu toții. Dacă nu vrea (dintr-un motiv sau altul), nu mă apuc să gătesc altceva. Are mereu ca alternativă iaurt, dacă dorește. Dacă nu, ghinion. Se servește cu fructe dacă îi este foame. Țin cont uneori de preferințele exprimate, dar la mesele următoare.

În ultima perioadă ziceam că nu vrea să mai stăm la masă mai mult de 3 minute decât extrem de rar. Se așează, se strâmbă și pleacă. (De fiecare dată ne așezăm împreună la masă – e tot un soi de regulă a casei.) N-oi fi eu cea mai cea bucătăreasă, dar parcă nici așa să refuze tot nu-s de catastrofă!

M-am gândit că l-o fi pocnit vreo anemie, de nu mai are poftă de mâncare… Am bătut-o la cap pe educatoare să îl urmărească mai atentă, să vadă dacă la grădiniță mănâncă. Mi-a dat femeia poze cum înfuleca broscoiul. 🙂 La grădiniță mănâncă și câte două porții!

Deci, are ceva cu mesele în familie…

mofturos la masă

Am fost plecați la munte câteva zile. În patru zile a luat fix două mese (una a fost cu paste, bineînțeles). În rest, sclifosit și trăit cu aer. Dar voia bună a fost la el și a debordat de energie. Deci îi era bine. 🙂

Apogeul sclifoșeniei l-a atins aseară. (Mă rog, a început acum câteva zile…)

– Ce vrei să îți fac de mâncare, copile? Îți fac orice dorești tu, numai să mănânci ceva la masă!

– Hmmmm… să mă gândesc… mă gândesc… (mângâindu-și teatral barba și scărpinându-se în cap) Mazăie!

– Îți fac mazăre și mănânci??

– Daaaaa!

Mbon. A doua zi pregătesc mazăre la cină.

– Aaaa, dai nu din asta, mami. Viau boabe în păstaie.

– Și mănânci păstăi dacă îți fac??

– Daaaaa!

Mbon. Aveam în congelator păstăi bune de tot și îi pregătesc la cină.

– Aaaa, dai de fapt viau boabe din păstăi, mami.

Grrrrr… A doua zi fac păstăi + mazăre amestecate – un deliciu, tras nițel în unt cu condimente și usturoi. Yummmyyyy!

– Poftim, Sebi. Alege tu ce vrei de aici – ai și păstăi, ai și mazăre.

– Aaaa, dai eu voiam mazăie, dai veide deschis, nu veide închis…

Închid ochii, las capul în jos, îmi repet în gând de câteva ori “nu o lua personal, e doar o fază… care nu mai trece odată… dar nu o lua personal…” și… pufnesc în râs. 🙂

Avem încredere în el că nu va flămânzi. Pe gât nu o să-i îndesăm mâncare, asta e clar. Sincer, de câteva ori când nu eram cu toată răbdarea la mine am încercat să îl condiționez… dar nu am fost ok… Zău că nu merită să îi promit că nu o să mai jucăm jocul lui preferat dacă nu mănâncă. (Mai ales că petrecem împreună 2-3 ore seara… Timpul de calitate este prea prețios.)

Suntem calmi și chill și îl lăsăm să mănânce ce, cât și când dorește. Ne așezăm mereu împreună la masă, unde găsește variante destul de sănătoase și variate de mâncare (de cele mai multe ori gătită). Dacă vrea să servească ce are în față, bine. Dacă nu, are la dispoziție iaurt. Dacă iarăși nu, sănătate!

Dar poate i-o trece totuși mai repede… 😀

 

Sursa foto: pixabay.com

 


 

Vrei să fii la curent cu ultimele articole postate? Ne poți urmări pagina de Facebook sau te poți abona la newsletter (dreapta-sus). 😉 Enjoy!

 

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply Anda Sturzu 15/02/2018 at 12:57

    Si eu asteptam sa zici ca ai gasit leacul miraculos

  • Reply Anda Sturzu 15/02/2018 at 12:58

    Si noi suntem in razboi cu mancarea de mai bine de juma’ de an

  • Reply Elena Munteanu 15/02/2018 at 15:45

    No stress – asta-i leacul pentru creierii mei :))

  • Reply Ionela Mihaela Cazacu 16/02/2018 at 06:33

    Iuhuuu… Și noi suntem în aceeași situație.. Șiii.. Sper ca e doar o perioada

  • Reply Unicornul albastru 16/02/2018 at 08:36

    Of, eu am problema asta de mult…nu ca nu ar manca ci pentru ca tot am impresia ca nu mananca cat ar trebui. Eu am ales sa ma tratez comandand cartea lui Carlos Gonzalez :Copilul meu nu mananca! dar in privinta voastra, cred ca e mai degraba o etapa asa cum spui si tu. Multa rabdare, iti tin pumnii sa treaca repede 🙂

    • Reply Elena Munteanu 16/02/2018 at 10:46

      La grădiniță mănâncă foarte bine, de aceea zic că de fapt e sclifosit acasă. 🙂
      Dacă aș insista și l-aș cicăli și l-aș condiționa/amenința cred că ar sta la masă cu noi, însă nu vreau să merg pe calea aceasta… Mesele sunt încă fun, chiar dacă sunt foarte scurte cu el.

  • Reply Eleonora Jianu 18/02/2018 at 18:06

    La noi este invers. Acasă mănâncă tot dar la gradi, nimic. Am pus pe seama mâncării că acasă gătesc cu produse de la tara, gustoase fara delicat sau alte adaosuri, dar cu condimente uscate ( oregano, rozmarin, maghiran,cimbru..)

  • Reply Laura 19/02/2018 at 22:33

    Asa si la noi…Pastele si cartofii prajiti rulz in rest..nimic…Cand o intreb ce altceva ar vrea sa manance imi spune mereu sa-i fac ‘siendvici’ care musai sa fie pus in sandwichbox si din care musca o data si gata! Si chestia nasoala e ca nici la gradi nu mananca mai nimic nici la micul dejun pe care i-l pun eu si nici la masa de pranz pe care o serveste acolo…Sper sa treaca cat mai repede faza asta..

    • Reply Elena Munteanu 20/02/2018 at 10:55

      Eu am zis ca dacâ nu ar fi mâncat nici la grădiniță i-aș fi făcut un set de analize. O eventuală carență de fier poate duce la o lipsă de apetit.

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.