În ultima vreme, gustarea preferată a lui Sebi în mașină o reprezintă stafidele. În seara asta, în timp ce ne întorceam de la grădiniță, aud din spate:
– Potim, mami! și îi văd micuțului mâna întinsă.
– (Ah, ce drăguț, în sinea mea. Puiul vrea să îmi ofere din stafidele lui, fără ca ei să îi fi cerut… Și mai zice și ”poftim”… Ahhhh…)
– Mulțumesc, puiule. Iau din degetele lui ”stafida” – o treabă mică și maronie, o arunc în gură și… zdrang între dinții mei oricum suferinzi…
– Mami, ata nu mataie, ata nu tachida! mă avertizează micuțul grijuliu.
– Da, puiule… mersi de grijă… mi-am dat seama că nu e stafidă și că nu e de mâncare… Dar de unde ai scos-o?
– Apouo, îmi arată el mândru sandalele și degețelul cu care a scormonit prin ele.
Mda… deci în seara asta era să îmi sparg dinții într-o pietricică cu aromă de picior de Sebi…
Dar… copilul a zis ”Poftim”! 😀
No Comments